Revista Art-emis
In memoriam - Ion Mincu (1852-1912) PDF Imprimare Email
Radu Mo?oc   
Miercuri, 12 Septembrie 2012 13:32
Ion MincuPersonalitatea lui Ion Mincu este legat? de perioada de formare a arhitecturii moderne române?ti. Dezvoltarea ?tiin?elor, artei ?i culturii din care face parte ?i arhitectura, sunt legate de evolu?ia istoriei. Denumirea de „arhitect" în ??rile Române, pân? la începutul secolului al XIX-lea, nu era cunoscut?, se utiliza termenul de „staroste de zidari". O excep?ie o constituie sp?tarul Mihai Cantacuzino, care la începutul sec. al XVIII-lea studiase în Italia ?i arta arhitecturii, ceea ce îns? constituie un caz izolat[1]. Constituirea statului român modern ?i câ?tigarea independen?ei au creat condi?ii favorabile dezvolt?rii activit??ii din domeniul construc?iilor, care vizau locuin?e private ?i sedii de institu?ii, precum: b?nci, ministere, palate de justi?ie, etc. Solu?iile adoptate pentru arhitectura noilor cl?diri nu puteau fi altele, decât cele încadrate în stilul eclectic caracteristic academismului ?colii franceze, care domina arhitectura Europei din perioada respectiv?. Pentru acele timpuri, în România era firesc, ca arhitec?ii dup? planurile c?rora au fost construite aceste cl?diri s? fie francezi sau români, cu studii la „?coala Na?ional? de Arte Frumoase" din Paris. Semnal?m câteva dintre cele mai importante cl?diri ridicate în aceast? perioad?:
- Banca Na?ional? a României, care constituie opera arhitec?ilor Cassien Bernard ?i Albert Galleron (1883-1885)
- Ateneul Român, conceput de arhitectul francez Albert Galleron în spiritul eclectismului de ?coal? francez?. (1886-1888)
- Palatul de Justi?ie din Bucure?ti, executat dup? planurile arhitectului A. Ballu. (1890-1895)
- Palatul Ministerului Agriculturii, construit în anul 1896, arhitect Louis Blanc
- Palatul Casei de Economii ?i Consemna?iuni, arhitect Paul Gottereau. (1896-1900)
- Universitatea „A.I.Cuza" din Ia?i, construit? dup? planurile arh. Louis Blanc. (1896)
- Teatrul Na?ional din Ia?i (1896) ?i cele din Cluj ?i Oradea, constituie opera arhitec?ilor Fellner ?i Helmer
- Palatul Po?tei Centrale, opera arhitectului Alex. S?vulescu. (1900)[2].

Arhitectura româneasc? din ultimul deceniu al sec. al XIX-lea ?i primele dou? decenii ale urm?torului secol, a f?cut un pas înainte pe drumul eliber?rii de sub tutela atotputernic? a ce se numea, academismul „?colii de Belle-Arte" din Paris. În ??rile europene se afirma ideea de a se utiliza specificul na?ional în art?. Acest spirit l-a preocupat ?i a fost promovat de c?tre Alexandru Odobescu, care îi îndemna pe arhitec?ii români s?: „studieze cu aten?ie ?i s? nu piard? nici o ocazie de a folosi toate elementele artistice, care se reg?sesc în monumentele române?ti r?mase din trecut"[3]. Primul arhitect care a încercat s? opun? eclectismului din arhitectura acelor timpuri, opere noi, în ale c?ror forme se afirmau pentru prima dat? tr?s?turi specifice na?ionale, a fost Ion Mincu.

Ion Mincu s-a n?scut la Foc?ani, în data de 20 decembrie 1852. Studiile secundare ?i le face la Liceul „Unirea" din Foc?ani, în perioada anilor 1863-1871. În anul 1871 se înscrie la „?coala Na?ional? de poduri ?i ?osele" din Bucure?ti, pe care o absolv? în anul 1875, ob?inând diploma de inginer. Paralel cu ingineria, a studiat câ?iva ani la „?coala de bele-arte ?i pictur?" de la Bucure?ti. Dup? o practic? de doi ani ca inginer, renun?? la cariera de inginer ?i în anul 1877 se înscrie la celebra deja „École des Beaux-Arts" din Paris, ob?inând diploma de arhitect în anul 1884. Remarcat de Asocia?ia arhitec?ilor francezi, prime?te din partea acestora, un premiu în anul 1883. C?l?toria de studii pe care Ion Mincu o efectueaz? în Spania, îi va deschide universul coloristic ?i pitoresc al artei iberice. „Spre deosebire de al?i arhitec?i, el n-a devenit un rob al manierei deprinse pe b?ncile ?colii, referitor la academismul eclectic, care st?pânea min?ile multor arhitec?i din Fran?a", afirm? profesorul arhitect Grigore Ionescu. Pentru a concepe lucr?ri noi de arhitectur?, cu motive na?ionale, era nevoie de a cunoa?te temeinic arta popular? ?i cu prec?dere arhitectura româneasc? veche.

Lucr?rile lui Ion Mincu
1. O prim? grupare o constituie o serie de locuin?e de tip vil? sau locuin?e reprezentative, ale unor familii aristocrate, cum sunt:
- Casa Vitzu - 1884
- Casa Lahovary - 1886
- Casa Monteoru - 1889
- Casa Vernescu - 1889
- Casa Robescu din Bucure?ti - 1890
- Casa Robescu din Gala?i - 1896
- Vila Robescu din Sinaia - 1897
- Casa N. Petra?cu - 1904
2. Din categoria edificiilor publice, care includ ?i cele dou? proiecte nerealizate: „Ospelul Comunal" (Prim?ria Capitalei) ?i fa?ada Ministerului de r?zboi, trebuie amintite urm?toarele proiecte finalizate prin executarea cl?dirilor:
- ?coala central? de fete - 1890
- Palatul administrativ din Gala?i - 1904
- Banca Comer?ului din Craiova, construc?ia finalizat? în anul 1912
- „Bufetul" sau „Cârciuma româneasc?" din Bucure?ti - 1892
3. Pe lâng? cele dou? categorii de cl?diri men?ionate , trebuie amintit? ?i arhitectura cavourilor, pe care arhitectul le-a realizat în cimitirul Belu din Bucure?ti, pentru familiile: Gheorghieff, Cantacuzino ?i Ghica, care întregesc opera arhitectului „cu o not? de gravitate monumental?"[4].
4. Pentru a întregi complexitatea lucr?rilor abordate de arh. Ion Mincu, merit? a fi semnalat? aten?ia acordat? de acesta artelor aplicate, precum proiectarea mobilierul catedralei din Constan?a. Pentru a doua comand? primit? ca arhitect, „Casa Lahovary" din Bucure?ti, Ion Mincu a studiat timp de un an mai multe m?n?stiri ?i case vechi ??r?ne?ti din jude?ul Arge? ?i Vâlcea, dup? care a trecut la executarea proiectului[5]. Aceast? cl?dire ridicat? în anul 1886 a produs oarecare senza?ie în lumea artistic?, pentru c? era prima încercare de a se realiza o arhitectur? inspirat? din tradi?ia na?ional?.

O caracteristic? a lucr?rilor lui Ion Mincu, care se reg?se?te ?i la Casa Lahovary, îl constituie arcul lanciolat (are forma unui vârf de lance), despre care speciali?tii o consider? „nu doar o imagine pitoreasc?, reflectând unele înclina?ii romantice de inspira?ie mauro-vene?ian?. Originea arcului lanciolat din majoritatea lucr?rilor române?ti ale lui Mincu trebuie c?utate în faptul c? el constituia un element caracteristic ultimei perioade a sec. al XVIII-lea din Bucure?ti, ?i care se recunoa?te – printre altele - la biserica Sf. Elefterie, Bati?te ?i mai ales Stavropoleos"[6]. Ce este deosebit de expresiv la Casa Lahovary ?i care constituie elementul dominant, este peronul de acces acoperit, pe care arhitectul îl trateaz? sub forma unui pridvor de cas? boiereasc?.

„Bufetul"

„Bufetul" de la ?oseaua Kiseleff, chiar dac? nu urmeaz? cronologic casei Lahovary, constituie o reluare a ideilor de la prima lucrare, prin acumularea unor noi idei ?i elemente ornamentale. Cl?direa a fost proiectat? în anul 1889, pentru un pavilion românesc, destinat a fi o „cârcium? româneasc?" la expozi?ia interna?ional? de la Paris, unde din diferite motive nu a putut fi Bufetul de la ?osearealizat?. Întreaga construc?ie este compus? din elemente tradi?ionale române?ti, de la casele ??r?ne?ti ?i conacele boiere?ti de deal, din zona Arge?ului ?i Vâlcei. Exist? ?i o influen?? a arhitecturii de tip Hurez, care la rândul ei reprezint? o transpunere savant? a elementelor componente ale unei case ??r?ne?ti. Scara principal? desf??urat? lateral spre foi?or, te îndreapt? spre o „loggie", o adev?rat? sal? deschis?, care comunic? cu s?lile adiacente. Este remarcabil? propor?ia înaltelor arcade, care confer? demnitatea unei case domne?ti de tipul celor de la Mogo?oaia sau Potlogi. Se poate remarca virtuozitatea, cu care utilizeaz? detaliul de relief, cromatic, lucrarea lemnului ?i ornamentele ceramice aplicate pe zid?rie, care pot constitui un creuzet foarte personal. Stâlpul de lemn al cerdacului românesc e tratat având un piedestal ?i capitel, p?strând îns? propor?iile ?i elegan?a stilului românesc. Colonetele de lemn nu sus?in grinzi ca la prispa ??r?neasc?. Frizele ornamentale de teracot? sm?l?uit?, în relief, în care sursa de inspira?ie ne duce spre faian?arii atelierului de la Robia, dar ?i spre decoratorii bisericilor din vremea lui ?tefan cel Mare, sau chiar a majolicei iberice[7]. Toat? aceast? superb? dantel? de forme armonios propor?ionate, se ridic? pe un postament alb, masiv, cu o u?? boltit?, ce semnaleaz? o cram?, devenind în ansamblu o expresie a arhitecturii tradi?ionale române?ti. Prin cele dou? cl?diri: „Casa Lahovary" ?i „Bufetul" de la ?oseaua Kiseleff, Ion Mincu a creat premisele unor lucr?ri, care s? dezvolte un nou stil, ?i s? se impun? ca o arhitectur? na?ional? româneasc?.

?coala central? de fete din Bucure?ti

?coala de feteConstruit? în anul 1890, este un simbol am arhitecturii „Mincu", inimitabil?, pentru c? este foarte personal?. Se poate face o paralel? cu ansamblurile m?n?stire?ti de la Hurezul din Oltenia, Antim ?i V?c?re?ti din Bucure?ti. Planul de form? dreptunghiular?, este compus? din patru aripi cu parter ?i etaj fiecare, dispuse simetric în jurul unei cur?i interioare. La etaj este amenajat internatul, compus din ?ase dormitoare, fiecare cu intr?ri ?i anexe independente. Curtea interioar? este tratat? ca o incint? m?n?stireasc?, m?rginit? la parter de o suit? de arcade trilobate în acolad?, sprijinite pe coloane de piatr?. Ca ?i foi?orul „Bufetului", zidul de deasupra arcadelor este tapi?at cu ornamente florale realizate din ceramic? colorat?. Pe fa?ada principal?, brâul median construit din faian?? policrom? ?i lan?ul continuu de arcuri sprijinite pe console de teracot? sm?l?uit? verde de sub strea?in?, î?i au originea în plastica decorativ? caracteristic? arhitecturii feudale române?ti[8]. Tema unei ?coli de fete a dat posibilitatea arhitectului, de a ie?i din tipicul ?colilor internat de tip cazarm?, intervenind, atât în rezolvarea func?ional?, cât ?i în plan stilistic. El a c?utat s? dezvolte o arhitectur? modern?, pe linia tradi?iei na?ionale, p?strând propor?iile monumentale. Mincu a adoptat o arhitectur?, care trebuia s? includ? un mare num?r de s?li mari ?i spa?ioase, grupate pe circula?ii largi, gravitând în jurul elementelor centrale: amfiteatre, laboratoare. El a transformat curtea interioar?, utilizat? anterior doar pentru iluminatul coridoarelor ?i recrea?ii insalubre, intr-o zon? activ? de culoare ?i lumin?, o gr?din? înconjurat? cu arcade frumos desenate ?i ornate cu ceramic? policrom?. Amploarea spa?iilor ?i decorarea interioarelor cât ?i compozi?ia ornamentelor de la fa?ad?, confer? acestei ?coli o viziune unitar? deosebit de atractiv? pentru elevi. Parterul cu cancelarii ?i clase sunt separate de dormitoarele de la etaj printr-un brâu de inspira?ie româneasc?. Ferestrele de la parter sunt deschise amplu pentru a ilumina clasele, în timp ce ferestrele de la etaj apar mai înguste ?i rare, creându-se un agreabil joc de contraste care sugereaz? un caracter intim al s?lilor. Ornamentele de ceramic? sm?l?uit? în tonuri predominant albastre a brâului dintre etajele cl?dirii, medalioanele-emblem? ce puncteaz? plinurile dintre ferestrele etajului, corni?ele bogat profilate sunt elemente care confer? o not? de inspira?ie na?ional?. Curtea interioar? înconjurat? de arcade, are o valoare incontestabil? datorit? virtuozit??ii desenului ?i a paletei de culori care este pus? în slujba ideii de vioiciune ?i prospe?ime tinereasc?[9]. Aceast? lucrare, prin multiplele ei abord?ri este considerat? de speciali?ti, capodopera arhitectului Ion Mincu.

Casele Monteoru ?i Vernescu

Dou? re?edin?e de lux, aflate pe Calea Victoriei, la mic? distan?? una de alta, au fost construite în perioada anilor 1887 -1889,Casele Monteoru ?i Vernescu imediat dup? casa Lahovary, dar intr-o manier? cu totul opus? acesteia. Abordarea stilului academic eclectic se poate explica prin faptul c? cei doi comanditari, apar?ineau unor familii bogate, care au dorit asemenea re?edin?e, care s?-i reprezinte în societate. La casa Monteoru se remarc? holul central pe trei nivele, scara fiind amplificat? de amplasarea unei oglinzi, sufrageria cu lambriuri, deschis?, cu vedere spre gr?din?. Casa Vernescu atrage aten?ia prin plafoanele în casete ?i chesoane, de forme ?i ornamente, pe cât de variate, pe atât de abundente în modelaje ?i culori. Impresioneaz? scara a c?rei spiral? fastuoas? culmineaz? în rotonda cu splendide arcade. „Predomin? culoarea cald?, cu str?luciri discrete a stucaturilor, bronzului, ornamentelor aurite, lambriurilor ?i tapi?eriilor care poart? amprenta unui îndr?gostit al pitorescului senzual, care înc?lze?te ?i însufle?e?te întreaga oper? a lui Mincu"[10]. Sunt dou? lucr?ri de virtuozitate, ale imagina?iei ?i al autenticului sim? al compozi?iei, cu care Mincu va aborda fiecare din lucr?rile sale.

Vila Robescu din Sinaia.

O lucrare aparte o constituie Vila Robescu de la Sinaia. Autorul acestui proiect a considerat necesar s? abandoneze în totalitate adaosurile decorative, mergând pe o puritate geometric?, unde predomin? stre?inile proeminente, profilate pe fundalul p?durii de brad. Cu un parter foarte ridicat, specific caselor de munte, unde predomin? înc?perile de serviciu, se suprapun vaste s?li de primire, dispuse dup? schema tradi?ional? a caselor ??r?ne?ti, în stânga ?i dreapta unei tinde spa?ioase. Etajul superior cuprinde dormitoare ?i mai multe înc?peri mai mici, care ofer? o diversitate a volumelor pe ansamblu[11]. Prin masivitatea construc?iei ea se poate asem?na cu o tradi?ional? „cul?", caracteristic? zonelor subcarpatice meridionale, unde impresioneaz? cerdacul, la care se ajunge printr-o ramp? monumental? a sc?rii exterioare. Referindu-se la aceast? vil? de la Sinaia, Ion Mincu avea s? scrie în anul 1896, o m?rturisire de credin?? pentru profesia de arhitect: „Ora?e întregi s-au ridicat ca din p?mânt în ?ara aceasta, Sinaia spre pild?, ?i de unde am fi putut continua în ele o tradi?iune ?i a realiza o arhitectur? original?, care s? fie expresiunea obiceiurilor, climei, trebuin?elor ?i sim?irilor noastre, am alc?tuit o adun?tur? bizar? ?i hibrid? de modele r?u copiate ale arhitec?ilor din toate ??rile ?i din toate climele, adun?tur? care ne înf??i?eaz? în cea mai ridicol? al?turare, a?a numita maison de plaisance din preajma Parisului cu casa flamand?, castele gotice în miniatur? ?i vile din sudul Italiei"[12].

Casa Robescu din Gala?i

Casa Robescu - Gala?iFaptul c? Ion Mincu execut? nu mai pu?in de trei proiecte de cl?diri familiei Robescu, înt?re?te supozi?ia lui Mihail Caffé, de existen?? a unui grad de rudenie între arhitect ?i comanditar[13]. La Bucure?ti, arhitectul realizeaz? o re?edin?? f?r? tr?s?turi caracteristice, spre deosebire de vila - palat impun?toare, de la Gala?i, unde se pot admira ornamente ceramice ?i de lemn, la stre?ini, colonete, balustrade, ancadramente. Anumite ornamente precum: ceramica policrom?, desenul arcaturilor lanciolate, friza de ocni?e ?i butoni, colonetele de lemn sculptate ale logiei de la intrare, cât ?i modul cum a conceput strea?ina, indic? o apropiere evident? cu arhitectura utilizat? la casa „Casa Lahovary" ?i mai ales la „Bufet". Dar volumul acestei case se apropie mai mult de vila de la Sinaia decât de celelalte dou? semnalate, dorind parc? s? realizeze o re?edin?? impozant?. Abunden?a ornamentelor ceramice la partea superioar? a fa?adei, cât ?i anumite detalii decorative, atenueaz? severitatea siluetei monumentale[14].

Palatul administrativ din Gala?i.

Amplasat pe artera principal? a ora?ului, Palatul administrativ, este conceput pe un plan simetric având un corp principal în lungul bulevardului ?i dou? aripi secundare, mai scunde ?i mai pu?in ornate. Curtea interioar? este de factur? strict utilitar?. Fa?ada corpului principal, care din p?cate este lipsit? de o generoas? perspectiv? frontal?, este placat? cu o piatr? g?lbuie, având delimitate trei p?r?i distincte. La parter, cele trei arcade de factur? romanic?, sunt flancate de o parte ?i alta de ferestre dreptunghiulare suprapuse. Decorul acestei fa?ade, în care cele trei goluri înalte de la etaj sunt terminate cu arce de vârf de Paltul Administrativ, Galatilance, con?in elementele pe care Ion Mincu le-a utilizat de regul? la cele mai multe cl?diri: butoni, discuri, acolade, ocni?e. Stemele de bronz ale ora?ului Gala?i ?i cele dou? statui care semnific? „Industria" ?i „Agricultura", contribuie la amplificarea decorativ? a fa?adei. Cele dou? statui sunt realizate de Carol Stork, cu care arhitectul va colabora ?i la realizarea cavoului familiei Gheorghieff. Aceast? împletire a decorului arhitectural cu statui ?i embleme din bronz încrustate în piatr?, caracterizeaz? viziunea plasti-arhitectural? a lui Mincu, mergând pe buna tradi?ie ale artei monumentale ale antichit??ii, goticului ?i barocului[15].

Cavourile familiilor Gheorghieff, Cantacuzino ?i Ghica din cimitirul Belu.

La realizarea acestor cavouri arhitectul Ion Mincu experimenteaz? câteva idei spa?iale ?i decorative. Privite în ansamblu aceste cavouri pot constitui o sintez? stilistic? a întregii sale experien?e ?i pot constitui, dup? p?rerea autorizat? a lui Mihail Caffé, „operele sale capitale pe linia elabor?rii unei mari arhitecturi". Echilibrul expresiv al maselor, pe care ornamentul de piatr? ?i bronz, statuarul ?i decorativul le amplific? f?r? s? le anuleze, puritatea liniilor ?i a suprafe?elor realizate în materiale, c?rora învechirea le adaug? frumuse?i noi, sunt calit??ile unei arhitecturi, care se integreaz? în operele de art? ale cimitirului Belu, datorate unor mae?tri renumi?i precum: I. Georgescu, Carol ?i Fr. Stork, Paciurea, Mili?a Petra?cu, Medrea etc.[16]. Ghica

Activitatea parlamentar? a lui Ion Mincu din perioada 1895-1899, ca deputat al jude?ului Putna, se caracterizeaz? prin denun?area corup?iei, lipsei de onestitate profesional? ?i dezinteresul oficialit??ilor pentru dezvoltarea artelor ?i arhitecturii în România. În cuvântarea sa din 26 martie 1898, prin care interpela guvernul privind lipsa unei ?coli superioare de arhitectur?, declara: „Pentru arhitec?i, nu s-a f?cut nimic. Anul acesta s-a îndurat d. ministru G.Mârzescu s? prevad? în buget suma de lei 16.000 pentru înfiin?area sec?iei de arhitectur? la ?coala de belle-arte ?i atât"[17].

Lui Ion Mincu nu i-a fost str?in? nici o activitate legat? de progresul artei ?i arhitecturii na?ionale. Prestigiul profesiei ?i cre?terea unor genera?ii de arhitec?i, care s? se dedice ideii de ilustrare a unui panteon cultural modern românesc, a fost una din preocup?rile constante ale lui. A scris ?i a pledat pentru înv???mântul românesc de arhitectur?, c?ruia i-a consacrat 20 de ani din via??. Fiind un apropiat al arti?tilor G. D. Mirea ?i I. Georgescu, dar ?i un colaborator al sculptorilor C.Stork ?i Romanelli, avea cu siguran?? o privire de ansamblu a poten?ialului artistic, de care putea beneficia ?coala de arhitectur?. O scurt? trecere în revist? a etapelor premerg?toare înfiin??rii ?colii de arhitectur?, scoate în eviden?? o perioad? de peste 40 de ani de încerc?ri ?i taton?ri. La înfiin?area „?colii de arte frumoase" din Ia?i, prin decret domnesc, în anul 1860, s-a omis o sec?ie de arhitectur?. Sec?ia de arhitectur? a ?colii de arte frumoase, înfiin?at? la Bucure?ti în anul 1864, nu a func?ionat din lips? de elevi. O încercare în anul 1872, de înfiin?are a unei sec?ii de arhitectur? pe lâng? Facultatea de ?tiin?e, sau la Academia de arte în anul 1890, a e?uat din nou. Aceast? situa?ie este semnalat? printr-un memoriu în anul 1888, care va fi semnat de Ion Mincu ?i de arhitec?ii: V. Valbudea, Al S?vulescu, I.N.Socolescu, D. Maimarolu. În anul 1891, odat? cu înfiin?area „Societ??ii Arhitec?ilor", apare ideea, de a se înfiin?a o ?coal? de arhitectur?. Înfiin?at? în anul 1892 dup? un regulament de func?ionare elaborat de I.Mincu, constituie prima form? de înv???mânt de specialitate, care a func?ionat timp de cinci ani intr-un local impropriu, având ca profesori ?i pe cei semnala?i mai sus. Statutul ?colii nu oferea absolven?ilor un privilegiu de arhitect cu diplom?. Numai în anul 1904, sub ministeriatul lui Delavrancea, avea s? se înfiin?eze „?coala superioar? de arhitectur?„ unde director a fost numit E. Pangrati, G. Cerkez a func?ionat ca profesor de construc?ii ?i Ion Mincu, profesor de arhitectur?.

Dar preocup?rile didactice sunt mult mai vechi. Ca profesor de desen ?i decora?ie la formarea tâmplarilor de art?, el a func?ionat la ?coala de arte ?i meserii. Interesant este faptul c? el însu?i a desenat un leag?n de lemn sculptat pentru un copil, care era destinat primei sale fete, Eliza (1895). O alt? lucrare, de data asta o decora?ie interioar?, viza mobilierul catedralei din Constan?a (1890-1894). Desenat în spiritul artei decorative populare a crest?turilor în lemn, acesta poate constitui prima încercare de a transpune în arta mobilierului modern cult, elemente populare. În sala de ?edin?e ale Palatului de Justi?ie din Bucure?ti, Mincu a proiectat mobilierul în care a combinat elementele folclorice cu linia desenului de mobilier din Rena?terea italian? ?i francez?. Aceast? abordare este caracteristic? în general a întregii opere de arhitectur? a lui Ion Mincu care scoate în eviden?? faptul c? st?pânea toate tehnicile de prelucrare a lemnului, metalului, pietrei, ceramicei ?i faian?ei, dublat? de un sim? înn?scut al decoratorului[18].

Timp de 15 ani, pân? la sfâr?itul vie?ii Ion Mincu a îndrumat ?i format genera?ii de arhitec?i, care prin pasiune au realizat o ?coal? româneasc? modern? de arhitectur?. Cel care va ?ine cuvântarea de doliu, la moartea arhitectului Ion Mincu, pe care o comemor?m anul acesta, 2012, la 100 de ani, este E. Pangrati, directorul ?colii superioare de arhitectur?: „...Mincu a avut convingerea puternic? c? fiecare ?ar? are datoria s?-?i dezvolte arta na?ional?...Opera lui are o alt? latur? mai pu?in cunoscut? dar covâr?itor de important?. Partea aceasta de activitate a artistului este din acelea care nu se manifest? prin cl?diri de piatr? sau de marmur?; ea a fost cl?dit? în sufletele elevilor s?i ?i constituie un monument nepieritor"[19].
------------------------------------------------------------------
[1] Mihai Caffé, Ion Mincu, Ed. Minerva, Bucure?ti, 1970, p.5
[2] Grigore Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Ed. Academiei, Bucure?ti, 1982, p. 538-539, 541-542, 544-545
[3] Ibidem, p. 548
[4] Mihai Caffé, op. cit, p.23
[5] Dup? m?rturisirea primului biograf , scriitorul N.Petra?cu.
[6] Mihai Caffé, op. cit, p. 26
[7] Ibidem, p. 33
[8] Grigore Ionescu, op. cit. p. 552, 553
[9] Mihail Caffé, op. cit., p. 42
[10] Ibidem, p. 50
[11] Ibidem, p. 54
[12] I. Mincu, ?coalele noastre de arte frumoase, Literatura ?i arta român?, 1896
[13] Mihail Caffé, op. cit., p.55
[14] Ibidem, p.58
[15] Ibidem, p.63
[16] Ibidem, p. 68
[17] Ibidem, p. 77
[18] Ibidem, p. 80
[19] Ibidem, p. 83 footer