Coase H. RonaldRonald H. Coase

(n. 29 decembrie 1910, Willesden, Marea Britanie - d. 2 septembrie 2013, Chicago, Ilinois, S.U.A.)

Din Jurnalul personal de amintiri

La începutul lunii septembrie a.c. a încetat din viață la vîrsta de 102 ani unul dintre remarcabilii economiști americani, specializat pe o largă problematică a economiei și a legislației juridice privind drepturile de proprietate. Ideile sale au avut la bază o multitudine de studii și cercetări efectuate pe parcursul anilor încă din tinerețe și pînă în 1982 cînd s-a pensionat de la Universitatea din Chicago, unde a funcționat ca profesor de economie în cadrul Facultății de Drept. Cele mai multe dintre ideile sale au fost apreciate pe parcursul ultimilor decenii și socotite ca fiind importante atît pentru istoria și știința economică în general, devenind astfel unul dintre economiștii din generația sa apreciat într-un mod deosebit.

Ideile sale economice prezentate cu mulți ani în urmă, în două articole: „Natura firmei” (1937), prin care a introdus conceptul de costuri de tranzacție explicând astfel apariția și modul de funcționare a firmelor, precum și „Problema costului social” (1960), explica și marca definirea corectă a noțiunii drepturilor de proprietate, precum și corelația și dependența acestora cu diversele aspect ale costurile de tranzacție. Asemenea idei au constituit criteriile de apreciere și acordarea în 1991 a Premiului Nobel pentru economie. În 2002 continuîndu-și cercetările și-a extins preocupările asupra problematicii teoriei eficienței economice a pieței.
                                                      
Ronald H. Coase s-a născut în 1910, în localitatea Willesden din Marea Britanie, într-o familie modestă din punct de vedere economic, părinții săi fiind salariați la poștă. Preocuparea și grija tatălui său a avut o influență și un efect remarcabil în educația singurului lor copil. Cu toate că din punct de vedere cerebral era deosebit de talentat, și avea o memorie excepțională, Ronald, de mic copil a avut de luptat cu o dificultate fizică, neputîndu-se menține mult timp pe picioare în poziție vertical și de a umbla, avînd nevoie de niște suporturi metalice la ambele picioare. Această situație fizică l-a determinat pe tatăl său să-și înscrie băiatul la o școală pentru copiii cu defecte fizice. Educația lui de acasă, sub permanenta grije a părinților, i-a permis să obțină o bursă și să fie înscris la vîrsta de 12 ani la școala de gramatică Kilburn, apoi s-a înscris, și a urmat cursurile universitare, avându-l drept îndrumător pe economistul Arnold Plant, un specialist pe problematica inovațiilor. La 22 de ani, Ronald Coase, a primit o diplomă de Bachelor în domeniul comerțului și apoi și-a continuat studiile la London School of Economics pe care a absolvit-o în 1932. În anii 1934/35 a fost lector asistent la Universitatea din Liverpool și apoi a obținut postul de lector asistent la London School of Economics unde a funcționat între anii 1935 și 1938. În 1938, a fost promovat ca lector și în timpul celui de al Doilea Război Mondial a lucrat și în cadrul Oficiului Central de Statistică al Marii Britanii.

În 1950, la vîrsta de 40 de ani, Ronald a primit o bursă de studii care i-a permis să ajungă în Statele Unite pentru a studia activitatea industriilor americane. Întorcîndu-se în Anglia cu unele observații deosebit de interesante obținute în munca sa de cerecetare și-a susținut teza de doctirat și a obținut, în 1951, titlul de doctor în științe economice dela London School of Economics. Simțindu-se atras de gândirea și modul de activitate din Statele Unite, după obținerea titlului de doctor a aplicat pentru un post de profesor care i-a fost acceptat și în 1951, a emigrat în Statele Unite unde a lucrat timp de şapte ani ca Profesor de economie la Universitatea din din Buffalo; apoi în 1958 s-a mutat la Universitatea din Virginia unde a continuat munca didactică.

În 1958, Ronald Coase, i-a uimit pe conducătorii diverselor industrii și pe economiștii cei mai cunoscuți, ai timpul său, cu lucrarea referitoare la Comisia Federală pentru Comunicații. În această lucrare el afirma: „În domenii cum ar fi de exemplu radiodifuziunea, guvernul poate crea și stimula noi piețe prin acordarea dreptului de proprietate putând astfel să determine extinderea comercializării unor bunuri cum ar fi de exemplu stațiile de radio.”

Citind ideile cuprinse în acest studiu, conducerea Universității din Chicago și în special Profesorul economist Milton Friedman, l-a invitat la Chicago pentru a discuta și dezbate unele subiecte deosebit de interesante și utile pentru economia americană. Punctele de vedere ale Profesorului Friedman ca și a altor economiști printre care și ale lui George Stigler, au fost în totală opoziție cu cele ale lui Ronald Coase, în special cele referitoare la rolului pe care trebuie să îl aibă guvernul în activitatea de conducere a societății, dar aceste contradicții nu i-a împiedecat să aibă o deosebit de fructoasă colaborare și să se aprecieze reciproc. Această colaborare a fost și a rămas ca un piedestal pe care a fost pusă personalitatea și concepția economică a lui Ronald Coase, de către mulți economiști, simpatizanți ai ideilor sale, datorită logicii și gîndirii sale economice chiar dacă acestea erau contradictorii cu cele avute de cel considerat ca fiind un titan al gândirii economice, Milton Fiedman.

În 1964, Ronal Coase s-a stabilit la Chicago și a funcționat ca profesor la această universitate, în paralel lucrând și ca editor al Jurnalului de Drept și Economie. O fire calmă și blajină care i-a dat întotdeauna aspectul unui gentleman, Ronald Coase, și-a susținut cu multă vehemență punctele de vedere asupta teoriilor sale. Într-un eseu publicat în 1953 intitulat „Cum ar trebuii aleși economiștii”, Coase a criticat punctul de vedere al lui Milton Friedman privind metodologia. În timp ce Friedman susținea ideia după care: „corectitudinea ipotezelor într-o teorie, este lipsită de importanță și tot ceea ce contează pentru o teorie economică este ca aceasta să fie capabilă de a crea previziuni exacte”.

Profesorul Coase a răspuns cu un contra exemplu care a fost realmente fulminant: „Am fi putut prezice, în ultimii ani, ceea ce diversele politici ale guvernului american în domeniul petrolului și al gazelor naturale au avut efect, dacă am considera că obiectivul principal al guvernului american ar fi fost acela de creștere a puterii și veniturilor țărilor OPEC și cu efect în reducea nivelul de trai al populației Statelor Unite. Dar eu sunt sigur că ne-ar avantaja o teorie care să explice de ce guvernul american, care probabil nu a vrut să ajungă la aceste rezultate, și-a condus întreaga metodologie pentru a se adapta politici care a dus la unele condiții nefavorabile americane. Predicțiile testabile nu sunt tot ceea ce contează iar realismul în ipotezele noastre este necesar (în cazul teoriilor noastre) să ne ajuta să înțelegem de ce sistemul funcționează așa după cum vedem, iar realismul ipotezelor noastre ne obligă să analizăm lumea așa cum există, nu o lume imaginară care nu există.”

Fiind întrebat care este opinia sa despre politică, Coase a răspuns: „Chiar nu știu! Eu nu resping nici o politică fără a ține seama care sunt rezultatele ei. Dacă cineva spune că se vor crea unele reglementări, eu nu spun că Reglementările vor fi bune sau rele. Ci spun: să vedem. Ce se va putea descoperi este că cele mai multe Reglementări nu au produs ceva bun sau au produs în ultima vreme, unele rezultate greșite. Dar n-aș vrea să afirm că toate Reglementările ar avea acest efect, deoarece trebuie să ne gândim la circumstanțele în care acestea au fost stabilite.”

În 1995, Profesorul Coase a finalizat o lucrare intitulată „Essays on Economics and Economists” în care enunţa care sunt criteriile după care economiștii decid asupra modului de abordare și alegere a teoriile pe care le susțin. Această lucrare prezintă răspunsuri la multe întrebări cu caracter general și a reflectat punctul de vedere al Profesorului Coase despre preocupările fundamentale ale economiștilor din ultimele două secole. Continua preocupare pentru munca de cercetare i-a permis ca în preajma aniversării propriului centenar să se găsească în plină activitate cu elaborarea unei lucrări cu privire la creșterea economiilor din China și Vietnam. Într-un interviu pe care l-a acordat în decembrie 2010, lui Wang Ning (colaboratorul său la elaborarea cărții „Cum a devenit China capitalistă”), Profesorul Ronald Coase a explicat misiunea pe care și-o impusese societatea chineză și viziunea economiștilor chinezi pentru a transforma China într-o mare putere economică competitivă pe plan mondial.

Pentru întreaga sa activitate didactică, de formare a unor noi generații de economiști, precum și pentru ampla sa activitate de cercetare, prof. dr. Coase a fost onorat și a primit, în luna mai 2012, un doctorat onorific din partea Universități din Buffalo departamentul de economie. Modestia sa ce depășea cu mult orice imaginație, s-a reflectat printre altele și în scurtul discurs pe care l-a ținut cu prilejul acordării Premiul Nobel în 1991: „Nu îmi pot imagina cum ideile mele au putut devenii după 60 de ani de la inițierea lor atît de importante încât să justifice acorarea acestui premiu. Este pentru mine o experiență destul de ciudată când sunt lăudat la 80, pentru o activitate pe care am făcut-o la 20”.

Pin analizele sale referitoare la activitatea industrială a căutat să răspundă la două întrebări pe care le-a socotit ca fiind esențiale în teoria economică în general și în cea a economiei industriei în mod special:

- Prima întrebare, se referea la ideia dece oamenii crează întreprinderi și care este criteriul de alegere sau mai bine zis a ajungerii unor companii la dimensiuni de mamut, precum și modul în care marile companii, cum ar fi de exemplu General Motors, Ford sau Union Carbide, reușesc să antreneze și să colaboreze cu un număr destul de limitat de parteneri, în timp ce alte întreprinderi industriale mai mici reușesc să-și asigure colaborări cu o mulțime de întreprinderi de aceleași dimensiuni sau chiar și mai mici. Explicația dată unor asemenea întrebări s-a referit tot la teoria sa privind costul tranzacțiilor. Acest răspuns a fost mai întîi prezentat în cadrul unei conferințe ținută la Dundee (Scoția) unde Ronald Coase fusese lector asistent la Dundee School of Economics and Commerce între 1932 și 1934 ăi apoi a fost publicată ca o lucrare separate.

Opinia Profesorului Coase era următoarea: atunci când costul tranzacțiilor este nul, este irelevant sub aspect economic cui i-au fost alocate in mod inițial drepturile de proprietate dar atunci când costurile de tranzacție sunt suficient de mari, drepturile de proprietate inițiale vor avea un efect semnificativ. Din perspectiva eficienței economice, drepturile de proprietate ar trebui astfel alocate încât să se ajungă la o acțiune economică eficientă. Costurile de tranzacție implică și o problemă legată de efectele pe care firmele le au asupra mediului în care își desfășoară activitatea. Această problemă a devenit cunoscută ca fiind problema efectelor colaterale numite externalitățile negative, care, în concepția economică tradițională, trebuie rezolvate prin taxarea generatorului de externalități.Toate aceste argumente au stat la baza creerii faimoasei „teoreme a lui Coase“.

Ceea ce era de asemeni deosebit de interesant era faptul că Profesorul Coase remarcase faptul că în prima jumătate a secolului al XX-lea, companiile și-au dezvoltat activitatea pe principiul integrării verticale (de exemplu, Ford Motor și-a construit propriile sub-companii pentru diversele subansambluri și și-a asigurat cauciucurile necesare automobilelor fabricate cumpărând propriile plantații de cauciuc, în loc să se bazeze pe diverși furnizori), ulterior, remarca Profesorul Coase, companiile și-au desfășurat activitatea într-un mod diametral opus, externalizând într-un mod realmente agresiv funcții chiar de bază cum ar fi de exemplu: plata propriilor angajați.

- Cea de a doua întrebare, era cea a relației dintre guvern și locul pe care îl deține piața în cadrul eonomiei naționale. Opinia profesorului Coase era aceea că piața poate fi a considerată în afara importantului aspect al mediului înconjurător care astfel ar putea reduce implicarea masivă a guvernului în activitatea economică. În acest context merită amintită opinia economistului englez Arthur Cecil Pigou (1877-1959) care afirma în lucrarea sa fundamental publicată în 1920 „Economics of Welfare”, existența unei divergențe între costurile private şi costul social al unei activităţi; după opinia sa doar costurile private sunt reflectate pe piaţă, creindu-se o imagine trunchiată a bunăstării sociale. În scopul remedierii acestei „slăbiciuni ale pieţei” (market failures), după cum afirmă și Conf. univ. dr. Mariana Vuţă în studiul intitulat Abordări modern privind eșecul pieței și externalitățile, Arthur Pigou preconizase intervenţia statului sub forma taxelor asupra dezeconomiilor externe. În cel mai bun caz, taxele ar trebui să fie egale cu o sumă care să reflecte valoarea monetară a costului extern, respectiv costul privat şi costul social. Datorită acestei proceduri, efectul extern evaluat în expresie bănească şi contabilizat, face parte integrantă din calculul economic.

Această integrare în sfera economică a fenomenelor externe la origine, pentru că nu sunt băneşti, este în mod frecvent numită „integrarea efectelor externe”. Un asemenea demers amintit de doamna Dr. Vuță (numit „taxa pigouviană”), departe de a incrimina rolul regulator al pieţei, se bazează, din contra, pe corectarea slăbiciunilor pieţei cu ajutorul intervenţiei statului și de unde desprinde concluzia după care: piaţa trebuie să prezideze asupra alocării costurilor şi a condiţiei de a fi, în mod corect, „informată”.

Alţi analişti, printre care se remarca și intervenția Profesorului Ronald Coase, aprecia că într-o definiţie de proastă calitate, drepturile de proprietate asupra resurselor naturale (mediului înconjurător) cauzează disfuncţionalităţile pieţei. Din acest punct de vedere Profesorul Coasei în articolul amintit privind costul social a respins total ideia intervenţiei statului în favoarea soluţiilor liber negociate între părţi (cum ar fi de exemplu, poluatorul şi poluatul (poluaţii)).

În preajma pensionării sale, Ronald Coase afirma: „Sunt foarte conștient de faptul că mulți economiști pe care îi respect și îi admir nu vor fi de acord cu opiniile pe care le-am exprimat iar uni pot fi chiar ofensați de ele. Dar un om de știință trebuie să cunoască ce este fals în ceea ce spune și, ceea ce este adevărat. El poate conta în cele din urmă văzându-și opiniile acceptate, în cazul în care trăiește destul de mult.”

Prin pierderea acestui om, am pierdut un mentor spiritual care prin întreaga sa gândire economică, mi-a sugerat nenumărte idei pe care le-am folosit în cariera mea economică. Amintirea lui o voi păstra vie în mintea și în inima mea cât voi trăi.