Revista Art-emis
Pe urmele lui Zenon PDF Imprimare Email
Veronica Balaj   
Marţi, 27 Martie 2012 19:01
Pe urmele lui ZenonOrice carte dăruită de autor, implică o comunicare aparte. Din start. Adică autorul are convingerea că meriţi să-i fii părtaş la cele ce a scris, să colaborezi cu stările sale în timpul lecturii. Dacă un pictor îţi va dărui mai greu o lucrare de-a sa, condiţiile creaţiei fiind cu totul altele, cartea este menită să circule, să transmită cuvinte în îmbinări noi, să te atragă într-un dialog, să vezi imagini, să te emoţionezi, să te miri, să te bucuri, să te întrebi sau, să găseşti răspunsuri şi alte coordonate interioare şi câte alte stări nu poate decalnşa o lectură? Lucru ştiut şi totuşi, repetabil, de la o epocă la alta, de la o pagină la alta, fie cartea veche, fie nouă dar, cum spuneam, e cu totul altceva când cartea îţi este oferită. E ca o invitaţie la un colocviu secret. Cu fiecare cititor gestul colocvial se lărgeşte şi lumea pare mai uşor de descifrat, îi găseşti sensuri nebănuite şi, de ce nu, uneori, pare mai uşor de suportat... Sunt, aşadar, în posesia unui dar de carte. Poeta Mariana Gurza, îmi scrie pe prima pagină, „cu drag şi preţuire", asta înseamnă că e o punte durabilă către mine. Să preţuieşti cu drag, nu este chiar uşor, poţi preţui cu distanţare, cu ardoare, şi asta se stinge repede ca o flamă, poţi preţui cu respect, glacial, cu sobrietate şi detaşare, dar să preţuieşti cu drag, îmi place să cred că sună deschis, durabil, tandru şi promiţător. Poţi întrema o afinitate electiva să-i spunem, cu câte nuanţe încap pe lungimea sa.

Cartea în discuţie este o antologie, cu titlu remarcabil: „Pe urmele lui Zenon" Editura Timpolis, 2012, ediţie bilingvă, română-engleză, în traducerea redutabilului om de cultură, George Anca. Aşa cum ne sugerează în prefaţă scriitorul Ben Todica, „Mariana Gurza ne invită într-o călătorie în care recrează cu intensitate adâncurile şi înălţimile experienţei umane şi ne face să vedem cât de extraordinară este viaţa noastră de zi cu zi. Titlul antologiei ne sugerează că este vorba de o recreare a unui stil neconvenţional, antic, grecesc, care ne relaţionează cu mitul lui Zenon din Eleea (490 - 430 î.Hr.) şi într-o manieră originală, subtilă, profundă şi de modă veche, autoarea ne propune spre încântare o colecţie de trăiri şi transmutări lirice. Poemele Marianei Gurza, strălucit artizanale sunt perceptive la peisajul natural, la întrebările fundamentale ale vieţii şi ale morţii. Acest volum oferă textul românesc, original şi omologul său în limba engleză pe pagini faţă în faţă. Traducerea lui George Anca surprinde cu ochi de şoim splendoarea originalului, transmite cu măiestrie frumuseţea poetică şi ritmul folosit, precum şi complexitatea adâncimilor limbii autoarei Mariana Gurza. O profundă poezie de iubire... senzuală, muzicală şi delicată."

Să scrii despre o carte de poeme, nefiind critic literar, înseamnă să-ţi spui -expui în cuvinte, sentimentele pe care le declanşează versurile. De ce să le faci cunoscute? Din onoarea pe care merită să o dai unei munci de creaţie. Mă pun şi eu în slujba acestui deziderat şi spun că selecţia din volum este descrescentă, de la tonul filosofic apropos de existenţa şi condiţia umană, apropos de raportul cu veşnicia şi divinitatea, spre o atingere aproape palpabilă a realului (vezi poezia despre şomeri).

Traducătorul şi poetul George Anca a ştiut exact de ce alege această linie. Nota de echilibru în volum o realizează afectul, trăirea, abordarea vieţii, cu deznădejde şi bucuria de a fi, cu tristeţe şi plecăciune, când e vorba de Dumnezeu. Nota traducătorului este referenţială: Mariana Gurza „vrea să detoneze egoismul din jur" (Adrian Dinu Rachieru), „tăcerea nu-i va zăgăzui sufletul" (Eleonora Schipor), „versurile devin universul şi salvarea sa" (Nina Ceranu). (bucovineancă născută în Banat, mamă de copii), au mai mereu dimensiunile rugăciunii Tatăl Nostru. Traducătorul a ascultat, concomitent, şi cântece de Frank Sinatra, alegând abia câteva fulguraţii cvasi-mistice aşternute de-a lungul anilor şi publicate în volumele: Paradox sentimental, Ed. Augusta, 1998; Gânduri nocturne, Ed. Augusta, 1999; Nevoia de a sfida tăcerea, Ed. Augusta, 2000; Lumini şi umbre, Ed.Augusta, 2001; Lacrima iubirii Ed. Artpress, 2003; Ultimul strigăt Eubeea, 2006." (George Anca)

Orice poem este rotund, realizat cu un simţ al limpezimii imaginilor care denotă cunoaşterea valorii cuvântului dar şi exerciţiul scrisului. Imaginea cerului, infernului, a vremilor, a imapctului dureros cu nedoritele întâmplări, dedicaţiile pline de temeri afectuoase, vorbele, chiar, „se aşează straniu/ între viaţă şi alt univers/". Versul poate fi, în cazul acestui volum, cale de vindecare şi speranţă, poate fi legiuitor pentru suflet, poate fi pecete pilduitoare şi smerită, dacă ne referim la Dumnezeu. Imagini pătrunzătoare ne urmăresc şi după lectură, „pumnul de lut/ din mâna lui Dumnezeu,/ întoarcerea mereu spre sine,/ cu discreţie, întru căutarea unor sensuri secrete,/ îţi propun să devii /bobul de nisip/ rămas pe talpa vremii/ vei afla/ din unghiul acela /ce înseamnă povara/ pe care o port/ eu însămi/în fiecare zi/ în fiecare anotimp/" (pag 34). Cel mai fermecător poem, după cel dedicat bunicului, travestit într-un spaţiu ireal, mirific, având eternitatea faţă/spate, este cel intitulat „Vremuri crude", tradus foarte expresiv „Green Times", adică „vremuri verzi". Pot afirma că este unul din cele mai frumoase poeme: „într-o seara/mama a uitat/afară sacul cu sare/dimineaţa era o mare sărată/ Tata şi-a lăsat coasa/ pe marginea acestei mări/ şi-a ruginit... Primului copil născut în seara aceea/ i se argăsise pielea.." Mai departe este doar trăire, trăire, dăruire, ceea ce o caracterizează pe însăşi autoare. footer