Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Joi, 28 Noiembrie 2013 00:04

Nicolae IorgaAngaja?i în „luptele de strad?” pentru a mai în?f?ca ?i vinde o bucat? cât mai consistent? din trupul României, ziua de 27 noiembrie 2013 a trecut aproape neobservat?. Oamenii politici, combatan?i în b?t?lia acerb? pentru putere ?i profit ilicit utilizeaz? ca muni?ie tot felul de ingrediente ?i proceduri, de la covrigi, mititei ?i sarmale, la înscen?ri ?i aruncarea în pu?c?rie a adversarului. Ca ?i uitata” zi de 23 august 1939 când Ribbentrop ?i Molotov au pus semn?tura pe blestematul Pact ce le poart? numele, ca ?i nefastele zile de doliu na?ional ale lui 28 iunie 1940 - ziua ultimatumului sovietic - apoi cea a lui 30 august 1940, când Ribbentrop, Ciano, Csaky ?i Manoilescu au parafat - fiecare din motive diferite - cedarea în favoarea Ungariei a nordului Ardealului. Au fost zile stropite cu sângele românilor, pe nedrept cenzurate ?i ocultate cu bun? ?tiin?? în ultimii ani. Cine s?-?i mai aduc? aminte de ziua în care s-au împlinit 73 de ani de la tragica dispari?ie a marelui savant Nicolae Iorga (1871-1940)? Uitat de unii, hulit ?i privit cu invidie de al?ii pentru erudi?ia ?i importan?a scrierilor sale, autopretinsele „elite intelectuale” ale României cianurate au avut preocup?ri mult prea importante pentru a-?i mai aminti ?i a le reaminti românilor împrejur?rile înc? nebuloase în care marelui savant a fost asasinat. Nimic nou sub soare, „...?i uitarea-i scris? în legile omene?ti”, nu-i a?a?

Noi nu am uitat! Anticipând cu câteva zile marea s?rb?toare a Neamului Românesc, 1 Decembrie - Ziua Na?ional? a României, v? prezent?m pentru lectur? ?i cugetare rug?ciunea adresat? Celui de Sus de c?tre marele c?rturar:

RUG?CIUNE

„Este un singur Dumnezeu ?i multe feluri de a crede în El nu sunt. Dar felul în care trebuie s? i te închini se schimb? dup? durerile ?i grijile ce le aduce fiecare zi. Cerem în zilele obi?nuite s?n?tate, putere de munc?, cerem binecuvântarea cereasc? pentru noi ?i pentru to?i ai no?tri, de sângele nostru ?i din apropierea noastr?. Dar în zilele cum este aceea de ast?zi, neobi?nuit?, trebuie s? cerem, dac? nu neobi?nuite lucruri, m?car cu o st?ruin?? neobi?nuit?, cele ce urmeaz?: D?, Doamne, mintea Ta Cereasc? acelora care au s? duc? ?ara româneasc? în zilele greut??ilor, celor mai mari! D?, Doamne, bun? în?elegere cu to?i cei buni ?i destoinici, iar gurile vorbitoare de r?u opre?te-le de a rosti ?i z?d?rnice?te faptele cele rele pe care cei r?i le gândesc! D?, Doamne, prieteni credincio?i ??rii ?i neamului, iar pe du?mani orbe?te-i ?i ia-le în?elegerea! D? României, d? poporului românesc întreg, tot dreptul lui, c?ci mai mult nu-?i cere! Ajut?-ne, Doamne, în ceasul cel mai greu, c?ci, din p?rin?i în fii, mult am mai r?bdat pentru Tine! Amin!” (Nicolae Iorga)

Reputat scriitor, publicist ?i om politic, personalitate marcant? a primei jum?t??i a secolului trecut, Nicolae Iorga a contribuit substan?ial la cercetarea istoriei universale. Vastitatea operei (1.003 volume, 12.755 articole, 4963 recenzii ?i cronici) ?i a preocup?rilor sale atest? situarea marelui savant român între marii istorici ai planetei. Este normal, corect ?i mai cu seam? necesar s? ne cinstim înainta?ii, altfel risc?m s? ne pierdem trecutul ?i odat? cu el identitatea. Câteva detalii despre marele disp?rut se impun de la sine. În timpul liceului, Nicolae Iorga s-a remarcat prin pasiunea ?i facilitatea cu care a înv??at limbile: greac?, latin? ?i german?, cât ?i printr-o independen?? apreciat? drept exagerat? pentru acea vreme, temperamentul s?u dinamic atr?gându-i unele antipatii. Dup? ce a fost declarat primul la examenul de bacalaureat, a urmat cursurile Facult??ii de Litere din Ia?i, la finalizarea c?rora a devenit licen?iat cu magna cum laudae, ob?inând bursa Iosif Nicolaescu, aceasta oferindu-i posibilitatea continu?rii studiilor în str?in?tate. Era înalt, cu o statur? impun?toare ?i purta aproape tot timpul costum de culoare închis?, cu croial? demodat?, o p?l?rie cu boruri largi, o nelipsit? umbrel?, chiar ?i pe vreme frumoas?, cu buzunarele ?i servieta burdu?ite cu c?r?i. De?i timid, avea un abundent debit verbal, acesta constituind simultan încântare ?i dificultate pentru auditoriu, în a-i urm?ri abunden?a de idei ?i uria?a documentare. La Paris, unde a studiat istoria ?i filozofia, nu s-a l?sat atras de frumuse?ile vestitei metropole, ci ?i-a împ?r?it timpul între cursurile universitare, Biblioteca Na?ional? ?i anticarii de pe cheiul Senei. În restul timpului a înv??at limbile: englez?, portughez?, suedez?, danez? ?i olandez?. Din bursa ob?inut? a achizi?ionat ?i studiat, peste zece mii de volume, pe care le-a adus acas?, la întoarcerea în ?ar?. Prima tez? de doctorat a sus?inut-o la 25 iunie 1892, iar în anul urm?tor a ob?inut un nou titlu la Universitatea din Leipzig.

Dovedind o impresionant? mobilitate intelectual?, o erudi?ie remarcabil?, a abordat o mare varietate a domeniilor de crea?ie, manifestându-se ca poet, dramaturg, portretist, dar ?i istoric literar, elaborând sinteze fundamentale. Desigur, cea mai important? ?i interesant? presta?ie a lui Nicolae Iorga a fost istoriografia; dup? un travaliu titanic, a adunat ?i cola?ionat mii de documente referitoare la istoria românilor. Ca profesor de istorie, Nicolae Iorga a fost unul dintre fondatorii Institutului de Studii Sud-Est Europene, a înfiin?at ?coala Român? din Fran?a ?i Academia Român? de la Roma, a fondat Institutul de Istorie Universal? ?i a organizat primul congres de bizantologie. În anul 1929 a fost numit rector al Universit??ii din Bucure?ti, iar în 1938, pentru prestigioasa activitate în cadrul ?colii Superioare de R?zboi, ilustrului savant i-a fost conferit? o înalt? distic?ie. A fost un str?lucit ambasador al vie?ii intelectuale din România, meritele sale fiind unanim recunoscute ?i prin acordarea titlului de Doctor Honoris Causa al unor importante universit??i, printre care ?i cele de la Oxford, Paris ?i Roma, ca ?i primirea sa în Academia Român? ?i în numeroase alte academii din str?in?tate. Ca publicist, s-a remarcat prin activitatea sa de la „Sem?n?torul”, unde a urm?rit cu tenacitate moralizarea vie?ii politice, sociale ?i culturale, formarea unei aristocra?ii de merit” în scopul contribuirii acesteia la prop??irea neamului, toate conducându-l spre înfiin?area Universit??ii Populare de la V?lenii de Munte. Impulsionat de un autentic patriotism, s-a implicat în via?a politic?, a fost ales deputat, pre?edinte al celei dintâi Camere, a fost prim-ministru ?i de?in?tor al portofoliului instruc?iunii publice, îns? pe fondul agrav?rii crizei economice, nu a reu?it s? combat? efectele politicianismului, existent ?i atunci pe scena româneasc?. Publica?ia Neamul românesc”, devenit? dup? un an de la apari?ie o real? cronic? a evenimentelor interne ale anului 1907, a fost ?i cea în care ?i-a expus ideile sale politice

Nicolae Iorga ?i-a presim?it sfâr?itul

Brad b?trân

„A fost t?iat un brad b?trân/ Fiindc? f?cea prea mult? umbr?/ ?i-atuncea din p?durea sumbr?/ S-a auzit un glas p?gân./ O, voi ce-n soare cald tr?i?i/ ?i-a?i r?pus str?mo?ul vostru/ S? nu v? strice vou? rostul/ De ce sunte?i a?a gr?bi?i?/ În anii mul?i cât el a fost/ De-alungul ceasurilor grele/ Sub paza crengilor rebele/ Mul?i au aflat un ad?post/ Mo?neagul, stând pe culme drept,/ A fost la drum o c?l?uz?/ ?i-n vremea aspr? ?i ursuz?/ El cu furtunile-a dat piept/ Folos aduse cât fu viu/ ?i mort acuma, când se duce,/ Ce alta poate-a v? aduce/ Decât doar înc? un sicriu.” (Nicolae Iorga)

Rapturile teritoriale din anul 1940 ?i anii de restri?te ce au urmat, au definit tragicul destin care a lovit România ?i care înc? mai d?inuie fapt care l-a îndrept??it pe Nicolae Iorga s? afirme:„A?a mergem din veac în veac, ca drume?ul în calea lupilor!”

footer