Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. Dr. Ing Gheorghe Manolea   
Miercuri, 20 Iunie 2012 11:05
Ion I. Agârbiceanu, laserul cu gazIngineria româneasc? - personalit??i

În mun?ii Metaliferi din Apuseni se afl? dou? vârfuri stâncoase numite Detunate, care au atras din totdeauna turi?tii, curio?ii. Detunata Goal? are o în?l?ime de 1169 m, dar spectaculozitatea provine de la aglomerarea de coloane de bazalt de form? prismatic-hexagonal?, bizar de regulate de parc? un me?ter cioplitor le-a fasonat cu r?bdare. Istoria spune c? numele Detunata vine de la zgomotul asem?n?tor unui tunet care se produce la desprinderea unei pietre din masiv ?i rostogolirea ei c?tre baz?. Pentru a se ajunge la ele se trece prin comuna Bucium, al c?rui nume vine de la tulnic, de la buciumul folosit de p?storii din Mun?ii Apuseni. Comuna are mai multe sate printre care Bucium Poieni ?i Bucium ?asa. Am fost acolo prima dat? în 1970. Eram în ultimul an de facultate, iar unul dintre colegii mei, Cosma Nicolae, originar din Bucium Poieni, ne-a invitat la bunica lui, o munteanc? iute ?i sf?toas?. Multe am auzit de la dânsa. Multe mi le amintesc ?i acum. De atunci mi-a r?mas în minte c? în Bucium ?asa a tr?it preotul Ion Agârbiceanu, pe care îl ?tiam de la ?coal? ca fiind autorul frumoasei povestiri despre Fefeleaga ?i calul ei Bator. Mai târziu am aflat c? din locurile acestea de basm a pornit spre lumea ?tiin?ei fiul s?u, Ion I. Agârbiceanu. Erau amintiri r?mase într-un col? neumblat al memoriei mele. De curând discutam cu inginerul Micu S?lic?, acum pensionar. Nu ?tiu cum am ajuns s? vorbim despre laser ?i dintr-o dat? interlocutorul meu parc? s-a luminat ?i a început s?-mi povesteasc? despre fostul s?u profesor de la facultate, Ion I. Agârbiceanu. A?a m-am hot?rât s? v? povestesc despre un reprezentant str?lucit al fizicii din România ?i care a realizat, în 1963, primul laser cu gaz din ?ara noastr? .

Câteva date biografice.

Ion I. Agârbiceanu s-a n?scut în data de 6 ianuarie 1907 în localitatea Bucium-?asa. Tat?l s?u, Ion Agârbiceanu era preot în sat , iar mama sa Maria, era casnic? , a?a cum se întâmpla în multe familii de preo?i. Mai târziu, în 1919, tat?l s?u a f?cut parte din Primul Parlament al României Mari , iar în perioada 1922-1926 a fost vicepre?edinte al Senatului. A fost membru al Academiei Române, redactor al revistei „Transilvania", protopop în Cluj, scriitor. A?adar, Ion I. Agârbiceanu a crescut într-o familie de intelectuali preocupa?i de literatur? dar ?i de evolu?ia fizicii ?i a astronomiei. Atmosfera din familie dar ?i calit??ile intelectuale ale copilului, i-au determinat pe p?rin?i s?-l dea la ?coal? de la vârsta de 5 ani. Avea 17 ani când a absolvit Liceul „Gheorghe Bari?iu" din Cluj. S-a înscris la Institutul Electrotehnic înfiin?at de Dragomir Hurmuzescu în cadrul Universit??ii din Bucure?ti ?i care era o ?coal? de fizic? experimental?, asem?n?toare cu cea înfiin?at? tot de Hurmuzescu la Ia?i. A absolvit Institutul în 1930, ob?inând titlul de inginer, dar a plecat în acela?i an la Paris pentru aprofundarea studiilor în fizic?. În 1934 ?i-a sus?inut teza de doctorat în domeniul spectroscopiei.

Profesor de o distinc?ie remarcabil?.

A lucrat pu?in? vreme ca inginer în Anglia, apoi a revenit în ?ar? ?i a func?ionat ca asistent apoi ca ?ef de lucr?ri la Universitatea din Bucure?ti, Facultatea de Fizic?. În 1948 s-a înfiin?at, tot în Bucure?ti, Institutul de Petrol ?i Gaze ,iar Ion I. Agârbiceanu a fost numit ?ef al catedrei de fizic?, apoi din 1955 s-a transferat la Institutul Politehnic Bucure?ti, unde a func?ionat pân? în ultima clip? a vie?ii, adic? pân? în 1971.Iat? ce spunea fostul s?u student din anul universitar 1961-1962, Micu S?lic?, acum pensionar, atunci student în anul întâi. „Un om de o elegan?? des?vâr?it? ca gestic? ?i îmbr?c?minte. Purta de obicei haine maro, în carouri. Dac? întrebai pe cineva care nu îl cuno?tea ce crede c? este aceast? persoan?, cu siguran?? î?i spunea c? trebuie s? fie un savant. În amfiteatrul în care preda , locurile din fa?? se ocupau înc? din pauza precedent?. Eu eram student la mecanic? dar veneau studen?i ?i de la electronic?, de la cibernetic?. Cursul era demonstrat la tabl? cu o vitez? de expunere aleas? în a?a fel încât studen?ii s?-?i poat? nota. De multe ori, la o demonstra?ie, la un enun? se oprea, se gândea pu?in ?i spunea : dar profesorul X are o alt? p?rere despre asta ?i tind s?-i dau dreptate. Dup? fiecare curs ne d?dea mai multe variante de probleme pe care cred c? le compunea atunci. Vizita des Anglia ?i SUA, iar gurile rele spuneau c? se ducea s?-i înve?e pe cei de acolo fizica modern?. În timpul cursului punea întreb?ri nominale, prin sondaj, s? vad? dac? s-a în?eles. Era o pl?cere mai mare decât o plimbare la ?osea cu prietena când î?i spunea: «bine tinere, v?d c? judeci, de?i te-ai încurcat, dar principalul este c? judeci». L-am întrebat o dat? cum s? înv???m pentru examen. Ne-a r?spuns:" Lua?i dou?-trei c?r?i cu acela?i subiect, scrise de autori str?ini, ?i g?si?i contradic?iile dintre teoriile sus?inute de ace?ti autori. Automat în mintea voastr? se vor forma sinapsele ?i, f?r? s? vre?i, ve?i re?ine esen?ialul". Un alt coleg l-a întrebat cum se fac marile descoperiri ?i ne-a dat un r?spuns uluitor pentru noi atunci: „Toat? lumea ?tie despre un adev?r c? este absolut. Vine un ignorant care nu ?tie treaba asta ?i face o mare descoperire". Desigur seam?n? pu?in cu afirma?ia lui Einstein „Exist? lucruri care ?tim c? sunt imposibil de realizat, pân? când vine cineva care nu ?tie acest lucru ?i le realizeaz?." Îmi amintesc ?i de unul dintre sfaturile pe care ni le-a dat. „Când o s? fi?i ingineri ?i unul dintre subalterni va face o gre?eal? tehnic?, remedia?i întâi voi gre?eala ?i apoi s?-l pedepsi?i pe respectivul". Aceasta a fost povestea spus? de cel care , cu aproape 60 de ani în urm? a fost studentul lui Ion I. Agârbiceanu. De altfel, ceea ce l-a caracterizat pe profesorul Agârbiceanu a fost distinc?ia în rela?ia cu studen?ii ?i cu colegii. Istoria spune c? profesorul Agârbiceanu a asistat la lec?ia ?inut? de un coleg mai tân?r. La sfâr?it profesorul Agârbiceanu s-a ridicat din banca în care st?tuse ?i a spus: „Am venit aici în inspec?ie, dar felicit pe tân?rul savant!".

Cercet?tor de avangard?.

Cercetarea ?tiin?ific? pe care a desf??urat-o a fost o cercetare de avangard?, de pionierat, iar numele s?u este legat de una dintre realiz?rile fizicii contemporane: laserul. Principiul de func?ionare a laserului a fost enun?at de Albert Einstein în 1916 care a folosit ?i conceptele de emisie spontan? ?i emisie stimulat?. Primul laser func?ional a fost construit în 1960 de Theodore Maiman ?i avea ca mediu activ un cristal sintetic de rubin .Primul laser cu gaz a fost construit tot în 1960 de fizicianul iranian Ali Javan folosind un amestec de heliu ?i neon care producea un fascicul cu lungimea de und? apropiat? de infraro?u. În cei aproape 50 de ani de la construire, laserul s-a aplicat în toate domeniile. În industrie pentru g?urirea diamantelor, în ?lefuirea suprafe?elor, în fabricarea chip-urilor electronice. În comunica?iile telefonice, în transmiterea datelor din re?elele de calculatoare. Laserul est folosit pentru citirea CD-urilor. În medicin? este folosit pentru cauterizarea vaselor de sânge, pentru opera?ii delicate.

Cercet?rile desf??urate de Ion I. Agârbiceanu în fizic? ?i spectroscopie au cunoscut o amplificare substan?ial? din 1956 prin înfiin?area Institutului de Fizic? din Bucure?ti. Aici a organizat Laboratorul de metode optice ?i fizic? nuclear? unde s-au efectuat cercet?ri privind structurile atomice hiperfine ?i izotopice, rezonan?a magnetooptic?, p?turile sub?iri dielectrice. În 1963 a fost construit în acest Laborator, sub îndrumarea lui Ion I. Agârbiceanu , primul laser românesc cu gaz, dup? o concep?ie original?, brevetat?. De asemenea, a determinat cu mare precizie, prin metode proprii, mai multe m?rimi nucleare. Pentru meritele sale ?tiin?ifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1963, a lucrat în Grupul European de Spectroscopie Atomic?, a fost reprezentantul României la Uniunea Interna?ional? de Fizic? Pur? ?i Aplicat?.
S-a stins din via?? la Cluj-Napoca în data de 9 martie 1971.
footer