Colinde şi poezii de Crăciun - Selecţie Imprimare
Redactia ART-EMIS   
Miercuri, 21 Decembrie 2011 21:05

Felicitare de Crăciun



Dacă ninge - Adrian Păunescu

Dacă ninge cumplit
Peste-ntregul curpins
Este semn de belşug
Pentru fiece ins.
Dar şi semn de-nfloriri
În grădini îngereşti
Şi că sunt de venit
Dinspre cer nişte veşti.
Este iarna de har
Când se-ntâmplă minuni
Şi vin deşertăciuni
Peste deşertăciuni.
Este vestea de har
Că în ieslea de jos,
Fiu al Sfântului Duh,
Se va naşte Hristos.
Răsărire de magi
Şi păgânii se tem
Şi pământul întreg
E-un enorm Bethleem.
Şi pri oameni e zvon
Şi e fapt ireal,
Dumnezeu va veni
De Crăciun, în Ardeal.

Crăciunul copiilor - Octavian Goga

Dragi copii din ţara asta,
Vă miraţi voi cum se poate,
Moş Crăciun, din cer de-acolo,
Să le ştie toate, toate.
Uite cum: Vă spune Badea...
Iarna'n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastră ca să vadă...
Îngerii se uită-n casă
Văd şi spun, iar Moşul are
Colo'n cer, la el in tindă,
Pe genunchi o carte mare.
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil şi ce purtare...
Şi de-acolo ştie Moşul,
Că-i şiret el, lucru mare.
 

Colindătorii - George Coşbuc

Cad fulgii mari încet zburând,
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe lângă mama stand
De mult uitarăm jocul.
De mult si patul ne-aştepta,
Dar cine sa ne culce?
Rugata, mama repeta
Cu glasul rar si dulce
Cum sta pe paie-n frig Hristos
In ieslea cea săracă,
Si boul cum sufla milos
Căldura ca să-I facă,
Drăguţ un miel cum I-au adus
Pastorii de la stână
Şi îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mana.
Şi-auzi! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr'o colindă,
Şi vin mereu, s'opresc in drum,
S-aud acum în tindă -
Noi stăm cu ochii pironiţi
Şi fără de suflare;
Sunt îngerii din cer veniţi
Cu Ler, oi Domnul mare!
Ei cântă înălţător şi rar
Cântări de biruinţă,
Apoi se-ntorc şi plâng amar
De-a Iudei necredinţă,
De spini, de-ostaşi, şi c-a murit...
Dar s-a deschis mormântul
Şi El acum e'n cer suit
Şi judecă pământul.
Şi până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul -
Sărac ne-a fost, dar cald şi drag
În casă-ne Crăciunul.
Şi când târziu ne biruia
Pe vatra calda somnul,
Prin vis vedeam tot flori de mar
Şi'n faşe mic pe Domnul.

Colind ceresc - Radu Gyr

Cerul şi-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
au pornit cu pluguşorul
îngerii prin cer.
Merg cu pluguri de oglindă
şi de giuvaier,
toţi luceferii colindă
- Lerui, Doamne, Ler -
Vântul suflă cu lumina
- Lerui, Doamne, Ler -
în buhai de lună plină
legănat în ger.
Patru heruvimi cu glugă
albă de oier
sub fereşti colinde-ndrugă,
- Lerui, Doamne, Ler -
N-au venit cu grâu la poartă,
ci au rupt din ger
stele mari ca să le-mpartă,
- Lerui, Doamne, Ler -
Şi-n Florar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
va fi câmpul cer de stele
tolănit sub cer?
Numai tu aştepţi în tindă,
- Lerui, Doamne, Ler -
suflete ce n-ai colindă
şi nu ştii Prier.
Nici un cântec alb nu vine
fâlfâind mister,
cu o stea şi pentru tine,
- Lerui, Doamne, Ler –

Cu Dumnezeu la masă - Mariana Dobrin

La Sărbătoarea de Crăciun
Noi colindam din casă-n casă,
Ne punem straie noi şi calde
Şi stăm cu Dumnezeu la masă.
Să se-ncălzească lîngă vatră,
Că vine şi El de departe,
Să-i facem patul să se culce,
Să-i dăm veşminte moi, curate.
Când Marea Stea va da de veste
Pe toată faţa pământească,
Şi magii toţ icând vor veni,
La noi, aici, au să-L găsească.
Nu-n peşteră ca alte dăţi,
Dormind pe piatra friguroasă,
În anu-acesta de Crăciun,
Vom sta cu Dumnezeu la masă.

Mihai Eminescu

Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci ghiaţa se-ntinde
Asemeni oglinzilor.
Şi tremură brazii
Mişcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele
Se bucură copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi pieptănă pletele...
De dragul Mariei
Şi-al Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.

Colindul Maicii Domnului - Dumitru Ichim

Maică-a Domnului, Mărie,
steaua toarce în tărie
în firet şi nestemat
drum de magi spre Împărat.
Maică-a Domnului, Fecioară,
îngeri ning a crin spre seară
depănând în Betleem
veşnicii pe muchi şi ghem.
Maică-a Domnului, Preasfântă,
fluier de cioban descântă
slavoslovie-n smarald,
şi-n scăfiţă lapte cald.
Maică-a Domnului, Lumină,
Noaptea-i sfântă, noaptea-i lină...
Stinşi cărbunii? Ba se-aprind -
suflă inima'n colind!

O, brad frumos... - Radu Gyr

O, brad frumos, ce sfânt păreai
în altă sărbătoare.
Mă văd copil cu păr bălai
şi ochii de cicoare.
Revăd un scump şi drag cămin
şi chipul mamei sfinte,
imagini de Crăciun senin
mi-apar şi azi în minte.
Un brad cu daruri şi lumini
în amintiri s'arată.
În vis zâmbeşte ca un crin
copilul de-altădată.
Întregul cer era deschis
deasupra frunţii mele.
Azi strâng doar pulbere de vis
şi numai scrum din stele.
Copil bălai, Crăciun si brad
s'au stins în alte zile.
Azi numai lacrimile cad,
pe'ngălbenite file...
Azi nu mai vine Moş Crăciun
cu barba-i jucăuşe,
ci doar tristeţile mi-adun
să-mi plângă lângă uşe...
În bezna temniţei mă frâng
sub grele lespezi mute,
şi'mpovărat de doruri plâng
pe amintiri pierdute.
Omătul spulberat de vânt
se cerne prin zăbrele
şi-mi pare temniţa mormânt
al tinereţii mele...

Primul vis de Crăciun - Dumitru Ichim

Ninge'n drumul runcului...
Azi se naşte Pruncul Lui!
Steaua şi-a ieşit în tindă
torcând cerul în colindă
pentru faşă – curcubeu -
îi ţese lui Dumnezeu,
Dumnezeu cel mititel,
în scutec de bumbăcel...
Dormi, ca apele'n oglindă
somnul vrând ca să şi-l prindă.
Pe prichiciul de la lună
noaptea-i sfântă, noapte bună!
Noapte lină-a linelor
din neamul aminelor
care zbor spre cuib de foc.
cu tămâie în boboc !
Lin amin tăcerea fură
ducând degetul la gură:
Şoaptele şoptite ni-s...
Râde-n somn şi-i primul vis!

Ninge înainte de Crăciun - Constantin Mîndruţă

Ninge înainte de Crăciun,
Frumoasa iarnă să o ţinem minte,
S-avem în case sufletul mai bun,
Să ne-ndulcim spunându-ne cuvinte.
Cu buzele ascunse în sărut,
Un zâmbet să îngheţe nu mai poate,
Şi noi, de mână, deşirăm trecut
Şi zilele ne sunt mai luminate.
Toţi oamenii sunt azi apropiaţi,
Crăciunul este ziua noastră
Şi ninge, şi noi suntem mai curaţi,
Şi fulgii pun icoane în fereastră.

Naşterea Domnului - Vasile Militaru

Pe cer, în noaptea ceia, ardea un colb de stele
De-asupra omenirii cu păcătoase gloate,
Cu Regi, pe fruntea căror sclipiau Coroane grele,
Cu-Împărăţii supuse pe veci pieirii toate...
Şi-atunci, în noaptea ceia senină si adâncă,
Zăriră Magii lumii, pe cer, o mare stea,
O stea străluminată, ne mai văzută încă,
Şi-au fost purces, cu daruri, călăuziţi de ea !...
Căci, - cititori în stele fiind în noaptea humii,
Trei Magi ştiau că vine, cu strălucire foarte,
Iisus-Mântuitorul sau Împăratul lumii,
Cel Care-avea să calce cu moartea peste moarte ?...
Ei au ştiut că'n lume Cel care-avea să vină,
Va 'ntuneca, prin Mila-I, toţi Regii şi-Împăraţii :
La slabi, va da toege, la orbi va da lumină,
Va sătura flămânzii, va adăpa 'nsetaţii !...
Şi L'au aflat pe-Acela a Cărui sfântă milă,
Ca soarele venit-a pe oameni să-i mângâe,
Şi Magii 'ngenunchiară pe umedă argilă,
Şi daruri I-au dat : aur, şi smirnă, şi tămâe !...
Atunci, berbecii, boii, viţeii şi asinii,
Cu-al răsuflării abur, au încălzit pe-Acel
A Cărui sfântă frunte urma s'o 'ncingă spinii,
Şi 'n cue mari, pe Cruce, să-L bată Israel !...

Costel Neacşu - Bucuroşi de Gazdă!

Lin adie vestea din celeste 'nalturi,
Că-n raiul din noi Domnul iarăşi vine.
Vine Gazda noastră, a atâtor neamuri,
Oaspete-n vecie tu să-I fii, române!
Oaspeţi în colinde: bucuroşi de Gazdă!
Pe pământ ne vină, Tu, Cină cerească,
Sădeşte-Ţi Cuvântul şi-n a noastră brazdă,
Rod să îţi aducă turma strămoşească.
Nu-i loc de tristeţe, oaspeţi ai Luminii,
O Împărăţie ni se-aduce-n dar!
O, ce sărbătoare trăim noi creştinii,
An de an în Ziua fără de hotar.
Cu glasuri suave să-I cântăm Mărire,
Pruncului ce-n iesle magii L-au văzut!
Oaspeţi în nădejde, oaspeţi în iubire,
Coboară în vremuri Cel fără-nceput!
Vine Gazda noastră nu să-I dăm chiria,
Vine căci cu dor ne-a răscumpărat,
Vine c-a plătit pentru noi Maria,
Cu sufletu-i blând şi nevinovat.
Ni se-aprind obrajii sub fiori de gheaţă,
La ferestre-i plânsă vina ce-o purtăm.
Opreşte-te clipă-n tăcere măreaţă,
Ca-n adânc de inimi taină să aflăm.
Vino, Domn al slavei, cu milostivire!
Spinii noştri-n stele Tu i-ai prefăcut!
Îţi colindă-n lume marea Ta venire,
Oaspeţii-n credinţă şi în absolut...

Colind - Costel Ionescu

Am venit de prin vecini
Să colindăm la creştini
Şi în timpul dintre ani
Noi vă zicem: La mulţi ani!
Ce gâdiţi să aveţi parte
De ani mulţi şi sănătate,
Roade mai îmbelşugate
Casele cât mai bogate
Ce-am urat la dumneavoastră
Domnul să le înmulţească,
Cu har să blagoslovească,
Mereu să vă miluiască!
Mulţi ani, mulţi ani să trăiţi!
Mulţi ani, mulţi ani fericiţi!

Învaţă-mă - Vavila Popovici

"Doamne, învaţă-mă
să fac voia Ta."
Ps. 142, 10
Am fost "fir de iarbă,
am fost spic,
am fost grâu".
Şi-acum, Doamne ?
Învaţă-mă
supravieţuirea acestui timp
rupt din timpul Tău cosmic.
Dă-mi puterea de-a suporta
loviturile vieţii...
Învaţă-mă, Doamne,
să tac, să mă stăpânesc,
învaţă-mă, Doamne, să iert,
să-mi înfrâng răzbunarea,
învaţă-mă, Doamne !
Învaţă-mă s-aştept
să am răbdare-n aceste vremi
de grea-ncercare
şi dă-mi puterea speranţei !

Vecine Dumnezeu, de uneori Rainer Maria Rilke
- în româneşte de Maria Banuş -

Vecine Dumnezeu, de uneori
Te tulbur, în nopţi lungi, cu-a mea bătaie –
E ca-ţi aud suflarea rareori
Şi ştiu că tu eşti singur în odaie.
Şi cînd îţi trebuie ceva, nu-i nimeni,
Când dibuieşti, nu îţi dă nimenea să bei:
Ascult mereu. Fă un mic semn de vrei.
Sunt lîngă tine.
Doar un perete-ngust e-ntre noi doi,
întîmplător, şi altfel poate fi:
un strigăt doar al unuia din noi,
şi el s-ar prăbuşi,
fără de zgomot, mut.
Din ale tale chipuri e făcut.
Şi chipurile-ţi stau ca nume-n faţă.
Şi dacă scapără lumina-n mine,
cu care-adâncul meu te regăseşte,
pe cadre, strălucind, se risipeşte.
Şi simţirile-mi care te îngheaţă
sunt fără ţară şi s-au rupt de tine.

Autori
footer