Revista Art-emis
Premiul Nobel ?i Cultura Recuno?tin?ei PDF Imprimare Email
Prof. Dr. Ing Gheorghe Manolea   
Duminică, 25 Noiembrie 2012 21:18
Alfred NobelNe place s? ne mândrim cu rezultatele ob?inute de membrii familiei din care facem parte. Extrapolând no?iunea de familie la na?iune se poate face aceia?i afirma?ie: ne place s? mândrim cu rezultatele ob?inute de un român fie c? este sportiv, fie c? este artist, fie c? este inventator, fie c? este om de ?tiin??. De?i doar câ?iva români au primit Premiul Nobel, ace?tia s-au format la ?colile române?ti, iar acest aspect trebuie cunoscut ?i recunoscut.

Na?terea Premiilor Nobel.

Celibatar, mizantrop, dar generos, inventatorul dinamitei , Alfred Nobel, a murit f?r? s? aib? mo?tenitori direc?i, l?sând în urma sa un testament de 300 de cuvinte prin care dona o mare parte din averea sa pentru acordarea unor premii celor care promoveaz? idei ?i „doctrine" noi. Testamentul savantului suedez, redactat la Paris, cu un an înainte de moartea lui, dispunea ca premiile s? fie repartizate astfel: „o parte celui care a f?cut descoperirea sau inven?ia cea mai important? în domeniul fizicii, alta celui care a f?cut descoperirea sau a înregistrat progresul cel mai remarcabil în chimie, alta celui care a f?cut descoperirea cea mai important? în domeniul fiziologiei sau medicinei, alta celui care a produs în domeniul literar lucrarea cea mai remarcabil? de o tendin?? idealist? ?i o alt? parte celui care a ac?ionat cel mai bine sau mai vizibil pentru fraternitatea popoarelor, abolirea sau reducerea num?rului armelor permanente, ca ?i pentru organizarea ?i difuzarea congreselor de pace". Totu?i, din punct de vedere legal, testamentul nu desemna un legatar pentru averea în sine, iar dup? lectura sa în ianuarie 1897 el a fost vehement contestat de unii membri ai familiei Nobel. De altfel, Alfred Nobel nu consultase diversele institu?ii în chestiune pentru a se asigura c? sunt de acord s?-?i asume responsabilitatea atribuirii premiilor. S-au mai scurs trei ani pân? când problema a fost în fine rezolvat?, atunci când s-a decis s? se instituie ca legatar Funda?ia Nobel, care administreaz? capitalul premiilor Nobel, în timp ce diversele organisme men?ionate în testament au acceptat s? se ocupe de atribuirea premiilor.

Premiile Nobel sunt acordate din anul 1901 pentru literatur?, pace, fizic?, chimie ?i medicin?. În anul 1901, la 10 decembrie, au fost decernate primele premii Nobel, la cinci ani dup? dispari?ia lui Alfred Nobel: Premiul pentru literatur? - francezului Sully Prudhomme, Premiul pentru pace -elve?ianului Henry Dunant ?i francezului Frédéric Passy, Premiul pentru fizic?- germanului Wilhelm Röntgen, Premiul pentru chimie olandezului Jacobus H. Van't Hoff ?i Premiul pentru medicin? germanului Emil von Behring. În fiecare an, cei 18 membri ai Academiei Suedeze, ale?i pe via??, îi desemneaz? pe câ?tig?torii premiilor. Primele premii Nobel constau din: o medalie, o diplom? ?i o sum? de bani, care la început a fost în valoare de 40.000 dolari SUA, iar apoi a crescut la 1.000.000 dolari SUA. În anul 2001, la o sut? de ani de la înmânarea primelor Premii Nobel, s-a inaugurat la Stockholm un muzeu dedicat memoriei lui Alfred Nobel, dar ?i de?in?torilor acestui Premiu: copii ale medaliilor ob?inute, documente de la ceremonia de înmânare a acestor premii dar ?i din etapa de selec?ie a laurea?ilor.

George Emil Palade

George Emil Palade s-a n?scut în data de 19 noiembrie 1919 la Ia?i, ca al doilea copil al unei familii de intelectuali, cu r?d?cini înspre ??ranul cu ?tiin?? de carte, Lupu Palade , din satul Cudalbi, jude?ul Gala?i. Tat?l s?u, Emil Palade, a fost profesor de filozofie ?i pedagogie la ?coala normal? „Spiru C. Haret" din Buz?u ?i director al ei, iar mama sa, Constan?a, n?scut? Cantemir, a fost institutoare. Primii doi ani de ?coal? primar? i-a f?cut la Ia?i, apoi Liceul la Buz?u. În liceu era pasionat de istorie dar considera c? în via?? trebuie s?-?i propui un scop pe care s? nu-l pierzi din vedere. De?i tat?l s?u dorea ca George s? urmeze filozofia, el se înscrie ca student , în 1930 , la Facultatea de Medicin? a Universit??ii din Bucure?ti. Aici s-a remarcat prin preg?tirea sa de excep?ie, prin inteligen??, disciplin?, memorie, st?pânire de sine dar ?i pentru umorul s?u. Iat? ce spunea, Ion Juvara, unul dintre colegii s?i: „S-a dus vestea în an c? e unul de la Buz?u cu 10 pe linie, inclusiv la bacalaureat, ceea ce era mai rar, c? examenul se d?dea cu profesori str?ini. Pre?edintele era universitar. Mi-am zis: cine o fi, dom'le, tipul ?sta? B?iat de ministru ori geniu? Ia s?-l cunosc ?i eu. L-am c?utat ?i, iaca, am devenit prieteni atât de buni încât în facultate ne porecliser? Castor ?i Polux".

Motiva?ia pentru activitatea de cercetare.

Dup? absolvire, în 1936, a lucrat doi ani la spitalul „Colentina". În acea perioad? era internat poetul Tudor Arghezi care fusese operat de polipi la vezica urinar? dar suferise o infec?ie postoperatorie la coloana vertebral?. De?i fusese consultat de medicii vesti?i ai vremii, nu s-a descoperit cauza durerilor insuportabile. Se presupunea c? are cancer osos ?i i se administra sistematic morfin?. Meritul lui Palade, în calitate de terapeut, a fost c? a reu?it s?-l dezintoxice pe Tudor Arghezi care era în pragul de a deveni dependent de morfin?. Plecând de la aceast? întâmplare, George Emil Palade, Nobel-art-emisArghezi a scris piesa de teatru „Seringa". Experien?a tr?it? aici, dar ?i experien?ele tr?ite în perioada 1942-1945, în calitate de component al Corpului Medical al Armatei Române, l-au determinat s? se dedice cercet?rii , a?a cum rezult? ?i m?rturisirile sale: „Hot?rârea de a m? dedica cercet?rii fundamentale a fost dictat? de dou? motive. Mai întâi m? tulbura ideea c? exist? o diferen??, aproape o pr?pastie, între ce ?tiam eu ca medic ?i speran?ele pe care bolnavii ?i le puneau în mine. Perspectiva de a deveni medic într-un cabinet sau într-un spital m? nemul?umea. Suficien?a, schematismul ?i plafonarea c?reia îi c?deau victime cei mai mul?i dintre colegi m-ar fi împins, f?r? îndoial?, spre blazare, spre ratarea adev?ratei mele chem?ri, care era incursiunea în necunoscut. M? interesa s? p?trund în profunzimea fenomenelor biologice. S? lucrez acolo unde bântuie îndoielile, unde se na?te ?tiin?a. De aceea mi-am ales ceea ce americanii numesc « Basic Science », « Pilonii pe care se sprijin? medicina »". A?a a început s? studieze anatomia. Contactele cu profesorul de anatomie Francis Rainer ?i cu profesorul de biochmie, André Boivin, l-au dirijat c?tre cercetarea biomedical?. A început s? lucreze la catedra de anatomie la o tem? mai pu?in obi?nuit? pentru un student la medicin?: rinichiul delfinului. Dar acest studiu i-a permis s? intre în tainele structurilor ?i s? în?eleag? modul în care structura se poate adapta func?iei. În 1940 ob?ine titlul de Doctor în Medicin? cu teza „Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie ?i fiziologie comparativ?".

În laboratoarele americane.

În 1945 a plecat în SUA cu o burs? postdoctoral?. Vreme de câteva luni, în 1946, a lucrat în laboratorul de biologie al lui Robert Chambers, de la Universitatea New York. Aici, la o conferin?? despre studiile de microscopie electronic?, l-a întâlnit pe belgianul Albert Claude. Dup? conferin?? au avut o discu?ie, iar Albert Claude îl invit? s? lucreze împreun? cu el în Departamentul de Patologie celular? al Institutului Rockefeller.

În cercet?rile sale, George Palade a colaborat cu biochimistul Philip Siekevitz cu care a combinat metodele de frac?ionare a celulei cu microscopia electronic?, producând componen?i celulari care erau omogeni morfologic . In 1953, a reu?it s? pun? în eviden?? particulele numite ulterior ribozomi sau „granulele Palade" ?i s? explice mecanismul celular al produc?iei de proteine.Analiza biochimic? a frac?iunilor mitocondriale izolate a stabilit definitiv rolul acestor organule subcelulare ca un component major produc?tor de energie. El a pus în eviden?? particule intracitoplasmatice bogate în RNA, la nivelul c?rora se realizeaz? biosinteza proteinelor. În 1954, împreun? Keith Porter, a descris reticulul endoplasmatic, explicând func?iile acestuia ?i au editat „The Journal of Cell Biology" (Revista de Biologie Celular?), una dintre cele mai importante publica?ii ?tiin?ifice din domeniul biologiei celulare.

Profesor universitar în America

Toate aceste rezultate au f?cut ca în 1956 s? fie numit profesor de biologie celular? la Universitatea Rockefeller, iar în 1961, a fost numit ?ef al departamentului de biologie celular? al Institutului de cercetare Rockefeller. În acela?i an a devenit Membru al Academiei Na?ionale de ?tiin?e a SUA. A continuat s? studieze procesul de secre?ie intracelular? folosind paralel sau succesiv dou? metode de cercetare: metoda frac?ion?rii celulare ?i metoda radioautoradiografie.Pe baza acestor cercet?ri s-au formulat concluziile privind sinteza ?i procesarea intracelular? a proteinelor pentru exportul în afara celulei. În 1973 s-a mutat la Yale University, iar din 1990 a activat la Universitatea din San Diego, California.

Laureat al Premiului Nobel

La 10 noiembrie 1974 prime?te Premiului Nobel pentru Fiziologie ?i Medicin? pe care l-a împ?r?it cu Albert Claude, reîntors la Universitatea Liber? din Bruxelles ?i Christian de Duve care ?i-a continuat activitatea la Universitatea Rockefeller. Cu ocazia ceremoniei de decernare a Premiului, organizat? în data de 12 decembrie , a ?inut conferin?a „Aspecte intracelulare în procesul de secre?ie a proteinelor", publicat? în 1992 de Funda?ia Premiului Nobel. La 12 martie 1986, Pre?edintele Ronald Reagan i-a decernat Medalia Na?ional? pentru ?tiin?? –în biologie pentru: „descoperiri fundamentale (pioneering) a unei serii esen?iale de structuri supercomplexe, cu înalt? organizare, prezente în toate celulele vii".

Leg?tura cu ?ara.

În 1946 s-a c?s?torit cu Irina Malaxa, fiica industria?ului român Malaxa. Au avut doi copii, Georgia ?i Philip. Fata, Georgia Van Dusen - filolog, iar Philip - profesor de neurofiziologie la Glaveston, Texas, S.U.A. În 1970, dup? mai mul?i de la decesul Irinei, s-a rec?s?torit cu Marlyn Gist Farquar, cercet?tor în domeniul biologiei celulare cu care a lucrat la Universitatea Rockefeller. Tot timpul s-a sim?it legat de ?ar?, fapt demonstrat de vizitele destul de dese pe care le-a f?cut în 1965, 1969, 1971, dar ?i de leg?turile profesionale cu Nicolae ?i Maia Simionescu, ale c?ror destine s-au împletit cu existen?a Institutului de Biologie ?i Patologie Celular? din Bucure?ti, înfiin?at în 1979 cu aportul lor. A venit ?i în 1975, împreun? cu Marlyn Farquar. Cu aceast? ocazie a fost primit în Academia Român?, ca membru de onoare. Moartea mamei, Constan?a Palade, în 1978, îl readuce pentru scurt timp în ?ar?, dar revine un an mai târziu, în 1979, pentru a participa la Colocviul „Transportul macromoleculelor în sisteme celulare", organizat la Bucure?ti, fiind înso?it atunci ?i de Christian De Duve, cu care a împ?r?it Premiul Nobel. Ultima vizit? a fost f?cut? în 1995, cu ocazia acord?rii titlului de Doctor Honoris Causa de c?tre Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Ia?i

Începând cu anul 1993, ziua de 19 noiembrie a fost declarat? „Ziua cercet?torului ?i proiectantului din România". În anul 2008, Pre?edintele României l-a decorat cu Ordinul Na?ional „Steaua României" în grad de Colan. S-a stins din via?? miercuri 8 octombrie 2008. Avea 96 de ani.

Ioan Moraru

Ioan Moraru, n?scut la data de 8 septembrie 1927 în localitatea Dârlos, lâng? Media?i, jude?ul Sibiu, a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1985 Bernard Lown-Ioan Moraru-Mihail Kuzin, art-emisca membru al Organiza?iei Interna?ionale a Medicilor pentru Prevenirea R?zboiului Nuclear. Absolvent al Facult??ii de Medicin? din Cluj, a ob?inut titlul de doctor în medicin? în 1957 ?i titlul de doctor docent în 1968. În perioada 1964-1966 a fost Secretar general la Ministerul S?n?t??ii apoi, în perioada 1966-1969 Ministru adjunct. A lucrat în domeniul anatomiei patologice în laboratoarele Catedrei de anatomie patologic? a Institutului de Medicin? din Moscova, la sec?ia de anatomie patologic? a I.M.L. Bucure?ti, iar apoi la Institutul „Victor Babe?" din Bucure?ti. A fost copre?edinte al Organiza?iei Interna?ionale a Medicilor pentru Prevenirea R?zboiului Nuclear, împreun? cu Mihail Kuzin din U.R.S.S. ?i Bernard Lown din S.U.A.. De?i a f?cut mai multe demersuri pentru înfiin?area unei filiale a acestei organiza?ii în România, a fost refuzat mereu de?i activitatea profesional? era de notorietate. În 1983 a reu?it totu?i,s? înfiin?eze o filial? în România. În plin? perioad? a R?zboiul Rece, organiza?ia a f?cut o analiz? complex? , bazat? pe argumente ?tiin?ifice, privind consecin?ele unui r?zboi nuclear, pe baza c?reia , în 1985, organiza?ia a fost distins? cu Premiul Nobel pentru Pace. Organiza?ia Interna?ional? a Medicilor pentru Prevenirea R?zboiului Nuclear a fost înfiin?at? în 1980 ?i func?ioneaz? ca o federa?ie de organiza?ii medicale na?ionale, iar în 1985 erau afiliate 41 de ??ri ?i avea 135.000 de membrii. În 1985, Ioan Moraru era membru al Consiliului Director, compus din 22 de persoane.

În calitate de copre?edinte al Organiza?iei premiate a fost invitat s? participe la ceremonia de decernare a Premiul , programat? pentru data de 11 decembrie 1985 la Oslo. De?i ini?ial nu a primit aprobarea s? participe la aceast? ceremonie, a reu?it, în final, s? participe, fapt confirmat de fotografia f?cut? al?turi de Bernard Lown ?i Mihail Kuzin (foto). Totu?i, se presupune c?, deoarece doar cei doi au ?inut câte un cuvânt de mul?umire, Ioan Moraru a ajuns mai târziu, iar fotografia a fost f?cut? dup? ceremonie la sediul Organiza?iei Interna?ionale a Medicilor pentru Prevenirea R?zboiului Nuclear. De?i pe site-ul organiza?iei „Premiul Nobel" nu este men?ionat ?i numele lui Ioan Moraru al?turi de Bernard Lown ?i Mihail Kuzin, de?i pe site-ul organiza?iei I.P.P.N.W. la capitolul istoric sunt men?iona?i mul?i al?i fondatori, iar Ioan Moraru lipse?te, fotografia expus? în casa sa din Bucure?ti, este un document relevant al?turi de altele existente înc?.

Cultura Recuno?tin?ei

Ne place s? ne mândrim cu românii care ne-au adus faim? bun? în lume. Trebuie s? ne întreb?m ce am f?cut pentru ei pân? s? primeasc? recunoa?terea interna?ional? ?i ce facem pentru ei noi, cei de acum.

George Emil Palade s-a format în România. A plecat în 1945, a?a cum, în alte timpuri, a plecat Gogu Constantinescu, a plecat Constantin Brâncu?i. Nu putea ajunge la culmile Premiului Nobel dac? r?mânea aici. A p?strat leg?tura cu ?ara. Ziua cercet?torului din România, 19 noiembrie, este legat? de ziua sa de na?tere .Se pot face mai multe. Pot spune:avem dreptul moral s? ne mândrim cu George Emil Palade laureat al Premiului Nobel
Ioan Moraru, de?i s-a format în România, de?i a r?mas în România, este greu de demonstrat pe baza documentelor cunoscute, contribu?ia lui la ob?inerea Premiului Nobel. Cert este c? a înfiin?at la Bucure?ti o filial? a Organiza?iei Interna?ionale a Medicilor pentru Prevenirea R?zboiului Nuclear, laureat? a Premiului Nobel, care acum are sediul la Deva. Pot spune: vom avea dreptul s? ne mândrim cu Ioan Moraru dac? unul dintre noi, dac? o organiza?ie profesional?, dac? o institu?ie va ob?ine documente concludente. Nici un efort nu ar fi prea mare. Din aceste exemple, din exemplele cu ceilal?i români care ar fi putut ob?ine Premiul Nobel, pot spune c? avem datoria moral? s? construim o Cultur? a Recuno?tin?ei care s? înceap? cu recunoa?terea meritelor fiec?ruia dintre noi, s? continue cu Sus?inerea Na?ional? ?i, când este cazul, cu sus?inerea Interna?ional?.

Bibliografie
- Manolea Gheorghe Inven?ii ?i istoriile lor. Despre inventatori, Craiova, Editura ALMA, 2010
- Mussski Serghei 100 Laurea?i ai Premiului Nobel, Bucure?ti, EuroPress Group, 2008
- *** http://nobelpeaceprize.org

- *** http://www.ippnw.org/history.html footer