Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col (r) Dorel Pietrareanu   
Miercuri, 23 Noiembrie 2011 09:14
Col (r) Dorel Pietr?reanuÎn perioada 22 iulie 1992 - 14 octombrie 1993 am fost observator militar în Misiunea ONU de Observare pentru Irak ?i Kuwait (UNIKOM). Primele 10 luni am lucrat în de?ert în bazele de Observare ?i Patrulare (POBs), de-a lungul grani?ei dintre cele dou? ??ri. O lun? am lucrat într-o baz? situat? pe o mic? insul? în nordul Golfului Persic, iar în ultimele 4 luni am fost trimis în capitala Irakului, în cadrul Biroului de Leg?tur? al UNIKOM de la Bagdad, pentru rela?ia cu autorit??ile irakiene militare ?i politico-diplomatice. De la început subliniez faptul c?, spre deosebire de for?ele interna?ionale aflate acum în Irak, atunci, noi eram observatori militari, nu for?e de men?inere a p?cii. Deci, nu eram înarma?i! Eram ofi?eri din peste 30 de ??ri ?i nu aveam voie s? lucr?m la un loc doi ofi?eri de aceea?i na?ionalitate, aceast? condi?ie având drept scop de a se asigura neutralitatea ?i obiectivitatea activit??ii de observare. În povestirile mele voi relata unele aspecte ale vie?ii din aceast? zon? de conflict, atât cât cunosc, de fapt atât cât am reu?it eu s? cunosc despre oamenii ?i locurile întâlnite, a?a cum le-am tr?it ?i le-am perceput eu la acea vreme, f?r? a m? l?sa cumva influen?at de situa?ia actual? de acolo. De asemenea, precizez c? nu am de gând s? m? refer la aspectele oficiale ale misiunii (planificare, organizare, desf??urare activit??i oficiale etc). Acele aspecte pot fi g?site, de c?tre doritori, pe paginile de internet asigurate de O.N.U. Nu am de gând s? prezint într-o anumit? ordine cronologic?, ci a?a cum îmi vin în minte. Am încercat, totu?i, o grupare a amintirilor pe diverse tematici ?i pentru a facilita lectura le-am denumit ?i numerotat.

- Sosirea în Misiune ?i acomodarea -

Pe 24 iulie 1992 am ajuns în Kuwait City, pe la ora cinci ?i jum?tate, diminea?a. Primul ?oc l-am avut în avion cînd, survolând Kuwaitul, stewardesa ne-a anun?at c? la sol sunt numai... 38°C. Noi, cei ?ase ofi?eri români, eram îmbr?ca?i în uniforma de fresco, cu cravat?. Plus cascheta... V? da?i seama ce a urmat! Curgeau deja apele pe noi. Pentru noi, observatorii militari ONU, începea o lung? var? fierbinte... Aeroportul din Kuwait, pentru acea perioad?, era realmente o bijuterie arhitectonic?. Nu mai vorbesc de cur??enie, de servicii, de organizare! Pasagerii sosi?i cu avionul, intrau printr-un burduf direct în cl?direa central? a aeroportului ?i a?teptau cel mult 10 minute sosirea bagajelor pe banda rulant?, bagaje în care nimeni nu b?ga mâna, cum se întâmpla prin alte locuri. Am fost a?tepta?i la aeroport de c?tre locotenentul colonel Lucian J., (viitorul nostru coleg pentru urm?toarele patru luni) ?i de c?tre c?pitanul Dan P., unul dintre observatorii militari români care urmau s? se reîntoarc? în ?ar?. Trebuie s? spun c? noi, cei ?ase, f?ceam parte din al doilea contingent român trimis în UNIKOM. Misiunea primului contingent de observatori militari români se încheiase. Urmam noi! Am ajuns în apartamentul nostru, unde ne a?teptau cu masa gata preg?tit? colegii no?tri români pe care îi înlocuiam. Atunci, la 7 diminea?a, s-a încins un chef pe cinste. Ca la români! Fiecare dintre colegii g?si?i acolo vroia s? afle cât mai multe despre ce mai e prin ?ar?, ce mai ?tim despre familiile lor. Internetul era o problem? de viitor, iar de ziare române?ti nici nu putea fi vorba. Avionul avea doar o curs? pe s?pt?mân?. La rândul nostru, noi doream s? afl?m cât mai multe date concrete despre ceea ce vom face acolo, despre oamenii ?i locurile pe care le vom întâlni etc. Am întrerupt cheful pe la prânz, pentru un somn necesar. L-am reluat gospod?re?te, spre sear?, pân? la plecarea colegilor no?tri spre ?ar?, cu avionul.

Statul Kuwait are o suprafa?? cam cât Dobrogea ?i o popula?ie cam cât Bucure?tiul. Fiind a?a mititel, are ?i vecini pu?ini, dar... buni: Irak, Arabia Saudit? ?i... Golful Persic. În context, ?i ca o „picanterie", trebuie spus c? Iranul (aflat de cealalt? parte a golfului) se numea în trecut Persia, motiv pentru care denume?te golful ca fiind "Golful Persic". Celelalte state arabe denumesc aceea?i ap? ca fiind "Golful Arabiei". Chestie de „mu?chi", sau o problem? de patriotism regional? Cine ?tie!? Apa Golfului era cald? ?i calm? ?i îmi pl?cea s? înot pân? departe în larg. M? amuza faptul c? femeile ?i fetele nu se sc?ldau la un loc cu b?rba?ii, ci în locuri mai izolate. Nu foloseanu costume de baie, ci c?m??i foarte largi ?i foarte lungi. Parc? erau ni?te pinguini intra?i la ap?. Dar, m? rog, a?a era tradi?ia acolo. Teritoriul kuweitian este sub forma unui platou de?ertic nisipos, de mic? altitudine. Pe ici, pe colo, cîte o colin? mai r?s?rit?, s? înl?ture monotonia. De-a lungul Golfului este o câmpie îngust? care coloreaz? pe alocuri peisajul, îl mai învioreaz?. Am luat cuno?tin?? pe pielea mea de doar dou? anotimpuri: cald ?i rece, mai bine-zis, „r?coros". Cred c? nu au în vocabular cuvântul "z?pad?"! Plou? rar ?i pu?in. Gradul de umiditate este sc?zut, motiv pentru care po?i rezista bini?or pe la 48-55°C. Vegeta?ia natural? este absent? sau, acolo unde totu?i este ceva, e una foarte s?rac?. Cu apa stau r?u. Da'r?u de tot! Import? apa potabil?. Nu sap? pu?uri, a?a ca la noi, pentru c? în loc de ap? ?â?ne?te petrolul! Sondele lor nu aveau acel bra? care se ridic? ?i coboar?, ca la sondele de pe la noi, pentru c? nu era nevoie s? bage presiune. La ei, ?i?eiul ie?ea din str?funduri de bun?-voie ?i nesilit de nimeni ?i o lua agale, prin conducte, c?tre depozitele sau rafin?riile din apropierea portului. Kuwaitul, de?i un stat a?a de mic, de?inea o cincime din rezervele mondiale de ?i?ei! Mic, mic dar, uite-a?a a ajuns una dintre cele mai bogate ??ri din lume. ?i asta se vedea la tot pasul!

Locuiam to?i colegii români în acela?i apartament, într-un bloc, în cartierul Farwanyia, situat în partea de sud-vest a ora?ului Kuwait, adic? în partea mai pu?in bogat? a ora?ului. Ne întindeam ?i noi cât ne era plapuma! Apartamentul se compunea din dou? dormitoare, o sufragerie mare, o buc?t?rie, dou? grupuri sanitare ?i un balconel ?i era situat la etajul doi al unui bloc cu opt etaje. În camere aveam strictul necesar. Chiria o pl?team lunar, din banii no?tri. În acel apartament locuiam, fiecare nu mai mult de 8 zile pe lun?, deoarece în restul timpului eram de serviciu în Zona Demilitarizat? a ONU, adic? „zon? tampon" la grani?a dintre Irak ?i Kuwait. Rareori s-a întâmplat în cele 15 luni de activitate s? ne întâlnim cu to?ii în acel apartament. Probabil de 2-3 ori, din care o dat? a fost de Ziua Na?ional? a României, în decembrie 1992. Blocul apar?inea unui maior kuweitian de avia?ie. El era proprietar a înc? 9 blocuri. Era afacerea lui din via?a particular?. Serviciul este servici, business is business! La fiecare bloc avea câte un administrator, care se ocupa de toate problemele necesare bunei func?ion?ri a blocurilor. Administratorul nostru era cam zgubilitic ?i din când în când Vasile sau Ionu? (doi dintre colegii mei) trebuiau s?-l aduc? cu picioarele pe... nisip. Era foarte haios s?-i vezi cum discutau ei cu administratorul care nu prea ?tia limba englez?. Rupea câteva cuvinte, restul era limba gimnastic? de ambele p?r?i. Parc?-l v?d pe Ionu? cum zicea cu zâmbetul pe buze: „Cred c?-i dau una, de-i sun? apa-n cap, de?i ??tia stau r?u cu apa!" Dup? care se întorcea calm ?i contrariat c?tre noi ?i cu cel mai mare calm întreba: „Oare cum s-o traduce chestia asta în englez??..." Ce puteai s? mai zici!!?? Se detensiona imediat atmosfera. Discu?iile ap?reau de regul? atunci când b?iatul acela plusa la nota de plat?, pretinzând unele prest?ri de servicii despre care noi nu aveam habar. Se mai întâmpl? ?i pe la al?ii!

Primul zbor cu elicopterul în UNIKOM l-am avut în ziua de 27 iulie 1992, în perioada de preg?tire organizat? de c?tre Comandamentul Misiunii, aflat într-un or??el irakian de grani??, pe malul Golfului Persic. A doua zi am avut examenul de conducere auto la Doha, o localitate la nord-vest de Kuwait City. Potrivit regulilor ONU ?i ale statului kuwaitian trebuia s?-?i reconfirmi permisul auto. Ni s-a eliberat un permis în limbile arab? ?i englez?. La termocentrala de la Doha lucrau ?i vreo 50 de muncitori români, iar la unele spitale din Kuwait lucrau vreo 70 de români: doctori, asistente ?i surori medicale. Mai târziu, aveam s? aflu c? cinci dintre muncitorii români au fost expulza?i, deoarece î?i f?cuser? un alambic, iar din fructele deteriorate pe care marile magazine le aruncau, ace?tia ?i-au f?cut ?uic? ?i au vândut-o prin cartier. În Kuwait ?i în Arabia Saudit?, b?uturile alcoolice sunt interzise. Nu ?i în Irak. Am amintit de examenul de conducere auto. Ca s? nu uit, voi povesti aici o întâmplare nostim?, petrecut? în noiembrie 1993, la întoarcerea din misiune. Aveam concediu de odihn? ?i plecasem cu so?ia prin ?ar?. Nu aveam un program anume. Mergeam unde vroiam. Într-una din zile, pe înserat, ne apropiam de Bac?u când, la un moment dat, un echipaj de poli?ie ne face semn s? tragem pe dreapta. Ni s-a spus c? nu func?iona un far ?i mi s-au cerut documentele. Am prezentat actele la control. Tot ce aveam, f?r? a alege: permisul românesc de conducere, permisul ONU de conducere auto în limbile englez? ?i arab?, legitima?ia militar?, pa?aportul diplomatic, actele ma?inii etc. Ceea ce a urmat ar fi stârnit invidia ?i a celor care au regizat filmele din seria „Brigada Diverse". ?eful echipajului, un tip simpatic, în vârst?, îl chem? pe colegul lui ?i-i spuse:
- Vasili, vini bre ai?ea s? vezi ?e acti are domnu', c? eu luna viitoare voi izbândi s? ies la pensie, da' io a?e ?eva n-am mai v?z't. Domnu' ofi?er, eu în?eleg c? sunte?i c?pitan, dar di ?e ave?i, bre, ?i pa?aport diplomatic. Ori sunte?i ofi?er, ori sunte?i diplomat! I-am r?spuns omului.
- Nu ?tiam c? avem ?i noi ofi?eri la misiuni ONU, zise el. A început apoi s? se uite la carnetul de conducere eliberat de poli?ia militar? ONU. Îl sucea pe toate p?r?ile, se uita la mine, la permis, la colegul lui, iar la permis etc.
- M? ierta?i de-o vorb? proast?, dar cartona?u'ista cu scrisul str?in ?i cu literele a?elea ca ni?te viermi?ori la ?e folose?te? I-am spus ?i am precizat c? nici nu m? pricep s? remediez defectul de la ma?in?. Într-un elan patriotic greu de descris, ne-a spus s? urm?m ma?ina poli?iei, c? are el o rud? în apropiere care se pricepe. Zis ?i f?cut. Am mers acolo. S-a rezolvat problema, timp în care am fost servi?i de so?ia gazdei cu ni?te dulcea?? ?i ap?. Ba, mai mult, echipajul de poli?ie ne-a condus la un hotel ?i ne-a rezolvat ?i problema caz?rii. De?i am insistat, nimeni nu a vrut s? primeasc? nimic. Sincer, am fost foarte impresiona?i de colegii no?tri de la poli?ie! Deci, se poate!
- va urma - footer