Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col (r) Dorel Pietrareanu   
Sâmbătă, 10 Decembrie 2011 23:40
Col.(r) Dorel Pietr?reanu- La nunt?, în de?ert -

Aveam un prieten kuweitian, care era patron al unui magazin de vânzare ?i închiriere a casetelor video. Pe lâng? videotec?, el mai era proprietar ?i al unui magazin de textile ?i al unei frizerii. Avea numai 23 de ani, era locotenent în armata kuweitian? ?i îl cheam? Michel. El mi-a spus c? acest nume, în limba arab?, înseamn? flac?ra unei tor?e. A?a o fi! Un ofi?er kuweitian cu grad mic avea salariul lunar de 1000 de dinari, adic? aproape 3500 USD. Pe lâng? acesta, dac? era c?s?torit, lunar primea de la stat o indemniza?ie pentru fiecare so?ie de 250 dinari, iar pentru fiecare copil 100 dinari. Nu am stat s? verific dac? acele cifre erau reale, pentru c? nu m-a interesat în mod deosebit subiectul. Datele mi-au fost precizate de interlocutor din proprie ini?iativ?, în discu?ii libere, neoficiale. Oricum, era destul de evident c? ofi?erii kuweitieni erau oameni boga?i. Aten?ie îns?! Mi s-a spus c? numai cine este kuweitian „pur sânge" primea acei bani de la stat! Am mai re?inut (?i nu comentez care a fost atitudinea „nekuweitienilor" din jur!), c? un kuweitian are dreptul la cel mult patru so?ii în acela?i timp! Cum î?i organizeaz? programul la cele patru so?ii, m? rog, e treaba lor. Obliga?ia „împricinatului" era de a le asigura condi?ii identice de via?? celor patru so?ii ?i copiilor lor. Michel, prietenul meu, avea pe atunci numai o so?ie. Pusese deja ochii pe o alt? fat?, dar era în „perioada de verific?ri". A?a zicea el, iar eu nu mi-am permis s?-l întreb cam ce înseamn? acele „verific?ri"... Tat?l lui avea trei so?ii în Kuwait ?i una în Arabia Saudit?. Michel „dispunea" de 25 de fra?i ?i surori, cei mai mul?i dintre ei, c?s?tori?i deja. Tot el mi-a ar?tat unele blocuri din cartierul nostru în care locuiam, Farwanyia, care erau proprietatea tat?lui s?u.

O c?s?torie între kuweitieini era (în opinia mea) foarte costisitoare, datorit? faptului c? mirele trebuia s? cumpere mireasa. Adic? (ironizând un picu?!) s? se bucure ?i socrii mici c? au sc?pat de beleaua din cas?!... Mirele trebuia, de asemenea, s? cumpere bijuterii din aur: scumpe ?i multe. În valoare de vreo 5 mii de dinari. Trebuia s? asigure nunta ?i petrecerea din seara dinaintea nun?ii cu mâncare, b?uturi r?coritoare ?i ceaiuri de tot felul, cafea, dulciuri. Totodat?, s? asigure cas? ?i ma?in? miresei. Pentru ei era ceva normal. F?cea parte din tradi?ii, din obiceiuri. ?i se str?duiau s? duc? tradi?ia mai departe. Dac? eu eram în locul lor, r?mâneam neînsurat, chiar dac? aveam dreptul la patru so?ii! Cu o sear? înaintea nun?ii, mirele d? o petrecere. Mireasa la fel. La petrecerea mirelui, vine numai parte masculin?, ca s? zic a?a, iar la petrecerea miresei vine cealalt? parte. La nunta propriu-zis?, care are loc de regul? joia (pentru c? în lumea arab? vinerea e pe rol de duminic?, adic? nu se munce?te, e liber) deci joi, la nunt? vin ?i b?rba?i ?i femei. ?i la ei, ca ?i la noi, nunta?ii dau un dar. Exist? un „responsabil" care scrie într-un caiet cine ?i cât a dat. Nu se strig? darul, dar sunt martori la primirea darului ?i nu ai cum s-o cote?ti, nu ai cum s? jonglezi cu banii. ?i v? asigur c? e vorba de bani mul?i. Darul minim era în jur de 150 de dinari (adic? vreo 500 USD). To?i banii strân?i se înmânau mirelui, pentru rezolvarea problemelor amintite mai înainte. Am spus c? erau interzise b?uturile alcoolice în Kuwait. ?i în restaurante se servea doar ceai, cafea, ori b?uturi r?coritoare. Dar ce se m?nânc? la nun?i? Am v?zut meniul de la petrecerea mirelui. Unul din fra?ii lui Michel s-a c?s?torit (era vorba de so?ia num?rul trei) ?i am fost invitat ?i eu la petrecerea mirelui...

Petrecerea s-a desf??urat seara, într-un loc special amenajat, în aer liber, cu ghirlande de becuri dispuse sub form? de cort. Când am ajuns cu Michel acolo, lâng? locul de desf??urare a „ostilit??ilor", am v?zut un ?arc în care erau vreo 10-12 oi cre?e ?i o c?mil?. Lâng? ?arc, pe un gard de sârm? erau atârnate vreo cinci piei de oaie ?i o piele de c?mil?. Am întrebat ce este cu „obiectele" alea acolo ?i Michel mi-a spus, cu mândrie, c? animalele au fost ?i vor fi sacrificate pentru osp??ul din seara respectiv?. Am sim?it imediat un nod în gât ?i parc? vedeam cum se tope?te tot entuziasmul meu ini?ial. Dar, intrasem în hor? ?i trebuia s? joc pân? la cap?t. Am p?truns în „arena" pentru petrecere. Pe jos, chiar pe nisip, fuseser? întinse pe întreaga suprafa?? covoare persane de toat? frumuse?ea. Cred c? dac? le-ar fi v?zut Sonia, so?ia mea, cum erau întinse pe jos, direct pe nisip, murea de ciud?. Michel m-a prezentat tat?lui s?u, fra?ilor lui ?i invita?ilor care erau prin preajm?. Am schimbat amabilit??ile de rigoare. Erau foarte încânta?i de prezen?a la petrecerea lor a cuiva de la Misiunea O.N.U. / U.N.I.K.O.M. Adic? de prezen?a mea! Am fost oaspete de onoare ?i pentru c? nu am pl?tit nimic, dar ?i pentru c? am mâncat cu furculi?a. Dar s? nu anticip?m... S? revenim la oile ?i la c?milele noastre! Pe marginea suprafe?ei acoperit? de covoare erau numeroase canapele ?i fotolii. Niciun scaun ?i nici o mas? pe covoare. Din loc în loc, ?edeau pe covoare, în stil turcesc, numero?i invita?i, în jurul unor mari t?vi de aluminiu, pe care se afla o imens? cantitate de orez fiert, garnisit cu ghiveci de legume. ?i peste toate acestea tronau h?lci întregi de carne de oaie sau c?mil?, fierte sau fripte. Dup? gust. Nu se foloseau furculi?e ?i cu?ite. Direct cu mâna, inclusiv orezul. Se f?ceau „gogoloaie" de orez, îl încingeau u?or prin garnitura respectiv?, dup? care îl duceau vioi la gur?, ca nu cumva s? le pice pe haine (adic?, acele c?m??i largi ?i lungi). Carnea era direct rupt? cu mâna într-un entuziasm general, dup? care se împ?r?ea fr??e?te, aruncându-se cu grij? oasele peste um?r, ca s? nu murd?resasc? covoarele.

La îndemnul prietenesc al lui Michel, ne-am „a?ezat" (cred c? se poate spune ?i a?a!) la mas?. Ca s? nu par nepoliticos fa?? de gazde, am luat o buc??ic? din carnea de c?mil?. V? mai aminti?i de experien?a avut? cu laptele de c?mil?. Eram curios s? v?d cum e ?i carnea. Dup? ce v?zusem ceea ce v?zusem în jur, îmi era totuna. Nu mai conta! Culmea a fost c? mi s-a p?rut destul de bun? carnea aceea. Aducea a vânat. Avea un u?or damf peste care, în condi?iile date, puteai trece cu u?urin??. Michel, v?zând „entuziasmul" meu în ale mânc?rii (în parantez? fie spus, trecuser? 3-4 minute ?i eu tot ron??iam la centimetrul cub de c?mil? luat de pe tav?), ce ?i-o fi zis: „Acu-i acu'!". A chemat un servitor (aten?ie – nu am spus osp?tar!) ?i i-a spus ceva în arab?. Dup? câteva secunde a venit omul respectiv cu o furculi??, pentru c? Michel î?i d?duse seama c? nu prea m? descurcam cu mâna original?. Mai ales cu orezul. Michel a precizat c? este o furculi?? din argint aurit, dintr-un set primit de c?tre maic?-sa cu mul?i ani în urm?. Se vedea. În sfâr?it, am mai servit ?i noi ni?te ceai, cafea, pepsi dup? care s-a strâns masa. Vorba vine. Michel mi-a zis:
- Acum începe muzica. ?i va începe ?i dansul. Eram curios. Neam de neamul meu de la Burebista-ncoace, nu mai fusese la o nunt? la arabi boga?i. Nici la ?ia s?raci! M-am uitat în jur. Nu era niciun l?utar. În mijlocul arenei, erau deja instalate dou? microfoane. Cam la 4-5 metri unul de cel?lalt. Între timp s-au constituit dou? grupuri de b?rba?i de toate vârstele (dintre cei afla?i la petrecere). Fiecare grup avea un ?ef. ?efii erau la microfoane. Ceilal?i membri ai cetei, alinia?i în spatele lor. Unul din ?efi cânta ceva, cam a?a ca o strof?, iar ceilal?i repetau ce a zis ?eful (parc? pentru a-i convinge pe cei din echipa advers?!). Dansul celor ce cântau era mai degrab? un leg?nat spre stânga sau dreapta. (Dansul fetelor de la C?pâlna era vioi foc, fa?? de dansul arabilor!). Dup? ce termina primul grup, d?deau r?spuns cei din cel?lalt grup. Cele dou? grupuri au dialogat timp de vreo or?. Michel mi-a spus c? erau vechi cântece arabe de petrecere. L-am crezut, pentru c? prea erau serio?i to?i nunta?ii... În acest timp, au mai fost t?iate ni?te oi, plus c?mila number 2. Apoi am mai mâncat de vreo dou? ori. S-a mai cântat, s-a mai dansat, în stilul mai sus ar?tat. Pe la 4 diminea?a am plecat ?i noi pe la casele noastre. Obosi?i, dar treji!
N-am reu?it niciodat? s? m? îmb?t numai din r?coritoare!
- va urma - footer