Revista Art-emis
Boala - efecte paradoxale PDF Imprimare Email
Medic Claudiu Popescu, Doctor în Ştiinţe Medicale   
Miercuri, 14 Septembrie 2011 23:22
Popescu ClaudiuPentru a vedea efectele neaşteptate ale bolilor, să ne oprim mai întâi asupra unei scurte descrieri a bolii, care urmăreşte să o definească. În trecut, începând cu Hipocrate care spunea că tot ce supără pe om trebuie numit boală, manifestările patologice se recunoşteau după semne evidente împricinatului sau anturajului: durere, tuse, culoare ş.a. Astăzi sunt recunoscute patologii care eludează observaţia pacientului şi medicului, fiind vădite doar cu investigaţii moderne, cum este analiza sângelui sau radiografia. Pentru a numi condiţia unui om care nu este sănătos se folosesc multe cuvinte, de specialitate: patologie, afecţiune, maladie; sau mai la îndemână: suferinţă, chin, durere, zacere, beteşug, molimă etc, fiecare surprinzând un anumit aspect al condiţiei numite. În special relevantă şi sugestivă, în fapt metaforică, este vocabula românească tulburare, care presupune, după cum vom vedea, atât noţiunea de echilibru cât şi latura spirituală a bolii. Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte antonimul bolii, sănătatea, ca fiind „starea de bine psihic, fizic şi social", boala rămânând să fie lipsa a cel puţin uneia dintre ele. Motivul pentru care a inclus şi contextul social a fost conectarea unor afecţiuni cu diferite situaţii sociale: sărăcie, şomaj, stres, război. Statistic şi din exterior, boala ar fi o abatere de la modelul fiziologic demonstrat prin experienţă a fi adaptat mediului şi cerinţelor, model identificat convenţional cu „normalitatea" unei comunităţi umane. Subiectiv, boala apare pacientului ca o stare nouă, diferită de ceea ce a trăit până atunci, cu un însemnat caracter de disconfort, care este cronic sau pasager, bineînţeles în cazul în care pacientul este capabil să conştientizeze modificările. Obiectiv, boala s-ar identifica unei leziuni, însă într-un sens larg care să cuprindă şi devieri de procese nu numai pierderi şi alterări de ţesut. În fine, abstract şi ştiinţific, boala ar fi o dezorganizare prin dezechilibru a structurii informaţionale din organism, evoluând în cascadă, după caz cu caracter reversibil sau definitiv, dar întotdeauna acţionând negativ.

Din toate acestea s-ar desprinde multe discuţii, ne oprim însă asupra unui aspect, anume trăsătura bolii de anti-biotic, corelată cu observaţia că sănătatea slujeşte vieţii. Conform O.M.S. există boli psihice, somatice, sociale şi combinaţii ale acestora. Însă, aşa cum au observat de mult Părinţii şi cum Însuşi Hristos a spus, anumite stări duhovniceşti care ţin de suflet, numite patimi, au aceeaşi aversiune faţă de viaţa omului privită aici prin spectrul veşniciei şi către veşnicie. Aşadar patimile sunt boli pentru că nu slujesc viaţa, ci tind să o ucidă. Pentru precizie, am putea spune că există boli prin durere, trupeşti, care omoară trupul prin forţă, şi boli prin plăcere, duhovniceşti, care omoară sufletul prin orbire (lipsa cunoaşterii adevărului şi Adevărului). Medicii şi duhovnicii sunt de acord că fiecare boală trebuie luptată neînfricat, apelând la tratamentul şi leacul specifice ei. Efectele paradoxale (văzute aşa privind din perspectiva unui anumit nivel de percepere a realităţii) ale unei boli învinse sau nu apar în toate cele patru aspecte ale ei: individul se întăreşte şi capătă curaj, corpul revine în vigoare sau îşi ascuţeşte laturi compensatorii stricăciunilor suferite, pacientul se înţelepţeşte, empatizează şi înţelege pe ceilalţi bolnavi. Toate acestea apar când boala este dusă şi primită bărbăteşte şi în duh de mulţumire lui Dumnezeu, acelaşi duh care permite să vedem în ea un leac chibzuit pentru patimi (mândrie), ca un paracetamol amar pentru febră. Mai mult, prin boală se vădeşte iubirea lui Dumnezeu de oameni şi înţelepciunea Lui, pentru că ne dă un mijloc de a ne apropia de El şi un bun început pentru dobândirea virtuţilor sufletului, cum sunt răbdarea, curajul şi iubirea de oameni. Revelator este cazul sfântului care, văzând că de la o vreme nu mai este cercetat de vreo boală şi nici ispitit, a alergat speriat la fraţii lui, strigând că l-a părăsit Dumnezeu. Încheiem printr-o rugăciune şi o îndrăzneală: Să ne dea Dumnezeu să înfruntăm boala trupului cu mulţumire şi să-i mângâie pe toţii bolnavii, iar din înţelepciunea şi mila Lui să ne descopere bolile sufletului şi să ne dea smerenia de a primi leacul lor amar, ca să nu ne ducem la pierzare; o definiţie completă a bolii, în variantă nominativă, nedescriptivă: duşman al vieţii din trup sau dintru veşnicie şi dovadă a iconomiei lui Dumnezeu din cele create şi dintru veşnicie. footer