Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Miercuri, 18 Ianuarie 2012 22:32

Maria Diana PopescuM-a prins Anul Nou la tabl?, scriind īn intersec?ia īn care locuiesc de o ve?nicie iarna īmi pare o piatr? ascu?it? sub epiderm?. Universul miroase a smirn? ?i colaci dulci sco?i din cuptoare de lut.  Prin v?zduh trec mail-uri ?i avioane, delfinii cīnt? la pian īn oceane, iar mie īmi ?iuie urechile de urletul lupilor ?i m? strīng īn mine de groaz?, la vederea urmelor pe z?pad?, a buc??ilor de an molf?ite ?i lep?date. La lumina unui felinar ag??at de tavanul lumii m? īnc?p??īnez s? duc la ad?post alfabetul pentru p?s?ri, ca nu cumva s? nu uit zmeul de hīrtie legat de īncheietura anului. Cu toat? triste?ea de poet fatalist scriu cu linii transparente ca meduzele, īnduio?īndu-m? īn batist? prin soma?ie biologic?, la fel ca o salcie plīng?toare īn care se b?l?cesc vr?bii de z?pad?. P?strez ?i acum pe?ti?orul de aur, ascuns īn sacul cu zdren?e al copil?riei ca īn carnalitatea rubensian?. Trebuie s? afli ?i tu cum e s? te pr?v?le?ti īn dezn?dejde ca pe o iarb? f?r? ie?rie, unde o coas? nev?zut? taie fir cu fir linia sub?ire dintre libertate ?i compromis. Trebuie s? afli cum e cu dihotomia limit?-dezam?gire, cu adev?rul intim care se las? aproximat, cu procustiana no?iune a vinei. Trebuie s? īnve?i s? cite?ti īn golul fumuriu ?i lucios al umbrei mele ?i s? te bucuri c? pruncii mei nen?scu?i vor veni īn fiecare Ajun s? colinde cu clopo?ei de serafimi um?rul gol al clepsidrei.

Īn turnul vechi de hīrtie de dincolo de linii ferate, īncorsetat? īn ceara de pe picioarele sfin?ilor, ca o mireas? pus? pe plīns, a?tept ?i acum Magii din galaxia Cassiopeea, dialogīnd cu infinitul din odaia de al?turi, abia auzindu-l dup? respira?ia cosmic?. Īngerul p?zitor deja a venit. L-am v?zut cum ī?i strīnge aripile sub c?ma?a alb? de in ?i se a?eaz? pe lavi??, cu ochii la fereastra prin care anul ī?i va lua zborul. M? po?i vedea īn desi?ul din mine cum m? rostogolesc ca o piatr? translucid? īntr-un zid de ap?? Trebuie s? afli cine īntoarce sferele, cine īmi īntinde paharul golit de īndr?gosti?ii nebuni, cine m? st?pīne?te ca pe un tablou vīndut la licita?ie. Eu, biat? vietate, īntre ghearele unei p?s?ri de z?pad?, īn ochii c?reia īngerul meu agit? o scīnteie. Pr?bu?it? din strīnsoare īn cerneal? plin? de luceferi, te a?tept īn ad?postul de iarn? al cocorilor, ghemuit? īn propriul suflet, īntr-o pīnd? īncordat?, ca o c?ma?? de poplin apretat.

La intrarea īn sine a orelor, iarna a dat deja īn floare, lutul melancolic īmi deformeaz? gravita?ia. Ninsoarea aceasta a mai nins īn alt veac, din alt cer ?i altundeva. ?tiind pe dinafar? P?mīntul, rode?te acum din nou ?i īi cīnt?. O ?in minte din copil?rie, mai sfīnt? atunci, mai adīnc?. Plīns? azi, mai s?rac?, despletit? īn ora?ul de stīnc?. Iisus m? prive?te atent  din icoan? ?i mai stoarce īn r?stimpuri peste mine cīte o lumin?. Anul vechi urc? īn arborele Universului ca o insect? cosmic? transmis? din vīrst? īn vīrst?, pīn? cīnd nu va mai fi nimic īntre mine ?i roata de foc. Timpul se īntoarce īn sine sfios, simt respira?ia lui ca un psalm de tain? ?i īncerc, cu surīsul īncremenit al lui Pic de la Mirandola, s? ghicesc īn globul de cristal, ca ?i cum prin trupul meu ca o ran? fierbinte, cineva ar purta pe catafalc teatrul de comedie. Īn aceast? team? transsubstan?iat?, inversīnd cu pruden?? na?terea ?i moartea, īmb?iez īn apa u?oar? a z?pezii holograma fiului meu se aude chicotind prin sīnge, jucīndu-?i rolul cu r?bdare de īnger. Din ce īn ce mai compact, cu vertebre rigide ?i crispate, timpul se surp? din īnalt ?i aud scīr?īind pe obrajii b?rbieri?i ai Domnului partea neīnceput? a fiin?ei mele se va ridica brusc pe vīrfuri, cīnd Anul Nou va ie?i din izvoare ag??at de ciuturi, vom fi ajuns de unde am plecat. La cli?eul-teorie al secolului-vitez?: umbrele noastre, una līng? alta pe ?inele trenului de sear? grele buruieni ni se urc? pe glezne vin p?durile pe jos, iarna īmi ?ip? duios dinspre r?ni se preface sīngele īn vin. Dintre toate ne r?mīne nimicul...

Cam a?a īnchei anul, ascultīnd, īn salonul de concert, īnc? de la Facerea lumii, pasul t?u ap?sat īnspre mine, īn spa?iul t?ios dintre ger ?i cuvīnt ?i mi se face dor de chipul lui Iisus, a?a cum īl vedeam īn copil?rie printre candeli aprinse

Doar Fecioara Maria se bucur? ve?nic. Bucur?-te Marie!, Fiul este cu Tine! Binecuvīntat? e?ti Tu īntre femei! Pe Tine, Cea cu adev?rat N?sc?toare de Dumnezeu, te m?resc!

footer