Revista Art-emis
R?spunsuri (4) PDF Imprimare Email
George Anca   
Sâmbătă, 05 Mai 2012 19:02
Prof. Univ. Dr. George Anca(Distrug?torii) Batjocorirea României e o meserie bine pl?tit?, chiar dac? nu prea aplaudat? de români. Distrug?torii se specializeaz? în p?strarea propriilor avantaje în detrimentul celorlal?i, piar? cu to?ii. Ei patroneaz? hlizi?i involu?ia statuat? cu veracitatea ascuns? a securismelor, starea pe loc spre a nu mai avea nici un haz în deja fugitul p?mânt de sub picioare, gura închis? de sistem ?i ineligibilit??i, c? tot votul se aranjeaz? în ce reflex se politizeaz?. Spune-mi cine te-a distrus... Nici n-o fi ?tiind. Tocmai, ca ?i cum i-ai fost destinat. ?i cine distruge România?

(Alegere) N-ai de unde alege, dintre micile tale întâmpl?ri de o via??, dac? tot se r?stoarn? m?surariul lui Eminescu, ai crezut c-ai f?cut bine ?i e invers, po?i fi condamnat pentru credin?a în limba român?, în cre?tin?tate, în p?rin?i, în oameni ?i alte animale. P?cat de Dumnezeu. Om fi ?i chiar îmb?trânit, ne confund?m via?a cu moartea ?i zicem aoleu ce ploaie vine de la Cluj, ce efect de ser?. Ca ?i cum n-am fi de pe lumea asta. Nici meteori, nici fulgi. Ca s? ne fie de bine punem punct. Mâinile sus, ba înc?, nici genele nu ni se mai ridic?. Derut? trist? fie, om uita ?i n-om mai vedea, c? jigni?i ne p?rem. Dramele se prea înmul?esc ?i ne împroa?c? prin media. Exclusivismul ve?tilor proaste ne-a chincit suflete?te mai de tot, exhaustiv. Cine scap? s? fie s?n?tos ?i pentru noi. Ori cu cine vorbe?ti de la tv î?i spune. Nu mai avem de tr?it, nu parlament, nu pre?edin?ie. Sau distrac?ia, sc?pându-ne, e di granda? M-au luat ziarele, gura, pe dinainte. Nemaiavând nimic de spus, parodiem detesta?ia general argotic?.

(America) Nu mi-o fi ajuns India, am zis, dintr-o ?ar? ca România, e bine s? mergi în ??ri mari, s? vezi întrucât ai ?anse, din neglijabilitate, s? crezi c? exi?ti ca neam. Repede în America, Rusia, China, Mexic, Republica Sud-African?, Europa - Fran?a, Germania, Anglia, Scandinavia. Politicienii no?tri ?i sar tot la compara?ii m?re?e. Mie mi-a p?rut bine când am auzit la tv congresmani americani certânduse pe deconturiloe lor de deplasare, dac? la case atât de mari, cum nu ?i la noi. Noi nu suntem chiar a?a termina?i cum suntem f?cu?i s? credem c? suntem. Tinerii ne vor scoate sigur iar la vedere ?i nu numai prin defecte, ca smei degenera?i, vampirici, dar într-o realitate veche ?i nou? cu imnuri ?i manele. Uit c? am fost în ??ri mari ca indianist, nu conta c? român. Totu?i, am deschis în biblioteca pedagogic? o bibliotec? indian? ?i, dup? ani, un American corner, ca un fel de pedagogie indo-american?, cea mai veche cultur? împreun? cu cea mai nou?. S? dea Dumnezeu s? fie de bun augur. Subiectul îl discut ?i de team? c? zisele despre literatur? etc. n-ar interesa. Dar ?i America în ce fel, cât de diferit, intereseaz? pe români? Poate în provincie. Am fost refuzat de to?i bibliotecarii când am invitat cine vrea s? se ocupe de col?ul american. Parc? era Col? Alb ori chiar Moby Dick. Cum c? te amprenteaz?. Hi, opt ?i-un cal c? departe e America. Iau eu programele, am bravat în fa?a ambasadorului Taubman. Mai vedem, mai auzim.

(Biserica) Armata nu mai e obligatorie, dar biserica? S? mearg? nemairecruta?ii la închinare? Deniile oricum sunt populate de elevi. Unii-l bârfesc ca de comunism pe p?rintele Gala Galaction, cu bust la Ierusalim, dar printre cele mai frumoase monumente pe care le-am v?zut este manuscrisul s?u românesc al Bibliei, pe foaie in folio, cu literele drepte rotunde, ca alafabetul tamil pe coaj? de palmier. Gheorghe, astfel botezat de mine, fiul mezin, al treilea, al surorii mele Noana, s-a f?cut preot de ?ar?, acum e la Marcea. Vin femei ?i din alte sate s?-l aud? cum cânt? de frumos. Babele ?in steagul, mai r?sar ?i tineri. Când înc? era la seminar, cred, mi-a luat, la un tribunal, ?i numele de familie: când eu n-o s? mai fiu în putere o s? zic? lumea c? e?ti eu. Ce trufie, cine din ce sat vine s? asculte dodiile mele? Îns? m? refeream la altceva, îi doream, prin har, prin sine, s? ajung? unde ?i eu mi-oi fi propus, cât de cât, spontan, purtat, la hazard, s? se maturizeze ?i s?-mi r?zbune eventuala ratare. Brevetarea metodei de a avea un preot în familie, din vremea comunismului înc?, fie c? pierde teren, mie îmi face cu ochiul, pomenit fiind la toate slujbele, iar cine mi-o fi aprinzând lumânare la mor?i nemaiavând chiar atâta spor. Eu am aprins lumân?ri ?i pentru Homer. P?cat sau nu, în catedrale, sub Dom, am scris poezii ?i dodii pe post de rug?ciuni, epice poate, pe subiecte ad-hoc, în context omenesc-divin. Mai aud orga, isonul ortodox. I-am spus mitroplitului Pl?m?deal?: Înalt Prea Sfin?ia Voastr?, în vitrina de jos sunt dou? c?r?i cu raiul pe copert? ?i trei cu iadul, una a In?l?imii Voastre, Trei ore în iad, a râs. Î.P.S. Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, a fost de acord c? oaspetele Sin?iei Sale, Gaston Mialaret, trecându-?i în CV doctoratul honoris causa al Universit??ii de Vest din Timi?oara, va face vizibil numele României. M-am bucurat s? aduc ÎPS Bartolomeu Valeriu Anania vestea c? ?tefan Baciu nu s-a incinerat, ci e îngropat în cimitirul chinezesc, Makiki, din Honolulu, lâng? so?ia sa Mira. Iar decanul meu, când am venit la „Valahia", a fost ÎPS Nifon Mih?i??. Îi povestesc din acestea ?i nepotului meu omonim, preotul împlinit din Marcea.

(Biografii) Nu se mai poart? biografiile. ?i semin?iile, la Herodot, sunt greu reperabile, dar in?ii din ??ri n?imite (?i din afar? ?i de mah?rii l?untrici)? Totu?i, la noi, nu e jude? s? nu-?i aib? monografia, personalit??ile, cele mai minu?ioase în Transilvania. Pare o încercare de comunicare cu viitorul, cât timp prezentul scap? realizabilit??ii atâtor vie?i consemnabile. Ce s? re?ii despre cine, tot comuni?tii se biografiaz? direct sau indirect, înlocuitorii lor sunt ?i mai autobiografici în detrimentul localnicilor speria?i dac? nu corup?i. Scriitorii de teapa mea, cantitativi ori în dodii – noroc cu India, în ce m? prive?te, nu prind, se vede, firul propriei existen?e, jenându-se dac? nu de na?tere, de grija înmotmânt?rii dup? toat? uitarea pe viu. M? b?tea gândul unui testament chiar cu ocazia asta. Când n-am nimic? Grosul caietelor e inedit, pe cine ar interesa (fiic?-mea n-a fost înc? de acord s? încerc s? le ofer cândva Bibliotecii Jude?ene din Vâlcea, poate spre uzul vreunui student, cât autorit??ile m-au f?cut ?i cet??ean de onoare al Râmnicului)? Caiete în locul biografiei c?l?toare.

(Recuno?tin??) Ca s? par serios, m?car în propriii ochi, dup? ce doi-trei ani f?cusem caz pe la congrese antropologice de frumuse?ea popoarelor, vezi frumuse?ea româneasc?, am schimbat-o pe recuno?tin??/abhijnana (în sanscrit?, la Kalidasa, Abhijnana Shakuntalam)/anagnorisis (Aristotel)/reconaissance (Paul Ricoeur). Am ?i scos cartea Literary Anthropology la editura Bibliotheca. Destui i-au repro?at lui Ricoeur prietenia, pân? la moarte, cu Eliade. A face din Eliade un bau-bau, a-i nega opera pentru câteva articole de tinere?e, a-i derecunoa?te ?i prietenii de talie mondial?, ce teroare. De francofonie, în 2006, am fost ?i eu invitat la Timi?oara, am zis de Ricoeour, eu am auzit, mai ?i eram singurul român printre vorbitori, la sec?ia respectiv? (le francais langue d'innovation), am dat-o pe România (acela?i rezultat, moderatoarea a zis totu?i: superbe). Cine s? recunoasc? România, când aceea?i lupt? o dau m?rimile, franceza, spaniola contra englezei. Noi cum ne recunoa?tem? Toate relele în curul patapievician. Blestemul de unde vine c? ne-a aflat. „?i ce b?iat frumos erai"

(Împ?care) Shanti-Shalom-Pace. Vreo rug?ciune s-o mai articula ?i în române?te. Ne vom împ?ca cu soarta, facem ?i noi ce face toat? lumea, îng?ima cumnatul meu Petric? de intrarea în U.E. A?a ?i noi. Abia am uitat ruse?te, ne place c?p?une?te. Vom muri în necuno?tin?? de cauz?, scriitori de etichete, recunosc?tori patriei interzise. Înnegrite cuvinte la un vesel indianist. Dracul e atât de negru. footer