Revista Art-emis
Preot Vasile Marinescu - Portret sentimental PDF Imprimare Email
Prof. George Baciu   
Sâmbătă, 31 Martie 2012 16:17
Preot Vasile Marinescu- Slujitorul lui Dumnezeu ?i al omului -

Martie la jum?tate. Colindam ora?ul cu suflet Basarab ?i lacrimi de An?. P??eam prin istoria dolofan? a locurilor ?i-mi dojeneam memoria c? ?tie att de pu?ine. Nu departe, cale de cteva gr?dini ?i case, clopotul Bisericii Olari se leag?n? ncet chemnd credincio?i la vecernie ?i la Sfntul Maslu. Privesc peste gardul bisericii retrase ntr-o parte a unei cur?i - att ct s? fac? loc unei alei nguste, strajuit? de doi brazi nal?i ?i cteva straturi ofilite de flori, l?sate acolo de cu toamn?. A?tept pre? de cteva gnduri s?-l z?resc ori s?-i aud vocea blnd? ?i de luare-aminte" a preotului Vasile Marinescu, cel venit aici s? slujeasc? lui Dumnezeu, n 1986, dup? 299 de ani de la prima men?iune a bisericii. A?a cum pare, ?ubrezit? de ploi ?i umezeal? n interior, biserica olarilor arge?eni nu s-a pustiit. E vie ?i lucr?toare, plin? de oameni, fiindc? la Biserica Olari, vii numai ?i numai din dragoste, pentru Dumnezeu ?i pentru p?rintele slujitor. A?tept iar pre? de cteva gnduri. Cineva m? invit? nauntru, dar ceva m? re?ine. Parc? ?i clopotul are o poticnire n glas. P?rintele Vasile Marinescu a ie?it la pensie ?i nu mai sluje?te aici. Acum vreo doi, trei ani, cnd venisem pe-aici cu colegii de la Clubul Iubitorilor de Cultur? din Curtea de Arge?, p?rintele ne vorbise despre libertate, despre prigoana comunist? mpotriva ??ranului obidit ?i credincios ?i mpotriva intelectualilor rafina?i ?i truditori la cultura ??rii. Printre cei nvinui?i de Securitate ?i nchis la Pite?ti ?i Craiova fusese ?i tat?l s?u, preotul Gheorghe B. Marinescu din C?rpeni?, pentru c? a spovedint un grup de legionari n Vinerea Pa?telui din 1949. n 1978, acela?i sistem de c?l?i l-a cercetat ?i pe preotul Vasile Marinescu fiindc? scrisese pe o buc??ic? de hrtie un citat din Mizerabilii de V. Hugo, care era n realitate o defini?ie a rug?ciunii, dar prea elevat? pentru mintea marxist-leninist?" a slujitorilor comunismului. M? a?ez pe b?ncu?a din curtea bisericii, privind credincio?ii cum se perind?. Cam pu?ini pentru o biseric? la care slujise unul dintre marii intelectuali ?i duhovnici ai sufletului arge?ean, cu o cultur? vast?, pentru care slujbele la biseric? erau adev?rate lec?ii de educa?ie cultural-patriotic?. Orice discu?ie cu p?rintele Marinescu ?i antrena cultura general?. De la Confesiuni" a Sf. Augustin, la Tratatul de preo?ie" al Sf. Ioan Gur? de Aur, de la c?r?ile lui Jack London ?i Fra?ii Karamazov", la Eminescu, p?rintele Dumitru St?niloae, Constantin Noica....

Nu-?i prea dorise s? fie preot, i pl?cea s? mearg? la coas? ?i s? grijeasc? vitele din gospod?rie. Tat?l s?u, ns?, la 15 ani, n 1960 l trimite la Seminarul Teologic de la Craiova ?i de atunci, pn? azi lui Dumnezeu i-a pl?cut s?-i stea al?turi, s?-l ndrume n lucrarea sa ntru oameni. N?scut la C?rpeni?, participa la fiecare slujb? a tat?lui s?u ?i nefiind curent electric, slujbele se ?ineau la lumnare. Era ceva tainic. Dup? absolvirea Seminarului Teologic de la Craiova, adolescentul Marinescu pleac? la Sibiu pentru a urma Institutul Teologic, aici, n ora?ul lui Brukenthal ntlnindu-?i viitoarea so?ie Marta Vlaica. La 4 mai 1969 este hirotonit n Catedrala cu Lun? din Oradea de c?tre P.S. Episcop Valerian Zaharia. A slujit vreme de doi ani, prin rota?ie la trei biserici din S?l?tig ?i Mineu (jud. S?laj). n 1971 so?ii Marinescu se ntorc n Arge?, preotul primind parohie la Valea Porcului (B?icule?ti). Dup? opt luni se mut? n satul natal, C?rpeni?, comuna ?uici, jude?ul Arge?, pe care-l va sluji cu elegan?? duhovniceasc? ?i d?ruire Biserica Olari, Curtea de Arge?vreme de un deceniu ?i jum?tate. n 1986, p?rintele Marinescu va veni la Olari, unde va sluji pn? n 2011, cnd va ie?i la pensie. Privesc cerul albastru ca ochii p?rintelui Marinescu, apoi observ ghioceii abia trezi?i la via?? pe sub z?pada alb? ca ?i p?rul s?u. Ce asociere ntre sfin?enia naturii ?i sfin?enia unui om.

Un slujitor al Domnului ?i al omului care ?i-a sfin?it locul.

i simt lipsa. Biserica e mai rece, mai trist?, mai pu?in vie dect era atunci cnd n altar se de?ira inima preotului Vasile Marinescu. Un dang?t de clopot mi-a ntrerupt amintirile, gndurile... Se sfr?ise slujba de vecernie, credincio?ii ie?eau din biseric?, f?cndu-?i ultima cruce ?i ultima rug?ciune pentru ziua respectiv?. O doamn? ntre dou? vrste m? prive?te blnd ?i ofteaz?: Mine sear? m? duc la biserica Druje?ti, la p?rintele Marinescu, dar s? nu spui nim?nui, numai Domnul s? ?tie!". mi face la revedere cu mna ?i o ia ncet pe drumeagul ce duce spre dealul Olarilor. O privesc pn? ce r?mne doar o dr?... Mi-a mai revenit sufletul la loc. Amintirea preotului Marinescu se prelinge nc? n altarul Bisericii Olari ?i n sufletele oamenilor. Las n urm? b?trna bisericu??, singuratic? ?i t?cut?. Pornesc spre Domne?ti cu inima b?tnd ceva mai rar ca de obicei, fiindc? v?zusem c? proverbul omul sfin?e?te locul" are o semnifica?ie sublim?, mai ales dac? acel om, tr?itor discret ?i cuminte, n?elept ?i firav ca o petal? n zorii unei dimine?i de prim?var?, este una din marile personalit??i ale vie?ii spirituale a ora?ului Curtea de Arge?. footer