Revista Art-emis
Observator militar O.N.U. (6) PDF Imprimare Email
Col (r) Dorel Pietrareanu   
Luni, 19 Decembrie 2011 08:09
Col. (r) Dorel Pietr?reanu- Cr?ciun în de?ert -

De Cr?ciun, în de?ert, am f?cut sarmale.  Da, da! A?i în?eles bine: sar-ma-le! Când am plecat în Misiune, în de?ert, ?tiam ?i eu, asemeni celor mai mul?i b?rba?i, s? fac ou? ochiuri, omlet? ?i friptur?. Via?a în de?ert te înva?? multe. Am avut grij? s? iau cu mine ?i o carte de bucate! Produsele necesare le g?seam din bel?ug în magazinele din Kuwait. Aveam ?i foame cât cuprinde... Restul a venit de la sine!A fost, dac? vre?i, ambi?ia dar ?i pl?cerea mea de a s?rb?tori, române?te, aceast? mare s?rb?toare a cre?tin?t??ii. F?r? s? m? laud, am f?cut 51 de sarmale (cum o fi ie?it num?r f?r? so?, nu ?tiu, dar 51 au fost!) ?i toate, dar absolut toate, au fost mâncate în seara de Cr?ciun, de c?tre cei cinci observatori militari ONU din baza noastr?. Adic? undeva în de?ert, la grani?a dintre Irak ?i Kuwait. Mai erau pu?ini kilometri pân? la grani?a ?i cu Arabia Saudit?. Eu nu ?tiu cît am intrat noi în Europa, dar ?tiu c? sarmalele române?ti au p?truns cu succes înc? din decembrie 1992 în Fran?a, Norvegia, Kenia ?i Tailanda (??rile de unde erau colegii mei de atunci). Adev?rul e c? mi-a cam fost pu?in team? c? sarmalele nu vor ie?i la fel de bune ?i gustoase ca acas?. Dar, realmente, au fost foarte bune, motiv pentru care colegii de acolo m-au rugat s? repet isprava ?i de Anul Nou. Vorba vine de Revelion, pentru c? în acea noapte, la trecerea dintre ani, eu, Michel francezul ?i Luis-venezueleanul am hoin?rit patru ore prin de?ert, în patrul?. Dar, numai dup? ce am devorat sarmalele. La dou? zile dup? Cr?ciun, am fost în Kuwait City în cele dou? zile libere. Am sunat-o pe so?ia mea ?i din vorb? în vorb? i-am spus c? de Cr?ciun am f?cut sarmale. Cred c? pre? de vreo 30 de secunde, vorbeam singur, ca televizorul. Era n?ucit? s?raca de veste, pentru c? ?tia... ce ?tiam eu s? g?tesc, atunci când am plecat de acas?. Cu greu ?i-a revenit. În primul concediu, când am venit în ?ar?, fiica ?i so?ia m-au pus s? le preg?tesc sarmale. Le-am convins, dar le-am ?i promis c? la revenirea definitiv? în ?ar? nu voi mai repeta isprava. ?i m-am ?inut de cuvânt. A? vrea s? v? povestesc ceva nostim din perioada de preg?tire a sarmalelor de Cr?ciun. Colegii mei de acolo le-au denumit „sarmate” ?i a?a le-a r?mas numele în zon?.

Michel, colegul francez, m-a v?zut în buc?t?rie cum tot fierbeam la „sarmate”. M-a întrebat ce preg?tesc. I-am spus despre ce este vorba. Michel era un foarte bun buc?tar, dar ?i cam curios din fire. Cu cîteva minute mai înainte, eu v?zusem în frigider, în spa?iul rezervat lui, sticla sa de whisky. A mea se terminase ?i, s? fiu sincer, îi cam pusesem gând r?u (la a lui!). I-am spus atunci c?, a? avea nevoie de pu?in whisky ca s? pun în „sarmate“, când fierb, pentru c? a?a proced?m noi „la Romania”, a?a este tradi?ia. Michel, suflet bun, caritabil ?i curios ca o fat? mare, a scos imediat sticla din frigider ?i mi-a oferit-o s? o folosesc. Eram în mare dilem? ?i necaz: nu ?tiam ce s? fac. El nu pleca de lâng? mine, eu nu puteam s? torn whisky în oala cu „sarmate”. Tot s?racu’ Michel m-a scos din încurc?tur?!De?ertul din Kuweit
- Auzi, Dorele, tu mi-ai spus c? este prima dat? când preg?te?ti acest fel de mâncare. Sincer s? fiu, mi-e team? s? nu gre?e?ti doza ?i s? pui prea mult whisky ?i s? le strici gustul. Ar fi p?cat. V?d c? ai muncit prea mult la ele. Hai mai bine s? bem noi din whisky ?i s?-?i pun? fiecare cât vrea cînd m?nânc?. Dup? gust. Cu p?rere de r?u, chipurile, am acceptat. În sinea mea, îmi venea s?-l pup. Cum st?team noi ?i beam, „sarmatele” continuând s? fiarb? pe foc, odat? îl v?d pe Michel întorcându-se cu fa?a spre mine, parc? str?fulgerat de o idee n?stru?nic?. Ceva îmi spunea c? se apropie furtuna în de?ert.
- Ascult?, Dorele. Ai zis c? „sarmatele” sunt o mâncare tradi?ional? a românilor. Abia dup? ’89 a?i plecat ?i voi peste grani?e ?i a?i f?cut cuno?tin??, printre altele, ?i cu whiskyul. De când a devenit o tradi?ie la români s? bea whisky ?i s?-l mai ?i pun? în „sarmate”?
- De azi Michel, de azi!
Dup? care a început s? m? alerge prin curtea bazei. Pân? seara, am tot încercat cu Michel ?i cu ceilal?i colegi „sarmatele” cu whisky. Trebuie s? v? spun c?, Michel mi-a fost de un real ajutor: A încercat singur vreo 15 „sarmate” pân? s-a convins c? sunt foarte bune. Sticla lui Michel s-a terminat ?i ea. A mai pus una la b?taie, c? Fran?a este o ?ar? bogat? ?i generoas?! C?tre miezul nop?ii, Michel vorbea din ce în ce mai bine limba englez? (în condi?ii normale el vorbea o englez? foarte fran?uzit?), iar eu franceza... Ele, „sarmatele”, ne-au ajutat s? ne în?elegem foarte bine, într-un fel de esperanto: ceva englez?, ceva francez?, ceva român? ?i restul sarmale. Tr?iasc? „sarmatele”!
- va urma -
Grafica - Ion M?ld?rescu
footer