Revista Art-emis
Gheorghe ?i?eica - Str?mo?ii, via?a ?i urma?ii (2) PDF Imprimare Email
Col. (r) Prof. univ. dr. ing. Marian Rizea   
Miercuri, 10 Iulie 2013 22:35

Acad. Gheirghe ?i?eica, art-emisConstituirea ?i activitatea „Societ??ii Gazeta Matematic?”

În anul 2009, a avut loc la Valea C?lug?reasc?, la Colegiul Agricol „Gheorghe Ionescu-Sise?ti”, aniversarea a 100 de ani de la înfiin?area „Societ??ii Gazeta Matematic?”. S?rb?torirea a avut loc în aceea?i localitate unde la 31 august 1909, la via profesorului Ion Ionescu-Bizet avea loc ?edin?a redactorilor gazetei, înfiin?at? în 1895, care au hot?rât constituirea, începând cu data de 1 septembrie 1909, a unei societ??i cultural-?tiin?ifice care s? poat? fi recunoscut? ca persoan? juridic? de c?tre corpurile legiuitoare.

Un lucru mai pu?in cunoscut publicului este faptul c? una dintre ?edin?e a avut loc la Conacul lui Matac, edificiu construit între anii 1901-1903, pe fosta mo?ie Cantacuzino de c?tre inginerul Barbu Matac, înalt func?ionar (ministru adjunct) la C?ile Ferate Române, vecin ?i prieten cu Ionescu-Bizet.

În ultima zi din august 1909, la o ?edin?? a redac?iei ?inut? la via lui Ion Ionescu-Bizet, la Valea C?lug?reasc?, s-a hot?rât înfiin?area Societ??ii Gazeta Matematic?. O noti?? pe num?rul din septembrie al revistei anun?a: „Cu începere de la 1 septembrie 1909 Redac?ia Gazetei Matematice a fost transformat? în Societate…“, iar pe pagina a doua se publica lista membrilor Societ??ii. Au fost întocmite Statutele Societ??ii, cuprinzând 25 de articole. Art. 7 prevedea: „Nu exist? decât o categorie de membri: membri activi“, iar art. 24: „Societatea se va dizolva când membrii ei nu vor fi scos Gazeta Matematic? în timp de 3 luni, f?r? motive temeinice“.

Adunarea Deputa?ilor aprob? proiectul de lege privind înfiin?area Societ??ii la 5 aprilie 1910, cu 65 bile albe ?i 3 bile negre, iar Senatul, la 27 noiembrie 1910, cu 45 de bile albe ?i una neagr?. Era de mirare rezultatul votului în cele dou? Camere, având în vedere „… cât? lume este certat? cu matematica înc? de pe timpul când o înv??au ca ?colari!“, comenteaz? cu bonomie ?i haz, Ion Ionescu. În ?edin?a de la Senat, marele Spiru Haret face prima apreciere „cu greutate“ a Gazetei: „… a contribuit mai mult decât orice alt? institu?iune pentru dezvoltarea ?i înt?rirea înv???mântului matematicilor“.

Societatea Gazeta Matematic? î?i începe activitatea cu 21 membri, dintre care 12 ingineri, unii dintre ei fiind ?i profesori, de regul? la ?coala de Poduri ?i 9 profesori, majoritatea la universit??ile din Bucure?ti, Ia?i ?i Cluj. Num?rul lor cre?te, ajungând pân? la intrarea României în r?zboi (1916), la 49.

In al XIV-lea  an de la înfiin?are, s-a considerat necesar? trecerea de la forma „Redac?iei” la „Societate” care s? fie sub protec?ia legilor ??rii. A?a cum am ar?tat mai sus, hot?rârea definitiv? de a transforma Gazeta Matematic? în Societate, a fost luat? la ?edin?a redactorilor gazetei în ziua de 31 august 1909. Legea pentru recunoa?terea „Societ??ii Gazeta Matematic?” a fost votat? de Adunarea Deputa?ilor din 5 aprilie 1910 ?i de c?tre Senat la 27 noiembrie 1910. Legea a fost promulgat? de Regele Carol I la 18 decembrie 1910 prin Decretul regal nr. 3798.

A în?eles de la mentorul s?u, Constantin Gogu, pre?edinte al „Societ??ii amicii ?tiin?ei“, c? menirea unui profesor este s? r?spândeasc? ?tiin?a printre tineri. A?a se face c? a fost unul dintre fondatorii revistei „Natura“, al?turi de profesorul G.G. Longinescu ?i care a ap?rut în perioada 1905-1949. A publicat aici multe articole de cultur? general?, articole despre Arhimede, Galilei, dar ?i despre profesorii s?i din facultate.

A sus?inut multe conferin?e publice pe teme de larg interes.

A fost pre?edinte al „Asocia?iei pentru înaintarea ?i r?spândirea ?tiin?elor“, al „Societ??ii române de ?tiin?e“, al „Societ??ii matematice din România“. A fost ?i vicepre?edinte al „Societ??ii Politehnica“, o asocia?ie inginereasc? înfiin?at? cu ocazia inaugur?rii c?ii ferate Buz?u-M?r??e?ti, prima cale ferat? proiectat? ?i construit? de inginerii români. Din 1899 a fost unul dintre „pilonii“ Gazetei matematice. 


Recunoa?terea meritelor ?tiin?ifice

Gheorghe ?i?eica devine membru corespondent al Academiei Române din mai 1909. Urmându-i altui mare matematician, primul român care a ob?inut un doctorat în matematic? la Sorbona, Spiru Haret, devine membru titular al Academiei Române la 15 mai 1913. Ajunge în 1929 secretar general al acestui înalt for ?tiin?ific, dup? ce în 1928 ocupase func?ia de vicepre?edinte. La congresele interna?ionale de matematici - Toronto (Canada) în 1924, Zurich (1928), Oslo (1936) - ?i?eica a fost ales pre?edinte al sec?iei de geometrie. El a fost invitat la universit??ile din Roma, Bruxelles ?i de câteva ori la Paris, s? ?in? cursuri. C?r?ile sale se bucur? de o deosebit? pre?uire ?i au avut o mare circula?ie. În tratatele de specialitate, nu numai c? sunt înscrise rezultatele date de ?i?eica, (de ex., în Finikov), dar autorii considerau o cinste ca anumite capitole s? fie redactate în întregime de ?i?eica (de ex. Fabini – Cech).

A fost ales membru corespondent al Societ??ii de ?tiin?e din Maryland - SUA, din Ličge, Belgia. În 1934 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universit??ii din Var?ovia. Între 1919 ?i 1923 a fost decan al Facult??ii de ?tiin?e din Bucure?ti. Liceul Teoretic din Drobeta-Turnu-Severin, ?coala General? nr. 21 din Craiova, o alt? ?coal? din Constan?a, concursuri de matematic?, str?zi, inclusiv o strad? din Craiova, cartierul Rovine, poart? numele „Gheorghe ?i?eica“. S-a stins din via?? pe 5 februarie 1939, în Bucure?ti. Avea aproape 66 de ani.

Familia ?i urma?ii lui Gheorghe ?i?eica

În perioada cât a studiat la Paris, tân?rul doctorand o cunoa?te pe Florence Thierin (1882-1965), fiica directorului renumitului institut Schewitz-Thierin, cu care leag? o strâns? prietenie ?i apoi se va c?s?tori.

Familia Gheorghe ?i Florence ?i?eica a avut trei copii: Radu (1905-1987), Gabriela (1907-1987) ?i ?erban (1908-1985). To?i trei vor deveni renumi?i oameni de ?tiin??.

Radu ?i?eica (31 martie 1905, Bucure?ti - 28 aprilie 1987, Bucure?ti) este primul copil al familiei Gheorghe ?i Florence ?i?eica. Radu ?i?eica a urmat cursurile gimnaziale la pensionul cunoscut sub numele Institutul „Schewitz-Thierrin”, un pension pentru fiii românilor boga?i, înfiin?at la Bucure?ti de bunicul s?u din partea mamei, Florentin Thierrin (1849-1907), apoi el s-a înscris ?i a urmat cursurile liceului bucure?tean „Spiru Haret” (1913-1921).

În anul 1925, Radu ?i?eica se înscrie la Facultatea de ?tiin?e din cadrul Universit??ii din Bucure?ti ?i trece cu brio examenele de licen??, fiind declarat fizician diplomat, în anul 1925, dup? care a urmat ?coala Politehnic? din Bucure?ti, devenind inginer în 1928. Ob?ine o burs? la Paris ?i, în perioada 1928-1931, Radu ?i?eica urmeaz? ?coala normal? superioar? din capitala Fran?ei. Î?i ia doctoratul cu o tez? al c?rei subiect a adus o contribu?ie deosebit? la spectrele de vibra?ie ?i structur? în moleculele poliatomice. Revenit în ?ar?, tân?rul doctor în fizic? s-a încadrat în 1934 la Institutul Politehnic din Cluj Napoca, de unde s-a transferat la Institutul de Fizic? din Bucure?ti; aici a de?inut diferite func?ii, inclusiv de ?ef de sec?ie ?i a lucrat pân? în 1975 când s-a pensionat. În activitatea de cercetare ?i?eica a debutat cu succes ocupându-se în premier?, în 1938, de spectroscopia atomic?.

Radu ?i?eica s-a c?s?torit la 26 ianuarie 1956 cu filologa Alecsandrina Chi?aniuc, redactor la Editura Tehnic? din Bucure?ti, care l-a ajutat foarte mult pentru a participa eficient la editarea Lexiconului tehnic român. Împreun? cu colectivul de redactare-editare, ?i?eica a fost recompensat cu premiile Academiei (1956) pentru edi?ia I ?i CNIT (1968) pentru edi?ia a II-a. Acest Lexicon (7 volume în edi?ia I ?i 19 volume în edi?ia II), primul de acest fel din ?ara noastr?, a constituit un îndreptar pentru ma?inile, aparatele, echipamentele, opera?iunile, fenomenele ?i problemele produc?iei ?i ale cercet?rii ?tiin?ifice; el a acoperit 103 discipline ?tiin?ifice ?i a cuprins 49.000 articole (edi?ia I) ?i 70.000 de articole în edi?ia II.

Printre lucr?rile sale de referin?? se num?r?: Spectroscopia, 1938; Lexiconul tehnic român, în colaborare, edi?ia I, 1956; edi?ia II, 1968, Fizic? general?, în colaborare, vol. I, 1971; vol. II, 1973; vol. III, 1975. Un exemplar din Fizica general?, vol III, l-am procurat cu mare greutate în facultate ?i îl am în biblioteca personal?. Este o carte de mare valoare ?tiin?ific? studiat? în toate centrele universitare cu profil tehnic, din România.

Pe distinsul prof.dr.ing. Radu ?i?eica nu l-am avut profesor, dar l-am vazut de mai multe ori pe holurile U.P.G. Ploie?ti. A fost în rela?ii de prietenie cu profesorul dr.ing. Dumitru Tocan, cu care a ?i colaborat la scrierea ?i editarea Lexiconului tehnic român, edi?ia a II-a, 1968, dar ?i cu prof.univ.dr.ing. George Iordache, cu care f?cea deseori naveta de la Bucure?ti la Ploie?ti. De la acesta am aflat c? profesorul Radu ?i?eica a fost arestat împreun? cu al?i studen?i ?i profesori care în iunie 1946 au declan?at greva de la Politehnica ?i Institutul de medicin? din Timi?oara, în semn de solidaritate cu manifesta?ia studen?ilor români din Cluj ?i ca form? de protest împotriva guvernului Petru Groza, impus de for?ele sovietice de ocupa?ie. În cartea „Petrol, Dezvoltare ?i (In) Securitate”- Editura SIPG, Bucure?ti, edi?ia a II-a, pe care am editat-o în anul 2008, numele lui Radu ?i?eica apare al?turi de ce al academicienilor Nicolae Petrulian, Alexandru Codarcea, Gheorghe Macovei, Sabba ?tef?nescu ?i al?i mari profesori care au contribuit la înscrierea înv???mântului universitar de petrol ?i gaze pe coordonatele ?tiin?ei mondiale.

Gabriela ?i?eica s-a n?scut la 17/30 august 1906 în Bucuresti ?i este al doilea copil al marelelui matematician Gheorghe ?i?eica ?i Florence ?i?eica, n?scut? Thierrin.

Tat?l s?u, Gheorghe ?i?eica, ob?ine aprobarea Ministerului Instruc?iunii ?i al Cultelor pentru înscrierea în clasa I a fiicei sale, Gabriela, la Institutul „Schewitz-Thierrin”. Aceasta absolv? învatamântul primar în 1916 (examinarea a avut loc la ?coala de b?ie?i nr.18 din Bucure?ti) ?i este admis? la Liceul de fete „Regina Maria”.

Dup? al doilea an de liceu, fiind bolnav? (coxalgie), a fost trimis? de medici la tratament în Elve?ia, la Leysin, unde a stat imobilizat? aproape un an, pân? în mai 1920. A pregatit în particular dou? clase, apoi a reintrat la acela?i liceu. A absolvit liceul în anul 1923, când a sus?inut bacalaureatul, ob?inând Certificatul de absolvire „Cu laud?” a ?colii Secundare de Fete de gradul II, „Regina Maria” din Bucure?ti.

Fig.8:

S-a înscris la Facultatea de ?tiin?e, sec?ia Matematic? ?i la Facultatea de litere, sec?ia Filologie modern?. A absolvit ambele facult??i, dar ?i-a luat licen?a numai în Matematic?, în anul 1926. În paralel a urmat Institutul Electrotehnic de pe lâng? Universitatea Bucure?ti pe care l-a absolvit în anul1928, ob?inând titlul de inginer.

În perioada 1928-1939 a fost preparator ?i asistent la Institutul Electrotehnic al Universit??ii Bucure?ti. În perioada 1934-1938 a fost de mai multe ori la Viena, fiind supus? la 39 de opera?ii chirurgicale suferind de o cangren? a intestinului, provocat? de puroiul de la o vertebr?. În urma alipirii Austriei la Germania (Anschluss-ul) medicii profesori care au efectuat opera?iile au plecat din Viena ?i s-au risipit. Starea s?n?t??ii fiind mult ameliorat? domni?oara Gabriela ?i?eica a continuat tratamentul în ?ar?, la Clinica prof. Teodor Burghele.

În 1939 Institutul Electrotehnic a trecut de la Universitatea Bucure?ti la ?coala Politehnica din Bucure?ti, iar postul de asistent al domni?oarei Gabriela Ti?eica a fost trecut la Catedra de Mecanic? ce deservea facult??ile de Electromecanic?, Mine ?i Metalurgie. În 1946 a fost avansat? ?ef de lucr?ri.  

În 1948, Facultatea de Mine de la Politehnic? a devenit Institutul de Geologie ?i Tehnic? Minier?, la care Gabriela ?i?eica s-a transferat în calitate de ?ef de lucr?ri. În 1949, devine conferen?iar ?i ?ef de catedr? pân? în 1957, când Institutul de Mine s-a mutat la Petro?ani. A func?ionat, în paralel, ?i la Institutul de Prelucrare a Lemnului din Bucure?ti.

Între 1957 ?i 1959 a lucrat la Institutul de C?i Ferate din Bucure?ti. În 1959, acest institut a fost trecut la Politehic? sub form? de Facultatea de Transporturi. Domni?oara Gabriela ?i?eica a fost încadrat? la Catedra de Mecanic? I. În 1965 a fost promovat? profesor la aceea?i catedr?, de unde s-a pensionat la 30 septembrie 1971.

Înc? din 1957 Gabriela ?i?eica a lucrat ?i la Comitetul Geologic, Laboratorul de geotehnic?, Întreprinderea de Prospec?ii. Prin anii 1952-‘53 a fost propus? pentru a fi decorata cu „Ordinul Muncii clasa a III-a”. Referatul, foarte elogios, era semnat de rectorul N.Petrulian, îns? din motive necunoscute, decora?ia nu i-a fost acordat?. Acest lucru nu a descurajat-o ?i Gabriela ?i?eica ?i-a continuat bogata activitate didactic? ?i ?tiin?ific?. În anul 1968, cu circa trei ani înainte de pensionare, doamni?oara Gabriela ?i?eica consemna un num?r de peste 50 lucr?ri ?tiin?ifice deosebite, apreciind ca cele mai importante sunt cele efectuate în cadrul Întreprinderii de Prospec?ii a Comitetului geologic privind mediile poroase ?i propriet??ile inginere?ti ale argilelor tixotrope.

Printre lucr?rile cele mai importante ale profesoarei Gabriela ?i?eica, pot fi men?ionate:

Curs de Mecanica Ra?ional? (al lui A. Ioachimescu, în colaborare cu Al.Stoenescu);

Probleme de Mecanica (ale lui A. Ioachimescu, în colaborare cu Al.Stoenescu);

Probleme de calcul vectorial (în colaborare cu Al. Stoenescu);

Teoria Giroscopului ?i Aplica?iile lui Tehnice (în colaborare cu Al.Stoenescu);

Probleme de Mecanic?;

Mi?carea unui corp pe o suprafa?? cu frecare;

Frecarea la ax func?ie de tura?ie;

Comportarea rocilor feroase la ciocniri;

Studiul rocilor mama de petrol;

Propriet??ile mecanice ale rocilor în func?ie de razele capilare.

Gabriela ?i?eica a avut ?i o foarte bogat? activitate la Societatea „Gazeta Matematic?” la care a fost admis? pe 30 octombrie 1929. În anul 1945 când se împlineau 50 de ani de apari?ie a Gazetei Matematice, domni?oara Gabriela ?i?eica era membru delegat pentru chestiuni de examen.

Profesoara ?i omul de ?tiin?? Gabriela ?i?eica avea mult umor ?i era cunoscut? ca o epigramist? de mare fine?e ?i subtilitate, duelurile verbale cu intelectualii vremii, fiind de notorietate.

La 14/27 martie 1908 în Bucure?ti, s-a n?scut ca al treilea ?i ultimul copil al matematicianului gheorghe ?i?eica ?i al so?iei sale Florence/Florica cel care avea s? devin? academicianul ?erban ?i?eica. Dup? absolvirea liceului Mihai Viteazul, a studiat la Facultatea de ?tiin?e a Universit??ii din Bucure?ti, ob?inând în 1929 dou? licen?e: ?tiin?e fizico-chimice ?i ?tiin?e matematice. Între anii 1930-1934 a studiat la Universitatea din leipzig sub îndrumarea profesorului Werner Heisenberg, ob?inând în 1935 titlul de Doktor der Philosophie. Diserta?ia de doctorat, intitulat? Despre modificarea rezisten?ei metalelor în câmp magnetic (Über die Widerstandsänderung von Metallen im Magnetfeld), a fost publicat? integral în Annalen der Physik (Leipzig) ?i a cunoscut o larg? notorietate în lumea ?tiin?ific?: a fost ?i a r?mas, o lucrare reprezentativ?, fundamental?, sursa multor studii ?i cercet?ri ?tiin?ifice ulterioare.

Î?i începe activitatea universitar? ca asistent la Politehnica din bucure?ti (1935-1941) ?i urc? treptat în carier? devenind profesor la Universitatea din ia?i (1941-1948), profesor laUniversitatea din bucure?ti (1949-1977), r?mânând profesor consultant ?i dup? vârsta pension?rii.

Apreciat ?i stimat de colegii din ?ar? ?i str?in?tate, a ocupat, în paralel, func?ii importante în managementul cercet?rii ?tiin?ifice na?ionale ?i interna?ionale: a fost ?eful sec?iei de fizic? teoretic? din Institutul de Fizic? al Academiei (1951-1955); director adjunct ?tiin?ific al Institutului de Fizic? Atomic? (apoi al Institutului Central de Fizic?) din Bucure?ti/ M?gurele (1955-1976); membru, ca reprezentant permanent al României, în consiliul ?tiin?ific al Institutului Unificat de Cercet?ri Nucleare din Dubna (1956-1981) ?i vicedirector al aceluia?i institut (1962-1964).

A fost redactor ?ef adjunct, apoi redactor ?ef, al revistelor de specialitate ale Academiei Române: Studii ?i Cercet?ri de Fizic? ?i Revue Roumaine de Physique (1956-1985).

În anul 1955 a fost ales membru titular al Academiei Române ?i vicepre?edinte (1963-1985) al acesteia, membru (???????????????) al Academiei de ?tiin?e a U.R.S.S. (1965) , membru (auswärtiges Mitglied) al Academiei Saxone de ?tiin?e din Leipzig (1967)?i membru al Societ??ii europene de fizic? (1969).

În colaborare cu marele chimist Costin D. Neni?escu, a publicat ?i lucr?ri de cinetic? chimic? organic?.

Cercet?torul ?erban ?i?eica ?i-a pus amprenta ?i a adus contribu?ii originale în domenii variate ale fizicii teoretice: rezisten?a metalelor în câmp magnetic, absorb?ia razelor corpusculare grele în materie, teoria pozitronului ?i polarizarea vidului, radia?ia electromagnetic? multipolar?, termodinamic? ?i mecanic? statistic?, dezintegrarea pionilor în muoni ?i neutrini, reprezent?rile algebrelor Lie ale grupurilor unitare ?i ortogonale.

?erban ?i?eica a fost un profesor de excep?ie, un orator care î?i cucerea auditoriul prin vastitatea cuno?tin?elor cât ?i prin claritatea ?i elegan?a expunerilor. Spirit novator ?i cunosc?tor al mediului universitar mondial, a fost ini?iatorul unor cursuri speciale de fizic? teoretic?: mecanic? cuantic? avansat?, teoria nucleului atomic, elemente de teoria grupurilor ?i algebrelor Lie.

A fost timp de 40 de ani titularul unor discipline ?i a predat succesiv cursuri de analiz? matematic?, structura materiei, mecanic? analitic?, termodinamic? ?i fizic? statistic?, electrodinamic?, teorie cuantic? veche, mecanic? cuantic?.

?erban ?i?eica a fost profesorul preferat al multor genera?ii de studen?i, îndrum?torul unor teze de doctorat de excep?ie, mentorul admirat al unor fizicieni de valoare, fondatorul unei active ?i prestigioase ?coli române?ti de fizic? teoretic?.

De?i avea o instruire tehnic?, ?erban era un mare iubitor al culturii umanistice ?i al artelor.Vorbea fluent mai multe limbi moderne ?i clasice, citea în original ?i comenta pe marii filosofi ai umanit??ii. Este de notorietate memorabila prelegere despre Miracolul grecesc pe care distinsul academician a ?inut-o la M?gurele în 1984, în fa?a unui select auditoriu. În paralel cu Facultatea de ?tiin?e, frecventase în tinere?e Conservatorul de la Bucure?ti, studiind armonie ?i contrapunct în clasa lui Alfons castaldi; îndrumat de Silvia ?erbescu, ?i-a perfec?ionat aptitudinile de pianist, devenind un sensibil interpret.

În mediile universitare din ?ar? printre profesori ?i studen?i era cunoscut ca un mare iubitor al naturii. A practicat alpinismul în Bucegi ?i piatra Craiului, descoperind, împreun? cu fratele s?u Radu ?i?eica, noi trasee. A încetat din via?? la 28 mai 1985, în Bucure?ti.

Bibliografie:

[1]. Moise, G.; Moise, E. - Bentu, str?veche vatr? de a?ezare ?i locuire ??r?neasc?.

[2]. Manolea, Gh. - Gheorghe ?i?eica, un creator al ?colii române?ti de geometrie,  http://gheorghe.manolea.ro

[3]. Trifu, M. - Fenomenul Gazeta matematic? la 110 ani – O (posibil?) istorie despre fapte ?i oameni,  http://www.gazetamatematica.net/?q=node/26

[4]. Vlada, M. - 2010: Gazeta Matematic? la 115 ani de apari?ie. Ap?rut în: Elearning. Romania, 2010-02-08. Bucure?ti: TEHNE - Centrul pentru Dezvoltare ?i Inovare în Educa?ie.

Disponibil online:  http://www.elearning.ro.  http://elearning.ro/articol.php?id_categ=4&id_articol=579

[5]. Ceau?u, V. – Gabriela G. ?i?eica ?i Ion Alexandru Stoenescu profesori de elit? ai înv???mântului superior ethnic, în Revista ”Aspecte din istoria mecanicii”, nr.1 din 2010.

[6]. Rizea, M.; Rizea, E. – Petrol, Dezvoltare ?i (In)Securitate, Ed. ”Societatea Inginerilor de Petrol ?i Gaze”, Bucure?ti, edi?ia a II-a, 2008.

footer