Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Acad. Petru Soltan, Transnistria   
MarĹŁi, 22 Mai 2012 22:30
Acad. Petru SoltanOnorate cititor!
Nu e exclus s? te dezguste majoritatea acestor fragmente, chestiune fireasc?: scrie un individ al Marginei de Neam, crescut dincolo de Nistru. În ansamblu, aceste nuvele, având care mai multe pagini, care - mai pu?ine, isc? o pulbere de via?? anevoioas? a românilor din afara frontierelor actuale ale ??rii-Mame. Nuvelele pe care le ?ii în mân? au mai multe cusururi. Cel mai eviden?iat e lipsa de cronologie, îns? nu totalmente. Fiecare dintre acestea dispune de un anumit rost. Alt? sl?biciune - unele aliniate sau mici descrieri ale diferitor eseuri se repet?. Am cautat sa nu pierd unele detalii esentiale. Mai atrag aten?ia c? eseul Momentul adev?rului se refer? la patru personalit??i ale timpului sovietic, fiecare având o via?? dubl? - una pe care o are în suflet, alta - în comportarea public? (e vorba de atitudinea fa?? de neam). N-am cautat sa scriu asupra acestor persoane mai multe informatii, m-am tinut doar de cele ce tin de rela?iile mele cu acestea. Asupra unor aspecte filosofice ale viziunii mele sunt lasate la o parte. Chem a nu m? judeca dur: mai perfect n-am de unde s? fiu. Aceste fragmente n-ar fi v?zut lumina zilei, dac? nu s-ar fi implicat în scriere ?i editare, personalit??i cu spirite de mari români de peste Prut, precum ar fi: Ilustrul matematician, scriitor ?i sus?in?tor al avans?rii Comunit??ii Români-lor de Pretutindeni, membru al mai multor academii, Domnul Gheorghe P?un, admirabila profesoar?, scriitoare ?i abundent? în activitatea sa pentru binele nemului nostru, Doamna Maria Mona Vâlceanu, originala ?i draga poet?, publicist?, având multe volume de „Dialoguri Previlegiate", extra-activ? la revista Agero-Stuttgart ?i ART-EMIS, Doamna Maria Diana Popescu. Orice not? e binevenit?. (Petru Soltan).

I

Mi se r?sfir? amintirile ?i în spatele v?zului îmi joac? vatra cald? a descul?ului meu, r?mas? undeva departe de tot, pe când pere?ii inimii simt un za? de amar îngem?nat cu dulce. ?i iat?-m?, revenit la acel copil cu nesa? de lume nou? ?i c???rat pe vise, aidoma unui vârf de nor, aievea îmi perind trecutul. Uite, colo-n vale Marele Cot de Nistru, un ocean de verde scump, în care-i situat neuitatul sat al meu. R?scoptul soare de Sân-Chetru îi tot dezmiard? c?su?ele b?l?i, cârduite aici de argintiul brâu al fluviului. Din acest n?val de soare se desprinde o n?fram? f?r? margini, un necontenit azur de lacrim? ce-?i ?ine mati?a chiar deasupra tâguitei cocioabe de peste drum de casa noastr?. A?ezat? cu latul fe?ei pe margine de cale, î?i întinde cele dou? lespezi, ce-i fac pragul, la împiedicul oricui. Prispa sa sc?zut? ad?poste?te un b?rbat de??rat, în aparen?? dep??it de ani ?i, strâns în pirostrie ?i spriginit cu ?alele de perete. Î?i odihne?te fruntea pe genunchi, iar bra?ele, prinse-n cruce, ?ine gr?m?joar? gleznele. Întregu-i chip - hainele, barba, pieli?a - un frânt în trei c?rbune. Doar atât mai isc? a via??, cât tu?e?te din când în când înn?du?it, netezind totodat? cu galbenul de palm? unica sa mângâiere, funiginea de motan, încolocit al?turi ca o repetat? ?i m?run?it? proprie fiin??. E Mo? Stahi-?iganul, fierarul din Josul Satului, aruncat în negura de gânduri, în care nu r?zbate m?car raz? din acest miracol de lumin?. Lumea îi zice ?i Mo? Sta?i. De când e stins s-a scurs mult soare de Sân-Chetru. Lumea nu-l mai ?ine minte. I-au uitat ?i numele ?i tragica lui frângere. La început mai întrebau: „Oare ce-ar mai fi avut ?i acest ?igan pe suflet?" Apoi grijile cu griji se spal?, de-i uit? satul orice urm?. R?mân doar eu, un blestemat: ceea ce întreb mai sus în pofida vrerei mele î?i cre?te r?d?cinile în subcon?tient, de-mi roade sufletul pân? acum. ?i iat?, de pe curbura toamnei mele, m? gr?besc s? tot desfir taina, caut s? i-o presar peste aceast? încâlcit? lume cu speran?a c?, odat? ?i odat?, se v-a prinde de ni?te inimi mai blajine întru prevenirea altor frângeri.

II

Biata cocioab?... Un culcu? de neam str?in. De pe când î?i i-a începutul, unul Dumnezeu o ?tie. A-i potrivi-o doar de la în?l?imea norilor de vise. Satul nostru, o str?veche sele?te, cred eu, de daci, e întins pe o pand? lung? de anin?, de nisip, paralel? curgerii de Nistru, ?i t?iat de ?ase drumuri în acela?i sens ce duc spre Miaz?-Zi, spre faimoasa p?dure din lunca fluviului. De la primul desc?lecat al s?le?tii, de unde provine, posibil, ?i denumirea Drumul cel Mare. Sc?p?tînd de pe coasta lui Troian, deal de la gâtul Cotului, ducea mai întâi spre o m?n?stire de b?rba?i, cunoscut?-n jur prin ?iguieta sa bisericu?? din bârne, acum înghi?it? de moluzul vremii. Doar atât îi mai dau de urme mânioasele ape ale Turlei, denumirea veche a Nistrului. Acestea, n?v?lind la vale cu furie ?i b?tînd în galbenul de lut al malului ridicat, adesea dezgolesc ?iraguri de schelete, pare, ghilosite-n lapte ?i ascunse într-un strat adânc... Urme ale unui mare cimitir. Apoi acest drum cotile?te spre p?dure atât cât ?ine panda. Pe ambele-i p?r?i case cu pridvoare ?i beciuri r?sf??ate, ocrotite de înalte îngr?dituri. Îns? dac? în Susul Satului gardurile ?i stâlpii de la poart? sunt ticluite din piatr?, atunci cele din Jos - împletite din nuiele cu repetate brâie mai groase din alun, iar por?ile, de dou? ori mai coco?ate, ni?te podoabe ornamentate cu lemn de stejar ?i protejate de un acoperi? cu ?indril? sus?inut de acei doi u?ori. Ciudat lucru, partea de sus a satului î?i are aceste îngr?dituri f?cute din piatr?, inclusiv cei trei u?ori de la poart? ?i porti??, v?ruite în alb ?i dungate cu linii albastre, exact ca la cre?tinii din Etiopia, iar cea din Jos repet? stilul din ?ara Maramure?ului. Drumul cel Mare sparge la mijloc de sat o imens? pia??, unde în zilele de joi ?i dumunic? se adun? târgul, iar în dup? amiezile de s?rb?tori - renumitul ?i h?rm?l?giosul joc din Marele Cot de Nistru. ?i Josul ?i Susul î?i au cusnea, fier?ria sa, îns? - nicidecum la Drumul cel Mare.

Casa lui Mo? Stahi e situat? pe partea dreapt? a celui de al doilea drum ?i ghemuit? pe un petic de p?mânt, prins între col?urile a dou? mari gospod?rii. E limpede c? str?mo?ii lui Mo? Stahi ?i-au desc?rcat aici calabalâcul înainte de a exista ?i alte case al?turi. Prin felul ei de a fi, cocioaba, f?r? îndoial?, a fost f?cut? cu sute de ani în urm?: pere?ii – o împletitur? de nuiele, tencuit? din lut fr?mântat cu paie, pe nând acoperi?ul - din ?indril? groas?, corogit? de ploi ?i soare. Interiorul casei e simplu de tot. O mic? tind?. În dreapta – c?meru?a de locuit. Un cuptora? cu o plit? la margine de sob?, un pat-punte lipit de acestea, iar spre drum, sub ferestruica care nu se deschide nici iarn?, nici var?, o lavi?? ce ?ine din perete în perete ?i acoperit? cu-n l?icer dungat ?i sp?l?t?cit de apele timpului. Dar dac? din tind? o iai la stânga, dai peste un col? de lume ciudat?. Aici e cusnea. Spre peretele din spate spânzur? hornul, un co? de moar? cu gura în jos ?i negru ca motanul de pe prisp?. Sub acestea, la în?l?imea trunchiului de om, o vatr? cu r?m??i?e de mangal. Un pic mai sus de acest? vatr?, un foi împ?ingenit cu pârghia-i cump?n?, de care atârn? un lan?uh cu-n covrig-mâner la cap?tul de jos. În fa?a vetrei- nicovala, câteva perechi de cle?te ?i ciocane. La picioare - o ciutur? cu ap?. Sub fronton un pat sofisticat, un banc, având la înd?mân? ag??ate în cuie ?i pe poli?ele de la perete fel ?i chip de scule. Spre drum - o ferestruic? ca cea din c?meru??, pe când în loc de lavi?? - lemne despicate ?i retezate de aceea?i m?rime. Între banc ?i lemne, chiar în ungher – un poloboc în picioare plin cu ap?, având rezemat de el un ciub?r oval cu un ceau? pe margine de fund. Grinzile afumate sparg în racle spa?iul de sub ?indril?, iar coarda casei le ?ine pe spate ca pe ni?te z?brele. Mai la dreapta de foi o u?? ce te scoate din cusne spre spatele casei, iar lâng? ea o scar? spriginit? pe marginea de pod. Prin întunericul de acolo se întrez?resc ursoaica cuptorului ?i un sicriu lipit de aceasta.

Stranie lume de obiecte, de obiecte dragi... Nu mai ?tiu dac? mai exist?. ?i aroma-i se ?ine scai de mine ?i acum. ?i asta datorit? faptului c? în frontonul cusnei e spart un p?tr??el prin care ninge peste tine acel m?cinat de azur, coborând alene din infinita sit? a cerului. Când Soarele de Sân-Chetru i?i atinge cre?tetul, acesta mângîie vatra hornului, de ai crede c?-i vine în ajutor fratelui de foi. P?tratul î?i are st?pânul s?u, un c?pac greoi prins în b?l?m?li prin latura de sus ?i suspendat de o frânghie trecut? printr-un cârlig de forma S ag??at de un c?prior. Apoi aceasta întins? strun? coboar? spre o grind?, unde înf??urat? ca un ?arpe de mai multe ori, î?i spânzur? cap?tul înnodat la în?l?imea pieptului de om. Aceast? diabolic? frânghie r?suce?te dup? sine o ?uvi?? din ninsoarea de lumin?. S?rmana ?uvi??... unicul spectator a tot ce s-a urzit aici : fie c? s-a înjghebat o roat? de c?ru?? sau s-a dres un degerat, fie c? s-a încle?tat o dragoste ce-?i scutur? lumina ochilor ori s-a ales cenu?? dintr-un biet de c?rbune. În fine, de ie?i prin u?a cea din spate dai de un ?opron, din care ?i-se deschide un triunghi de harman bizar. În preajm? – un zarz?r asimetric cu poamele pârguite. La r?d?cina acestuia - o vatr? de p?trunjel, câteva cuiburi de ment? rece. Mai în centru - curpeni de fasole, printre care ici-colea câte un lujer de mac cu bulbul de-acum format, iar col?ul din fund - acoperit cu o deas? ?i înalt? cânep?. Pe când, dac? o iai spre dreapta, un rând de vizdoave m?run?ele te duc la ni?te poale de salcâm cu ?ur?urii celei de-a doua floare suspendate cu plec?ciune asupra unui mormânt – un bocet mut al unui copac b?trân de dincolo de gard. Aici doarme în paza unei salbe de stânjenei prins? ca de gât de o cruce, fatala dragoste a lui Mo? Stahi, scumpa lui so?ie, care poate a avut un nume, îns? Josul Satului îi spunea St??ica. Explica?ia era simpl?: pe când acesta era tinerel întreaga lume îi zicea ?ig?na?ul de St??el. Dac? St??ica s-a ales cu numele pierdut, atunci basmul înfiripatului de dragoste i-l ?tiau sau i-l potriveau prin delicate am?nunte, de la mic la mare, vecinii de pe timpuri.

III

St??el î?i pierdu t?ticul cam pe la vârsta de ?aisprezece ani, în timpul restri?tiilor de însemân?are prin violen?? a Putrii Sovietice pe malul stâng al Nistrului. Într-o sear? de toamn?, un grup de c?l?re?i opresc la cele dou? lespezi ?i doi dintre ei coboar? de pe cai ?i dau busta cu zgomot la ro?ieticul pâlpâit din cusne, unde tat?l lui St??el dregea ni?te cuie de boron?. Unul, mai zdrav?n dintre oaspe?ii întra?i, rostind t?ios ceva necunoscut, întinde st?pânului de cusne o sabie frânt?-n dou?. Tat?l lui St??el d? din cap c? nu. O strig?tur?: „?âganscaia contra!" (Du?man de ?igan!) ?i un bubuit înn?du?it îi sperier? pe cei din c?m?ru??. Când mama lui St??el s?ri ?i întredeschide u?a, dou? stranii figuri cu chipiuri ?uguiate ?i?nir? afar?. În cusne z?cea la pamânt cu fa?a în sus st?pânul casei. Un pârâu? de sânge izvora dintre r?d?cinile stufoaselor sprâncene. Mormânt i s-a f?cut sub gardul din exteriorul cimitirului de la m?n?stire, aproape de malul abrupt al Nistrului. Vr?jma?ele de ape ale Turlei, crezându-se ?i ele cre?tine, l-au spulberat în cele din urm? la margine de lume. Astfel cusnea ob?ine un nou st?pân – fl?c?andru de St??el, care avea un singur chin, b?tutul de caiele : nu-i ajungea putere s? ?in? între genunchi o copit? de cal bine hr?nit. În toate celelalte era l?udat c? e mai priceput ca taic?-s?u ?i oamenii îi încurajau serviciile cu vârf, având ca ?i mai înainte obi?nuita grij? - a scuti aceast? cas? de pe?te, carne, lactate ?i s?pun.

Îns? iat? c? St??el deveni un b?rbat copt, având bronzat orce col?i?or de corp în egal? m?sur?. Ai fi crezut c? jarul înfoiat din vatr? prin cuantizata descump?nire a pârghiei cu acel lan?uh la cap?t avu aceast? datorie. Mam?-sa ?tia prea bine c? ai potrivi o consoart? în Cotul Mare era un lucru cu neputin??. Toate încol?irile de dragoste ?in de hainul joc din pia?a de la Drumul cel Mare. Acolo nu c? un ?igan, ci nici un fl?c?u din satele vecine nu s-ar fi încumetat s?-nvârte vreo ruj?, vreun trandafir de fecioar? crescut? în acest sat cu tradi?ii b?tute-n cuie groase: m?r strivit s-ar fi ales din bietu-i trup. ?i marea grij? r?mâne pe seama mami-s?i: dânsa n-are alt? cale decât s-o repete pe cea veche, prin care a trecut ?i ea, s?-l scoat? la iarmaroc, s?-l duc? la vestitul târg din Mahalaua Dub?sarilor, de la coastele de ?leau ce coboar? din Podolia spre Odesa. Acolo în fiecare duminic?, un amestec hazardat de neamuri, printr-o enorm? forfoteal? ce ?inea din zori pân-pe dup? amiaz?, î?i aranjau mul?imea nevoilor de via?? : c?ru?e, hamuri ?i fel ?i chip de alte griji. Pe când tot acolo, ?iganii fierari din Transnistria, î?i c?s?toreau odraslele. Obiceiul era simplu – primul sau singurul copil din familie î?i aducea întocmita pereche la p?rin?i, iar ceilal?i erau împ??tia?i – în dependen?? de noroc. St??el, înalt ca un alun, purta o barb? neagr? prelins?, pare, din smoala vr?jitoare a ochilor s?i blânzi. Se îmbr?ca simplu. O c?ma??, pare f?r? culoare cu nasturi pân? la gât. Uneori îl vedeai ?i cu vest? neagr?, îns? nicicând nu l-am v?zut s? poarte o c?ciul?. ?i mam?-sa presim?ea ca-r putea s?-l întoarc? de la târg cu o nor? pe m?sur?. Îns? iarmarocu-i iarmaroc – când cu pagub?, când mai cu noroc. Dumunici la rând se întorceau acas? cu nimic. Îngrijorarea mami-s?i se adâncea. Când colo într-o blând? amiaz?, chiar în ajun de Pa?tele Blajinilor, un b?trân gospod?ros din Podolia, pe care cojocelul cu bordur? înflorat? ?i pana de p?un de la neagra p?l?rie îl tr?dau: era ?igan. Se apropie de rara marf? ?i-i vorbe?te st?pânei:
- ?eia ?i c?ta?i o sî vî aduc dumunica cari vini tot pi la aiastî vremi. Numai sî ni întâlnim la marjinî di ?leah. Cele întîmplate întrecur? cu mult a?tept?rile visate.

Spre sear?, în acea dumunic? cu un Tinerel de Soare, n?na? în floare, renumitul Deal al lui Troian fu cuprins de un cutremur ?i un dulce ?oc?nit de roate. Galopul al doi ?argi cu hamuri de s?rb?toare purtau în zbor o podoab? de c?ru?? de nu v?zur? nimeni pe aceste locuri: co? din scândurele colorate-n verde, având înaintea bra?elor din fa?? o puhav? canapea. St??el, a?ezat pe ea ?i ajuns la r?d?cina Drumului cel Mare, de atât? euforie, uit? ?i de t?l?ghire. ?inea caii, care cât s? rup? h??urile. De la necontenitul strofolit ?i nechezat al ?argilor oi?tea î?i ridica capul spre ceruri. Iat?, iat? c? o s? se r?stoarne... Iar un trupu?or de vioar?, frumu?ica ?ig?ncu??, a?ezat? pe fân moale, surprins? de spaim?, se lipi de pieptul celei de a doua mame. O cuprinde cu cele dou? aripioare nu cumva s?-?i piard? suflul. Ochii ei c?prui cu t?ieturi – ni?te gre?uri de ar?tur? – tot sc?p?tau nevrând de pe strania f?ptur? care, coco?at? pe canapea cu spatele la ea, strunea f?r? mil? bie?ii s?i de ?argi. Nu i-a fost sortit s? fie singuric? la p?rin?i, acolo în scumpa sa Podolie, pe unde Nistrul clocotit de coastele-i stâncoase o tot chema s-o bucure cu pui?ori de curcubeie. O c?prioar? sprinten? ce tot sare de pe o lespede pe alta. Îmbr?cat? era ?i dânsa simplu f?r? fuste înfoiate ?i de culori aprinse. ?i iat? c? acum, dânsa prins? între loitrele tremurînde, se scurge tot a?a de repede spre necunoscutul infinit spre acele ape ce sclipesc în vale ca un ?erpuit de lapte cu argint spoit. Care i-o fi norocul - inima-i nu-l mai simte.

IV

Râdea tot satul: ?iganul de St??el ?i-a adus la cas? o capr? pe care nu putea s-o st?pâneasc?. Când venea timpul de culcare, frumoasa ?i harnica ?ig?ncu??, s?rea de se ascundea în spatele bl?jinei mame-soacre pe micul ?i coco?atul lor cuptor. ?i el r?mânea neputincios pe patul-punte. Nici mama nu se-ncumeta s?-l sus?in?. De încerca cu sila s-o coboare, ?ig?ncu?a se prindea de gâtul acesteea ?i ?ipa, tremurînd ca o varg?, încât a-i fi crezut c? cineva a venit s-o taie. Iat?, c? d?du în verde zarz?rul îmbobocit de mici migdale cu dor de leas?, salcâmii înflorir? a doua oar?, iar ?ig?ncu?a f?r? nume, soa??, se ?ine tot s?lbatic?. Îns?, într-o blând? zi, Soarele de Sân-Chetru, r?zb?tut prin men?ionatul p?tr??el îi scoate lui St??el pestelca ceea grea ca plumbul ?i o arunc? pe il?u. Ie?i la aromatul florilor de zarz?r. Când colo, frumoasa-i c?prioar? cu gâtu-i strun? rupe cu buzele-i de ruj? din florile de salcâm, ce se tot ?ineau ca ni?te ?ur?uri, de peste gard de la vecini.El se furi?i tiptil, cu gândul cel nebun - un nod din ea s? fac?. Ea îl presim?i. Se-ntoarce brusc ?i-i zice:
- Dischidi gura...
Dânsul devenir? o fraged? nuia. Ea, cu dou? dege?ele lungi, îl servi cu un strugurel de floare. Perechile de buze, ce le adunar? dânsa în cruce, îl f?cu s? simt? nectarul de salcâm. El o frânge. Ea se smulge ?i...fuga prin ?opron, pe lâng? ?argi, spre cusne. Dânsul - dup? ea. O veveri?? urc? iute scara ?i se scufund? în întuneric, mai departe de n?prasnicul de Soare. Un zmeu agitat îi ?ine urma, încât de durere scâr?ie treptele de scar?. Iat? c? mi-o prinde pe a?ternuta leas? de sub ursoaie, pe care degrab?, scoas? la lumin?, se vor usca dezghiocatele z?rz?rele. Nu-i ajungeau puteri s?-l sf?râme-n bra?e. Suspin? ?i-i zvâcne?te r?d?cina de vioar?. Se las?-n voie, f?r? frâne, s-o duc? faetonu-n vale, la acel necunoscut adânc. Doar atât, se ?ine de grumazi, se ?ine s? nu cad? în h?u. R?zbate încet norocul, r?zbate în valuri. ?i..., Dumnezeule de Soare, ce e asta? Ni?te coarde, ni?te sub?irele hamuri, din n?untru, îi întinde, de-i r?sfir? trupul ?i într-o clip?, cu strig?te de moarte, mi-le rupe, le sugrum?-n buc??ele. ?argii au ajuns în vale ?i ea î?i simte leasa ca o m?t?soas? iarb?. Îi plânge în hohot firea ?i-i fr?mânt? cu arsura buzelor obrajii, ochii, col?urile de gur?. S?ratele pic?turi de vlag?, nimerite-n cale, sunt mai dulci ca nectarul salcâmului de afar?.

A?a pornir? acea dragoste f?r? loitre, la care lumea din sat de-acum t?cu, pe când s?rmana de mam?-soacr? înflori a doua oar?, ca sânguraticul de salcâm de peste gard. De atâta bucurie se agita c? nu-?i g?sea un loc de tihn?. ?i când ei se ghiloseau în ciub?rul cel oval din cusne, î?i frângea în patru mâinele usc??ite învârtindu-se prin tind? buim?cit?, gata s? deschid? u?a ?i s?-i spele cu mâinele ei fl?mânde de atâta dor, s? mâng?ie aceste dou? suflete-pui de Soare cu propria suflare. Iat?, rostul ei în via??, iat? lumina existen?ei sale ?i incon?tient nu r?bda ?i-i privea cu lacrimi prin gaura de la cleamp?. Ace?tia goi-golu?i, cu picioarele-n ciub?r î?i prelingeau peste umeri ?uvi?e sub?irele din azur de ap? trecute prin ce?culi?ele de palm? ?i se tot atingeau unul de altul cu buzele intredeschise, de p?rea c? se ciugulesc dou? turturele. Nu alt?, ci ni?te statuiete din alam? curg?toare, flexibile ?i lucioase, stângenite de un pic de negru prim?v?ratic pe la încheieturi. Acestea le era ritualul de la amiaz?. Prin deprindere, noaptea dormeau aparte. Doamnele-n dou? pe cuptor, iar el în patul de la poale, ca un bun p?stor de veghe. St?pânul lor de Soare r?s?rea ?i apunea cu ei odat?, de-l sim?eau al?turi chiar ?i în somn, îns?...nu pentru un întins firicel de vreme. footer