Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
General mr. (r) Conf. Univ. Dr. Ilie Gorjan   
Vineri, 18 Mai 2012 07:41
General (r) Conf. Univ. Dr. Ilie Gorjan„Capodopera lui Dumnezeu este inima de mam?" afirma magistral Gretry, o zicere mirabil? pe deplin confirmat? de cartea „Ultimul ??ran", având ca autor pe Constantin Arge?anu. Pu?ini sunt scriitorii care s? nu-?i fi oglindit în c?r?ile lor (indiferent de gen) pe cea care le-a dat via?? ?i le-a fost cel mai aproape de suflet, dar ?i mai pu?ini sunt aceia care s? fi reu?it o mai frumoas? pledoarie pentru fiin?a cea mai drag? de pe p?mânt a?a cum realizeaz? Constantin Arge?anu în cartea la care ne referim.

Mama, sfânt? ca o biseric?, poart? cu sine tot necuprinsul sentimentelor de duio?ie, grij?, sensibilitate, ocrotire ?i alean, sentimente surprinse cu real talent de c?tre Constantin Arge?anu, autor care, purtând pe chip asprimea ar?i?ei din câmpia dun?rean?, aduce în prim plan portretul unei femei simple, aflat? în pragul s?rutului cu ve?nicia, o femeie ale c?rei har ?i noble?e sufleteasc? transpar pe tot parcursul c?r?ii, înnobilându-i con?inutul ?i transformând-o într-o adev?rat? desf?tare pentru sufletul cititorului.

Divinul sat cu toat? ve?nicia n?scut?-n el (cum spunea cu alte cuvinte L. Blaga) se afl? în prim-planul c?r?ii, cu tot farmecul, înser?rile, frustr?rile ?i dorurile lui, cu tot chipul lui de spa?iu blajin uneori ?i aspru alteori, a?a cum rezult? din amintirile mamei autorului, amintiri dep?nate sub sceptrul împ?c?rii cu via?a ?i apropiatul ei final. Cartea este o surpriz? prin tot con?inutul ei datorit? modului cum autorul reu?e?te s? realizeze o pledoarie pentru cea care i-a dat via??, creînd dou? tablouri voit opuse, pe de o parte cel al amintirilor mamei puse în pagin? cu m?iestrie de c?tre autor, ?i cel al prezentului, când chipul, trupul ?i mai ales sufletul mamei sunt afectate de boal?, de neputin?? ?i de singur?tate.

Amintirile mamei autorului (ca o ?eherezad? de o alt? factur? psihic? ?i pe un alt plan geografic ?i social) îl transpun pe cititor în lumea plin? de imagini ?i respirând uneori a basm a satului de la nord de Dun?re, o lume molcom?, a?ezat?, dar aspr? adesea ca o furtun?, o lume a bucuriilor, a n?zuin?elor, a frustr?rilor, un spa?iu m?cinat de conflicte, de pasiuni, de drame ?i pe alocuri de boli ?i suferin?i, o lume, pe care autorul, prin gura mamei, o surprinde cu o asemenea m?iestrie, încât ai senza?ia la un moment dat c? urm?re?ti pe ecran scenariul unui film cu o cot? ridicat? de priz? la public.

Personaje complexe, autentice, specifice mediului rural, întâmpl?ri cu o bogat? înc?rc?tur? emo?ional?, speran?e ?i dezam?giri, împliniri ?i necazuri de tot soiul, tr?iri suflete?ti de o rar? complexitate, toate acestea ?i se deruleaz? pe un ecran imaginar, transpunându-te f?r? s? vrei în via?a autorului, preluîndu-i zbuciumul, grijile, durerea în fa?a neputin?ei de a înl?tura suferin?ele mamei, de a-i fi al?turi la nevoie, de?i via?a cotidian? cu toate meandrele ei î?i st? împotriv?.

Cu toate c? faptele, evenimentele, întâmpl?rile din sat se situeaz? în dou? epoci diferite, cea de dinainte de 1944 ?i cea de dup?, autorul evit? orice conota?ie de ordin politic, axându-se pe a?ezarea în prim plan a fiin?ei pe care a iubit-o pân? la venera?ie, mama, pe care, în economia c?r?ii, o transform?, poate voit sau nu, într-o fiin?? cu aureol? de sfânt, la a c?rei vedere î?i vine s? îngenunchezi ?i s? te închini. Din lumea de dincolo, tat?l autorului, sim?ind leg?tura indestructibil? dintre mam? ?i fiu ?i pentru a atenua desp?r?irea ce urma s? vin? cât de curând, îi sugereaz? autorului: „Tu s?-ncerci s? sl?be?ti leg?tura cu ea".

Ajutorul vine chiar din partea mamei care îi spune fiului ei: „Moartea nu m? sperie deloc! Am mai trecut pe lâng? ea, sau ea pe lâng? mine, i-am sim?it mirosul ?i am v?zut cum e. S? ?tii c? r?u nu e; totul se termin? a?a de simplu ?i u?or; nu sim?i ceva dureros, nepl?cut; nu sim?i nimic. Sim?i c? ?i se face somn, un somn adânc, adev?rat ?i somnul dulce te adoarme ?i te duci u?or la vale, la lunc?, la verdea??".Iat? o întreag? filozofie a mor?ii redat? simplu, pe în?elesul tuturor. Dac? în Epopeea lui Ghilgame? ideea pregnant? o constituia speran?a omului în nemurire ?i spaima cumplit? de moarte, autorul, prin cuvintele mamei sale, realizeaz? o împ?care a omului cu ideea mor?ii, considerând-o o simpl? trecere în lumea f?r? dimensiuni a eternit??ii.

Mergând pe firul aprecierilor celor doi talenta?i scriitori, Ion Soare ?i George Voica, autorii prefe?ei, respectiv postfe?ei c?r?ii, se poate sus?ine c? romanul „Ultimul ??ran" scris de Constantin Arge?anu se înscrie pe linia valorilor literare autentice ale ultimului deceniu, meritând cu prisosin?? aten?ia lumii literare actuale. footer