Revista Art-emis
100 de ani de la moartea lui Aurel Vlaicu PDF Imprimare Email
Col.(r) Ioan Galdea   
Duminică, 28 Iulie 2013 09:30

Aurel Vlaicu, art-emisAurel Vlaicu s-a n?scut în localitatea Bin?in?i, jude?ul Hunedoara, în ziua de 6/19 noiembrie 1882, fiind primul copil al so?ilor Ana ?i Dumitru Vlaicu, ??rani gospodari. Dup? Aurel, au urmat al?i 8 copii, fete ?i b?ie?i. Ioana a fost tovar??a lui în locurile copil?riei, Ion (1885-1972), care avea s? devin? stâlpul casei, a r?mas în gospod?ria p?rinteasc?, Valeria (1904-1978) a fost ultima fiic?, despre ceilal?i nu se cunosc date deoarece au murit îndat? dup? venirea lor pe lume. Dintre to?i, cel mai mult s-au bucurat de via?? Ion ?i Valeria, care au tr?it pân? la adânci b?trâne?i. Ana ?i Dumitru Vlaicu ?i-au iubit în egal? m?sur? copiii, i-au obi?nuit de mici cu munca în treburile gospod?re?ti, ?i mai ales la muncile câmpului, dar preocuparea lor principal? era îns? înv???tura. Copil?ria ?i-o petrece al?turi de fra?ii s?i pe plaiurile natale, înc? de mic f?cea lucruri, minunându-i pe to?i.

Localitatea Bin?in?i are o istorie veche, prima atestare documentar? fiind în 1291. Românii, popula?ia autohton? ?i net majoritar? a a?ez?rii, au suferit în toat? perioada Evului Mediu ?i mai târziu, datorit? exploat?rii familiei de grofi, Benczencz, proprietarii mo?iei. Lâng? Bin?in?i, la numai patru ani dup? str?lucita victorie a lui ?tefan cel Mare la Vaslui, în ziua de 13 octombrie 1479, a avut loc cunoscuta b?t?lie de pe Câmpul Pâinii, între turci ?i armatele transilv?nene conduse de ?tefan Bathory, încheiat? cu victoria transilv?nenilor, datorit? interven?iei armatei conduse de Paul Chinezul. În secolul al XVIII-lea a avut loc marea r?scoal? popular? din 1784, condus? de Horea, Clo?ca ?i Cri?an. În ziua de 6 noiembrie 1784 a fost devastat? curtea nobiliar? a grofului din localitate, 20 de ??rani au murit atunci, iar al?i 44 au fost aresta?i. Dup? o judecat? sumar? au fost uci?i 20 de ??rani dintre cei prin?i la Bin?in?i. Satul Bin?in?i a fost implicat, de-a lungul timpului, ?i în alte evenimente importante ale istoriei românilor transilv?neni, participând la Revolu?ia din 1848, la Primul R?zboi Mondial, unde zeci de fii ai satului au fost du?i pe câmpurile de lupt? din Gali?ia ?i din Tirol, iar mul?i dintre ace?tia nemaiîntorcându-se acas?. Cei care au supravie?uit conflagra?iei au avut bucuria s?-i revad? pe cei dragi din satul natal ?i s? participe împreun?, la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia.

Aurel Vlaicu a f?cut ?coala primar? în satul natal, de unde a trecut la Colegiul reformat al Liceului Calvin din Or??tie, vechi centru de cultur? ?i civiliza?ie româneasc?. Or??tie apare în documente în 1224, când regele Andrei al II-lea înt?rea privilegiile sa?ilor acordate de înainta?ii lui. La sfâr?itul secolului al XVI-lea, aici s-a tip?rit (1581-1582) cartea cunoscut? sub numele de Palia de la Or??tie, care ?i-a adus contribu?ia la temelia limbii noastre literare. Începând cu anul 1855, gimnaziul din Or??tie a primit numele de Colegiul reformat „Kun”, care în cei peste 70 de ani, cât a func?ionat f?r? întrerupere, a jucat un rol pozitiv în promovarea ?tin?ei ?i culturii pe aceste meleaguri. La acest colegiu a înv??at, în perioada 1894-1900, Aurel Vlaicu, unde a frecventat clasele a I-VI-a. A fost un elev bun la înv???tur?, s-a remarcat printr-o agerime aparte la matematici ?i geometrie. Dintre colegii s?i, Petru Groza, Adam Lula, Vasile Neac?a ?i George Popovici î?i vor aminti de anii petrecu?i la Or??tie, de colegul lor Aurel, c?ruia, în ultimii ani din colegiu, i-a încol?it în minte ideea construirii unei „ma?ini de zburat”. Dup? terminarea colegiului de la Or??tie, p?rin?ii lui Aurel au încercat s?-l conving? s? urmeze teologia, dar fiul lor a refuzat categoric. Timp de doi ani a urmat clasele VII ?i VIII la Liceul de Stat din Sibiu. Aici l-a cunoscut pe „poetul p?timirii noastre”, Octavian Goga, cel care avea s?-i devin?, pe parcurs, cel mai statornic prieten. Coleg la Sibiu cu Adam Lula, Romulus Boca, Brânzeu, care peste timp î?i amintesc de inven?iile tehnice ale lui Aurel.

La începutul secolului al XX-lea o mare parte a tineretului studios din Transilvania se îndrepta spre Budapesta ?i Viena, unde existau puternice comunit??i române?ti, grupuri de studen?i români, care î?i aveau organiza?iile ?i publica?iile lor. Astfel erau: Societatea „România jun?” din Viena, ai c?ror membri marcan?i au fost Mihai Eminescu ?i Ioan Slavici, revista „Familia” a lui Iosif Vulcan ?i revista „Luceaf?rul” înfiin?at? de Societatea „Petru Maior” din Budapesta a studen?ilor în frunte cu Octavian Goga, Octavian C. T?sl?uanu ?i Al. Ciura. Despre toate acestea ?tia ?i Aurel Vlaicu înc? de când se afla la Sibiu, auzise de asemenea ?i despre Traian Vuia (1872-1950), n?scut în Banat, în localitatea Surducul Mic, care exercita, înc? de pe atunci, asupra lui, o puternic? atrac?ie.

În toamna anului 1902, bin?in?eanul Aurel Vlaicu, în vârst? de 20 de ani, a plecat cu trenul din Or??tie spre Budapesta. A trecut prin Alba Iulia. Teiu?, Aiud, Turda, Cluj, iar de aici cu o curs? direct? pân? la Budapesta, trecând prin Huedin, Oradea ?i alte localit??i din Ungaria. C?l?torea împreun? cu al?i români care aveau accea?i ?int?, iar tân?rul Aurel vorbea curent germana ?i maghiara. Sosit la Budapesta, Aurel Vlaicu a fost înconjurat cu prietenie ?i simpatie de compatrio?ii O. Goga, Constantin Nedelcu ?i Ioan P. Negru?. La Budapesta, Aurel a urmat cursurile Facult??ii de Mecanic? a Politehnicii, dar preocuparea lui permanent? a fost de a construi o „ma?in? zbur?toare” cu care s? cucereasc? v?zduhul. Spirit vizionar, a citit foarte multe c?r?i de specialitate, în speran?a c?-l vor ajuta în realizarea visului s?u.

În toamna anului 1903 se înscrie la ?coala Politehnic? din München, pe care o termin? în anul 1907. Aici a avut un prim succes, profesorul Erbert l-a invitat s? aduc? în laborator „aeroplanul” conceput de el, astfel „mica gânganie de lemn, de s?rm? ?i de pânz?” a reu?it s? înconjoare în zbor sala laboratorului. A fost felicitat de profesor, de colegi precum ?i de al?i cona?ionali afla?i la München: ing. Petre S. Mocanu, Virgil Simionescu, Marius Buvescu, Alex. Is?ceanu. Pentru o perioad? î?i întrerupe activitatea, deoarece, în perioada 1907-1908, a trebuit s?-?i satisfac? stagiul militar în armata austro-ungar?, la marin?. La 1 septembrie 1908, Aurel Vlaicu a fost angajat la Uzinele Oppel din Rüsselsheim, localitate lâng? Frankfurt an Mein, unde a ie?it repede în eviden?? ca un inginer priceput, fiindu-i patentate dou? inven?ii. Firma german? a fost dispus? s?-l ajute în realizarea visului s?u, dar a pretins ca ea s? fie proprietara inven?iei, f?r? ca inventatorul s? aib? dreptul de a formula alte preten?ii. Aurel a refuzat oferta, dorind ca inven?ia s? apar?in? ??rii sale. Atunci, în anul 1908, lui Aurel Vlaicu i s-a oferit o ?ans? mare de a se îmboga?i, dar românul a refuzat privilegiile oferite, punând demnitatea mai presus de orice. Oare câ?i dintre noi mai sunt dispu?i în zilele noastre s? mearg? pe calea aleas? de Aurel Vlaicu?

La sfâr?itul anului 1908 Aurel s-a reîntors acas? la Bin?in?i. Tat?l s?u Dumitru era întristrat c? tân?rul inginer n-avea un serviciu sigur prin care s? câ?tige ?i s? mai pl?teasc? din datoria ce o avea la Banca „Ardeleana” din Or??tie. ?i Aurel era sup?rat, dar sup?rarea inginerului provenea din faptul c? citea ziarele ?i afla cum fra?ii Wright, Voisin, Bleriot, Santos-Dumont f?ceau progrese vizibile în domeniul avia?iei, pe când el b?tea pasul pe loc. A?a s-a pus serios pe lucru ?i a reu?it ca în prim?vara anului 1909 s? construiasc? un planor ?i s? efectueze cu el un zbor planat, la Bin?in?i, aparatul ridicându-se la în?l?imea 10-15 m, la care au asistat Romulus Boca, familia ?i prietenii s?i. Cu toate greut??ile materiale întâmpinate, în luna iulie 1909 Aurel a efectuat cu planorul s?u, mai multe zboruri în Or??tie.

În septembrie 1909 este vizitat acas? de prietenul s?u O. Goga, fiind încurajat s? fac? asemenea demonstra?ii de zbor ?i în alte ora?e din ?ar?. Înc? de atunci Goga era sigur de intrarea în istorie a Bin?in?iului, ?i în mod deosebit a inventatorului aeroplanului. Pe 25 septembrie 1909 a f?cut o demonstra?ie la Bra?ov la care a asistat ?i Lucian Blaga, despre care a ap?rut în „Gazeta Transilvaniei”. În octombrie 1909, înso?it de O. Goga, Aurel Vlaicu a sosit în Bucure?ti. Au fost înconjura?i cu prietenie ?i cu mult interes de c?tre B. ?t. Delavrancea, Al. Vlahu??, Ion Rusu Abrudeanu, iar mai târziu de c?tre Ion I. C. Br?teanu, Spiru Haret, Vasile Mor?un. Guvernul a consim?it s? aprobe fondurile necesare construirii aparatului de zbor care avea s? devin? „Vlaicu I”, constituind o comisie format? din Alex. Cottescu, col. Dimitrie Iliescu ?i al?i speciali?ti. S-a hot?rât aprobarea construirii aparatului de zbor cu motor, proiectat în cadrul Arsenalului Armatei, pe cheltuiala statului ?i sub conducerea direct? a lui Vlaicu, care a fost angajat ca inginer la Arsenal, începând cu 6 noiembrie 1909. În aceea?i perioad? aviatorul francez Bleriot efectua demonstra?ii de zbor în Bucure?ti, pe hipodromul de la B?neasa, la care a participat ?i Aurel Vlaicu, având cuvinte de laud? la adresa aviatorului francez, dar în acela?i timp tr?ia mâhnirea c? lucrul la aparatul s?u progresa încet. În ziua de 29 decembrie 1910, Aurel Vlaicu a plecat la Paris pentru achizi?ionarea motorului avionului s?u. Aici s-a întâlnit cu Traian Vuia ?i au hot?rât s? cumpere motorul Gnôme, de 50 C.P. În iunie a sosit motorul din Fran?a ?i imediat au început zborurile de antrenament, la Cotroceni, bucuria lui Aurel era imens?, primul zbor a fost pe 17 iunie 1910. În 11 august 1910 a repurtat o conving?toare izbând?, reu?ind s? zboare la 50 m în?l?ime, pe o distan?? de 6 km, publicul era entuziasmat, aplaudând cu lacrimi în ochi izbânda genialului inventator Aurel Vlaicu, presa l?udând evenimentul. Prin zborul s?u, Aurel Vlaicu, le-a dat o lec?ie tuturor acelora care n-au avut încredere în el. Prin construirea acestui aeroplan atât de original, România se situeaz? pe locul trei în lume, creând un aparat propriu, inventat, construit, ?i pilotat de un român.

La 5 septembrie 1910 a avut loc o demonstra?ie de zbor la Chitila, la care au participat Aurel Vlaicu, George Valentin Bibescu ?i francezul Michel Molla, fiecare cu avionul s?u. Aurel Vlaicu a oferit o adev?rat? lec?ie de zbor, a fost o declan?are de bucurie dup? zbor, fiind ridicat pe umeri ?i purtat în glorie ?i triumf. Gazdele se întreceau în a-l elogia pe Vlaicu al nostru, fiind felicitat ?i premiat de reprezentan?ii autorit??ilor statului. Evenimentul a fost punctat de pres?, scriitori, poe?i, pictori, politicieni ?i de c?tre to?i prietenii s?i, având un puternic ecou intern ?i interna?ional, to?i îl elogiau pe tân?rul inginer român Aurel Vlaicu, a c?rui celebritate str?lucea tot mai tare. Vlaicu a fost invitat s? participe la manevrele militare, zburând în ziua de 27 septembrie 1910, la în?l?imea 500 m, timp de 35 minute, fiind felicitat de Ministrul de R?zboi, general Grigore Cr?iniceanu ?i recompensat de Consiliul de Mini?tri cu suma de 50.000 lei. Dup? acest zbor Aurel Vlaicu a participat ?i la manevrele de la Piatra Olt, to?i din conducerea armatei erau încânta?i de m?iestria tân?rului inginer. În ziua de 17 octombrie 1910 a urmat mitingul de pe hipodromul B?neasa. Pe o vreme mohorât?, ing. Vlaicu a avut un succes r?sunn?tor, mitingul aviatic s-a transformat într-o adev?rat? s?rb?toare na?ional?. Imediat a primit oferte de a zbura la Istanbul ?i Cairo, dar inten?ia lui Vlaicu se îndrepta spre ora?ele din ?ar?. A?a a fost scris? istoria aparatului de zbor „Vlaicu I”.

În anul 1911 a fost conceput aparatul de zbor „Vlaicu II”, fiind mult îmbun?t??it de c?tre tân?rul inventator, fa?? de primul. În august 1911 se s?rb?toreau la Blaj 50 de ani de la înfiin?area ASTRA. Erau prezen?i N. Iorga, I. L. Caragiale, O. Goga, G. Co?buc, ?t. O. Iosif, Ion Agârbiceanu, I. G. Duca, Ion Mehedin?i, Petre Liciu, Aristi?a Romanescu ?i mul?i al?ii preg?ti?i pentru s?rb?toare. În centrul aten?iei s-a aflat Aurel Vlaicu cu aparatul s?u ?i cu demonstra?iile sale de zbor. În cele din urm? a reu?it s? cucereasc? mul?imea, dup? zbor a fost felicitat, îmbr??i?at ?i s?rutat ca un erou care duce spre nemurire aspira?iile Neamului Românesc. Caragiale l-a felicitat ?i s?rutat spunându-i „e?ti cel mai mare geniu al poporului nostru”.

În septembrie 1911 a zburat la Sibiu ?i Bra?ov, unde timpul nu a fost favorabil demonstra?iei, Aurel Vlaicu riscând mult. La Bra?ov a cunoscut-o, pe Marioara B?rbulescu, fiin?a care în via?a lui avea s? joace un rol important. În toamna anului 1911 în capitala Moldovei se s?rb?torea semicentenarul Universit??ii din Ia?i ?i se dezvelea monumentul lui Mihail Kog?lniceanu. Consiliul de organizare a serb?rilor l-a invitat pe Aurel Vlaicu, care a participat, oferind un nou prilej de a încânta mul?imea. În octombrie 1911 efectueaz? zborul între Bucure?ti ?i Olteni?a. Pentru meritele sale, la propunerea lui Spiru Haret, ministrul instruc?iunii, prime?te premiul Academiei Române în anul 1912. Atunci a propus aeroplanul „Vlaicu II” pentru înzestrarea armatei, ceea ce ar fi pus bazele începuturilor aeronauticii române?ti, fiind sus?inut de matematicianul Traian Lalescu, dar totul a fost în zadar.

În anul 1912 prime?te de la prietenul s?u ing. Ursinus, din Germania, ?tiri despre concursul interna?ional de avia?ie organizat pe aerodromul de la Aspern, lâng? Viena. Aurel î?i începe preg?tirea printr-un zbor Bucure?ti-Ploie?ti, nu lipsit de peripe?ii, cu o aterizare lâng? ?ig?ne?ti. În drum spre Aspern popose?te la Cern?u?i, unde efectueaz? dou? demonstra?ii de zbor în aprilie 1912. Succesul a fost deplin, dar aici afl? ?tirea despre faptul c? iubita lui s-a îmboln?vit grav, fiind nevoit? s? plece la tratament la Davos, în Elve?ia. Aurel a suferit pentru Marioara, care îi luminase pentru scurt timp via?a. Aurel Vlaicu ajunge în iunie 1912 la Viena ?i î?i expune aparatul de zbor „Vlaicu II” în salonul expozi?ional. Despre acest moment a scris emo?ionant, prietenul s?u Traian Vuia, care scoate în eviden?? ingeniozitatea ?i originalitatea româneasc?. La concurs participau 43 de aviatori din 8 ??ri: 17 austrieci, 12 francezi, 7 germani, 3 italieni, 1 rus, 1 belgian, 1 român. Dintre ei nu lipsea celebrul aviator francez Roland Garros, care pilota un „Bleriot XV”, model nou. A fost stabilit un nou record mondial, aviatorul Caskay a zburat la o în?l?ime de 4600 m cu doi pasageri. Succesul lui Aurel Vlaicu a fost pe deplin, clasându-se pe primul loc la proba de aruncare a proiectilului, iar la probele de viraj strâns ?i de aterizare la punct fix s-a situat pe locul doi. A fost ova?ionat de cei 200.000 de spectatori, iar presa vienez? a scris la superlativ despre român, fiind felicitat ?i premiat de organizatori. ?i presa din ?ar? a scris mult despre demonstra?iile lui A.Vlaicu, ziarul „Românul” din Arad ap?rut pe 30 iunie 1912 a scris: „Aurel Vlaicu dep??ind adversari redutabili a ie?it biruitor în unul din primele concursuri de avia?ie. Epopeea Neamului Românesc în care ne-am impus str?in?t??ii este consemnat? acum prin trei localit??i: Plevna, Montpellier ?i Aspern”. Tot timpul a fost înconjurat cu c?ldur? ?i simpatie de numeroasa colonie româneasc? din Viena, iar din ?ar? a primit multe felicit?ri ?i telegrame.

Dup? succesul de la Aspern, Aurel Vlaicu a început un turneu cu zboruri demonstrative în Transilvania. Astfel în iulie 1912, Vlaicu a zburat la Arad, Lugoj ?i Ha?eg uimind pe to?i participan?ii cu m?iestria sa. La Arad în fruntea Comitetului de organizare s-a aflat Vasile Goldi?, iar la Lugoj organizator a fost pictorul Virgil Simionescu, ce l-a imortalizat pe Vlaicu în fa?a aparatului s?u. Cu emo?ie a sosit la Or??tie pentru demonstra?ia din 4 august 1912, unde au participat peste 10.000 de oameni. Niciodat? nu mai v?zuse nimeni o asemenea manifestare de s?rb?toare la Or??tie. Era prezent? familia, cu tat?l ?i mama sa, prietenii ?i locuitorii Or??tiei, din împrejurimi ?i chiar de la distan?e mai mari, veni?i cu c?ru?e, c?lare pe cai, pe jos, cu biciclete, trenul ?i cu automobilul. Erau prezen?i O. Goga, ?t. O. Iosif, al?turi era o societate de unguri magna?i, contele Bethlen, baroneasa Napcsa, marele proprietar Kendeffy, milionarul italian Peccol. Ace?tia se închin? aviatorului român ?i baroneasa îl roag? s?-i prezinte pe to?i p?rin?ilor s?i. Vlaicu îi duce la ??ranii români care ?edeau lâng? hangar. Ungurii strâng mâna p?rin?ilor lui Vlaicu ?i îi felicit? pentru norocul de a avea ca fiu un geniu neîntrecut. Zborul a durat 30 minute la o în?l?ime de 300 m. Lumea era în delir, p?rin?ii plângeau, tat?l s?u la început sceptic acum plângea de bucurie ?i era fericit c? fiul s?u a reu?it s? cucereasc? lumea v?zduhului. Eroul î?i împlinise cu succes misiunea, mai ales aici, printre ai s?i, cei care nu l-au uitat niciodat?. În ziua de 11 august 1912, A. Vlaicu a zburat la Vâr?e?, în prezen?a a 20.000 spectatori.

La Alba Iulia, A. Vlaicu a zburat în ziua de 18 august 1912. Durata zborului a dep??it 40 de minute la în?l?imea de 700 m. Vlaicu s-a îndreptat spre Mamut, apoi spre Piatra Craivii, a venit pe Ampoi ?i Mure? pân? la Ciugud, apoi a aterizat în fa?a mul?imii entuziaste. Despre acest zbor au scris foarte frumos ziarele : „Unirea”, „Gazeta Transilvaniei”, „Drapelul”, „Libertatea”. Demonstra?ia de la Alba Iulia s-a înscris, a?a cum ?i-a dorit-o Aurel Vlaicu, între cele mai izbutite zboruri ale sale, p?strându-se în memoria celor prezen?i. Din fericire, pân? la 1 Decembrie 1918 s-au scurs doar 6 ani. Visul lui Vlaicu ?i al tuturor participan?ilor la zborul s?u istoric s-a înf?ptuit pentru totdeauna, într-o neuitat? zi istoric?, dar din nefericire A. Vlaicu n-a putut realiza din nou zborul s?u în ziua Marii Uniri. În ziua de 28 august 1912, A. Vlaicu a zburat la S?li?te, unde s-au n?scut Ioan Lupa?, Onisifor Ghibu, D. D. Ro?ca ?i Ioan Moga. Dup? zbor, pe câmpul de la marginea localit??ii, s-a încins o mare hor? româneasc?, un adev?rat corolar al triumfului lui Vlaicu.

În luna septembrie au urmat zborurile lui Vlaicu la Târgu-Mure? ?i Dumbr?veni. Avea planificat s? zboare ?i la Bistri?a ?i Oradea, dar fiind chemat la Bucure?ti, a fost obligat s? abandoneze acest proiect. La Bucure?ti a participat la un miting aviatic, urm?rind exerci?iile de zbor ale unui avion „Bristol-Coand?”, fabricat în Anglia, dup? care a urmat demonstra?ia lui Aurel Vlaicu. La sfîr?itul anului 1912 s-a deplasat în Anglia pentru unele negocieri cu firme engleze. Aparatul „Vlaicu II”, dep??it deja din punct de vedere tehnic, a fost abandonat, la orizont ap?ruse un nou vis „Vlaicu III”. În iulie 1913 a participat la campania armatei române în Bulgaria. În acea perioad?, la Bucure?ti, cre?tea interesul în Valentin G. Bibescu, care adunase în jurul lui un grup de pilo?i care ob?ineau rezultate de prestigiu zburând cu aparate Bleriot. Printre ace?tia se aflau pilo?ii: Negrescu, Protopopescu, tân?rul Poli Vacas, Cap?a, Zorileanu. Ace?tia l-au ambi?ionat pe Vlaicu ce î?i propune un zbor în premier?, privind trcerea Carpa?ilor, dorind s? devin? „Vulturul Carpa?ilor”.

A plecat în ziua de 13 septembrie 1913 din Bucure?ti îndreptându-se spre Ploie?ti, aici a aterizat pentru alimenterea avionului. A decolat, a trecut de Câmpina, având în fa?? piscurile Carpa?ilor. Con?tient, probabil, c? aeroplanul nu va putea dep??i cu mult în?l?imea mun?ilor, Vlaicu ?i-a întors aparatul spre Câmpina, cu inten?ia de a ateriza în apropierea ?oselei, pentru a fi v?zut de cei care îl înso?eau. La marginea satului B?ne?ti, îns? s-a pr?bu?it din în?l?ime. Nici azi nu se cunosc cauzele pr?bu?irii. Printre cei dintâi care au ajuns la locul accidentului au fost Magnani ?i S?li?teanu, Vlaicu z?cea mort, având oasele zdrobite, lâng? sf?râm?turile „p?s?rii” sale. Visul fl?c?ului din Bin?in?i de a trece, în zbor, Carpa?ii, î?i întrerupsese aici firul. ?tirea mor?ii lui Vlaicu a lovit ca un tr?znet opinia public? din ?ar?, a fost decretat doliu na?ional. Ceremonia înmormânt?rii, la Bucure?ti, s-a transformat într-o mare adunare de iubire ?i compasiune pentru cel disp?rut. Au participat la ea, în primul rând, cei veni?i din Transilvania, mama, tata, fra?ii ?i surorile, alte rude, prieteni ?i locuitori din Bin?in?i, Or??tie, personalit??i ale vremii din Transilvania, din Bucure?ti, precum ?i un numeros public. A fost înmormântat în cimitirul Bellu, iar aceast? trist? împrejurare a scos în eviden?? marea admira?ie ?i deosebita simpatie de care se bucura Vlaicu în masa poporului. Satul în care s-a n?scut, începând cu anul 1927 se nume?te Aurel Vlaicu, iar înc? din 1919, numele s?u fusese dat liceului din Or??tie. În localitatea sa, precum ?i în alte multe localit??i au ap?rut muzee, monumente memoriale (statui, busturi), pl?ci comemorative. Prin tot ce a realizat Aurel Vlaicu este considerat un geniu al avia?iei, un simbol ?i un îndemn al unit??ii na?ionale, un erou al Neamului Românesc.    

footer