Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col (r) Dorel Pietrareanu   
MarĹŁi, 29 Noiembrie 2011 21:33
Col. (r) Dorel Pietr?reanu
- Primii mei colegi str?ini -

Pe 30 iulie, dup? perioada de preg?tire, m-am prezentat la una din Bazele de Observare ?i Patrulare (POB) din Sectorul „Nord" al Misiunii, situat? în partea irakian? a Zonei Demilitarizate. La început, în acea baz?, am avut colegi din Fran?a, Turcia, Marea Britanie, SUA, China, Uruguay, Suedia, Venezuela ?i Polonia. Pân? la plecarea de la acel POB, (14 noiembrie 1992), am mai avut colegi din Malayezia, Argentina, Pakistan ?i Danemarca. Colegul din Marea Britanie spunea c? el nu este englez ci, sco?ian. Al doilea coleg american (pentru c? în octombrie primul coleg din SUA a fost înlocuit) sem?na foarte mult cu personajul J.R. din serialul "Dallas" ?i de multe ori când se prezenta cuiva spunea c? e „frate" cu J.R.! M-am în?eles foarte bine cu to?i, dar cel mai bun prieten al meu de acolo a fost Erdal, ofi?erul turc. Doar aveam ceva tradi?ii istorice comune, nu? Prima patrul? cu una dintre ma?inile noastre de teren, Toyota, a fost pe data de 2 august 1992, împreun? cu colegul polonez. Men?ionez c? în misiunile ordonate plecam numai câte doi ofi?eri. În patrula de noapte, din seara aceleia?i zile, în de?ert, unde am avut coleg pe ofi?erul american, am r?mas împotmoli?i în nisip. Regula oficial? strict? era c? unul trebuia s? rezolve problema tehnic?, iar cel?lalt "s? asigure protec?ia" fa?? de posibilii inamici zoo. Ce spaim? am tras! Vedeam în jurul meu numai scorpioni, ?erpi ?i alte lighioane de prin partea locului. Cu timpul m-am obi?nuit!

În baza de observare din sectorul „Nord", era tradi?ia ca masa de sear? s? se serveasc? în comun. Adic? în fiecare sear?, pe rând, cina s? fie preg?tit? de c?tre unul dintre noi. Era o idee bun? pentru c? reu?eam s? ne cunoa?tem mai bine, petreceam util ?i pl?cut serile, ne îmbog??eam vocabularul în limba englez? ?i multe altele. Nu se preg?tea mâncare din carne de porc, doarece Erdal (turcul) ?i Saleh (malaezianul) erau de religie islamic?, iar pentru ei carnea de porc este interzis?. În Kuwait ?i în Arabia Saudit? nu era carne de porc în magazine, tot din motive de religie. În Irak, în marile magazine din ora?e ?i în zonele cu popula?ie de religie ortodox? g?seam carne de pork. La sate, mai rar.
- Jean-Mark, francezul, era un „buc?tar" foarte bun. Dar cel mai mult îmi pl?cea pl?cinta cu mere f?cut? de el. Era într-adev?r delicioas?. În mod surprinz?tor, James, englezul (pardon, sco?ianul!) preg?tea de regul?, spaghete cu carne tocat? ?i mult ketch-up. Tat?l lui este italian, iar mama fran?uzoaic?. Cum s-ar zice, o familie interna?ional?. P?rin?ii lui s-au desp?r?it când James era la ?coala general?. A r?mas cu mama lui care s-a stabilit în Sco?ia. James vorbea doar limba englez?, cu un puternic accent sco?ian. Mai ?tia ?i ceva cuvinte în francez?, dar nu putea purta o discu?ie integral în francez?. Nu-i pl?cea limba francez?. Ar fi vrut s? înve?e italiana, dar nu a mai avut de la cine.
- Florio, argentinianul, era neîntrecut în preparate pe gr?tar, la foc în curte. Era tipul cel mai nostim dintre to?i. În prim?vara anului 1992, fusese în vizit? în România, la Timi?oara, împreun? cu so?ia sa ?i cu socrul aferent, care era reprezentant militar al ONU la Zagreb ?i le-a facilitat ?i acea excursie. Era un fan declarat al lui Gheorghe Hagi ?i Gic? Popescu, despre care ?tia foarte multe lucruri. M? punea de multe ori s? vorbesc române?te pentru c?, spunea el, îi pl?cea s? asculte o limb? destul de asem?n?toare cu limba spaniol?.
- Cred c? cele mai interesante feluri de mâncare le preg?tea chinezul, Wang. Fire?te, orezul era de baz?, orez pe care Wang ne îndemna s?-l mânc?m cu be?i?oarele... Ne amuzam teribil, dar oboseam folosindu-le. F?cea ni?te sosuri ?i salate ?i avea un mod ciudat de a preg?ti carnea, c? ne lingeam pe degete de bune ce erau. Unele trucuri de a preg?ti ciorba, ori carnea de pui le-am înv??at ?i eu ?i le folosesc ?i acum, spre bucuria familiei mele. Cel?lalt chinez care l-a înlocuit pe Wang, habar nu avea s? g?teasc?. Dar era b?iat bun!
- Saleh, malaiezianul, preg?tea foarte bine mâncarea, dar f?cea un sos verde-venin încât, v?zându-l, î?i cam pierea cheful de mâncare. Era bun la gust, aromat, dar cu to?ii l-am rugat s? schimbe culoarea. A g?sit solu?ia, nu ?tiu cum, dar a rezolvat problema!
- Eu, de regul?, preg?team pui la ceaun, cu puternice accente de usturoi, c-a?a-i românul..., cu cartofi pr?ji?i sau cu piure, diferite salate. ?i ciorb?.

Într-o zi, am cump?rat o pung? cu lapte de c?mil? ?i am vrut s? beau. Chestie de curiozitate. Pe la noi pe la Vulcana-Pandele of Dâmbovi?a, tata nu a vrut s? creasc? ?i c?mile. Eu tot îi spuneam „Ia-?i, bre, o c?mil? s? vedem cum e!" El „Nu ?i nu, c? o vac? e mai bun?!" ?i uite a?a am v?zut ?i eu live o c?mil? face-to-face, în habitat natural, abia când aveam vreo 35 de ani, cu TVA inclus. Deci, am vrut s? beau lapte de c?mil?. A fost imposibil! ?i nu se poate spune c? eu sunt un mofturos. Are un gust, un damf, un miros ciudat de... le?ini. Mi-au ap?rut „herpesuri" cu „succesuri".

Pe la jum?tatea lunii august 1992, într-una din zile, conform planific?rii, am plecat cu James, englezul-sco?ian la baza aerian? Camp Khor de lâng? or??elul Umm Qasr, pentru o misiune de patrul? aerian?, cu avionul Pilatus al colegilor no?tri elve?ieni. Mai fusesem în patrul? aerian?, dar cu elicopterul, cu colegii din Chile, ?i chiar ?i cu Pilatusul, cu elve?ienii, dar în acea zi, surpriz? de propor?ii. Când ne-am prezentat la avion, c?pitanul de avia?ie Dietmar, m-a abordat direct în române?te, pentru c? v?zuse tricolorul românesc pe mâneca uniformei mele ?i înscrisurile cu „Armata României". Realmente am r?mas blocat ?i i-am r?spuns în englez?. La care, el adaug?, tot în române?te, râzând:
- Ia-uite domnule, eu, elve?ian, îl întreb pe român în limba român? ?i el îmi r?spunde în limba englez?. Fire?te, îi r?spund:
- Stai pu?in, domnule, cine e?ti dumneata? Eu m-a?teptam, ?tiind c? nu e?ti român, ci elve?ian, ?i c? limba oficial? în Misiunea UNIKOM este engleza, s?-mi vorbe?ti în englez?. Oricum acesta a fost începutul dialogului. Mi-a povestit apoi, c? dup? Revolu?ia noastr? din 1989, el s-a c?s?torit cu o românc?, o fat? de prin zona Sibiului. Acolo are ?i o cas?. Pe timpul cât el se afl? în Misiunea UNIKOM, so?ia ?i feti?a lui se aflau în România. El a înv??at de la so?ie foarte bine române?te, pentru c? ?tia italiana. Cu haz, spunea c? în timp îi vinea mai greu s? vorbeasc? italiana, pentru c? s-a obi?nuit cu româna. ?i, dac? mai era ?i ceva p?linc? al?turi... Am r?mas prieteni ?i ne-am întâlnit adeseori.

În general am suportat bine temperaturile din aceast? zon? de de?ert, de-a lungul grani?ei dintre cele dou? ??ri. Cea mai sc?zut? temperatur? în luna august, acolo, în zona de?ertului, a fost pe data de 6 august, când termometrul a indicat doar 45ş C, iar cea mai ridicat? a fost pe 22 august, când acela?i termometru a ajuns la 62ş C. În acea zi, am sim?it c? ne fierb creierii. P?mântul parc? luase foc. Aparatul de aer condi?ionat parc? se transformase în aeroterm?. Nu mai ?tiai unde s? te ad?poste?ti.
- va urma - footer