Revista Art-emis
Moartea ursului PDF Imprimare Email
Constantin Stoica   
Duminică, 21 August 2011 13:55
Stoica ConstantinIe?ise la câmp satul. Se declan?ase campania de recoltare la grâu. Strigaser? pe uli?e pândarii. „Toat? lumea la secere! Peste dou? s?pt?mâni s-anun?? ploi mari." (Timpul probabil radiodifuzat era aprobat de partid). Li se spunea ?efi de tarla acum pândarilor. Îi pl?tea statul. P?zeau recoltele de proprietarii lor. „Mai întâi cotele c?tre stat, toare?i. Ce r?mâne este al ??ranului muncitor. Nu al exploatatorilor, ca alt?dat?." Toare?u Bâldan era la datorie. Avea o misiune dificil?, dat? de partid. Bunul mers al campaniei agricole de var?. La Gratia. Comun? grea, cu mul?i chiaburi. Reac?ionari, du?mani de clas?. Puteau sabota campania. „Tric?, dup? campanie po?i s? te scalzi în rom. Pân-atunci, nici-o pic?tur?! Ai în?eles?" „Eu nu beau rom, toar??u Bâldan. D? când a murit tata. Beau sec?ric?." „Ap?, toare?u Tric?, ap?. Atât!" „Numa ap?, toar??u instructor. Parc?, ce? O s? mor dac? beau ap? dou? luni?" Ion N?b?dae nu se gr?bea. Nu era destul de copt grâul. Cât despre ploi, ?tia el ce ?tia. Nu-i r?m?sese niciodat? grâul pe câmp din cauza lor. Î?i preg?tise secer?toarea. Din prim?var? o preg?tise. O secer?toare mic?, tras? de boi. Putea s? secere cam cât zece oameni. Leana, femeia lui de-a doua, mergea cu boii. Îl ?inea pe Rujan de c?p?stru. În urma secer?torii, Ion N?b?dae, Ioana (fata Leanii) ?i Ilie, b?rbatul ei, legau snopii ?i-i puneau în cl?i. Era din Udeni Ilie. O cunoscuse pe Ioana la o nunt?, în Gratia. Era voinic ?i bine f?cut. Îi pl?cea lui Ion N?b?dae. „Parc? m? v?z p? mine când eream în vorb? cu Ancu?a." Ancu?a fusese prima femeie a lui. Murise la a treia na?tere. Înainte ca Profira lui N?stase s? nasc? pe Maria ?i pe Vasile. Doi gemeni surdo-mu?i.

Cânta la nunt? ?i Marin al lui ?uc?. Cobzaru. Îi ?inea isonul lui Ion Giuglea. Era bolnav cobzarul. De ani de zile avea astup?tur? ?i nu-?i g?sise nic?ieri leacul. Ultima dat? îi descântase Minodora, nevasta ursarului. De când le fugise ursul ea se apucase de ghicit ?i de descântat. În scurt timp se f?cuse cunoscut? în toat? plasa Corbii Mari. Dar nu-l vindecase pe l?utar. „S? ?tii d? la mine c? ai boal? d? urs, nea Marinic?, s? moar? b?rbatu-meu d? n-o fi a?a!" ?iganca ?tia c? pe cobzar îl speriase cândva ursul lor. Venea de la o nunt?, noaptea. Cam cherchelit. Nu v?zuse ursul culcat pe poteca de lâng? gard. Acolo îl ?ineau legat. ?i a dat peste el. Se ridicase pe picioarele de dinapoi namila. Morm?ise a sup?rare. N-a ?tiut niciodat? bietul om cum a ajuns acas?. Trei zile a stat z?vorât. I-au descântat cu p?r de urs. Abia ?i-a revenit.

Sc?pase ursul. I se rupsese nara ?i-i ie?ise belciugul. A fugit în p?durea Râioasa. L-a prins un alt ursar. Lache, din Sadina. Lihnit, a c?zut u?or în capcan?. Noul st?pân îl purta pe la nun?i. Nunta?ii îi turnau sticle cu b?utur? pe gât. Se ame?ea ursul. F?ceau din el ce voiau. Pân? ?i femeile puneau mâna pe el. S? le poarte noroc. Pleca plin de bani ursarul. În urma lui se împleticea Mo? Martin. Mai abitir decât st?pânul.

„Cum m? lecuiesc, Minodoro, d? boal-asta d? urs?" „Te-nva?? cum?tra numad?cât. Când o veni Lache la nunt?, s? dai ursului o sticl? d? rachiu. Ap?i s?-i întinzi mâna dreapt?. Dac? ursu-?-întinde laba dreapt?, ai sc?pat d? boal?. Dac? ?-o-ntinde p-a stâng?, trebuie s?-ncerci alt?dat?." A?a f?cu Marin al lui ?uc?. Vorbi cu ursarul. Îi puse-ntr-o mân? suma cerut? ?i-n cealalt? sticla cu ?uic?. ?tiind bine lec?ia, deschise gura ursul. ?iganul învârti de câteva ori sticla. Vârtejul lichidului disp?ru pe beregata larg? a s?lb?ticiunii. Îi întinse mâna dreapt? cobzarul. Cu mirosul ?i memoria bine ?tiute la ur?i, namila î?i recunoscu, probabil, atacatorul din noaptea cu pricina. ?i nu-i întinse l?utarului laba dreapt?. Dar nici pe cea stâng?. Le-ntinse pe-amândou?. Cu cobzarul le?inat, prins pe dup? coaste, c?uta un loc mai liber. S?-l dea de p?mânt. Sc?pase lan?ul din mân? Lache. Se cherchelise înaintea ursului. Era mare îmbulzeal?. Abia reu?ise Ilie s? ias? din mul?ime. Ajunse în spatele ursului ?i-l prinse de ceaf?. Cu amândou? mâinile. D?du drumul victimei namila. Ca s? se apere. Î?i întorcea capul în stânga ?i-n dreapta. Avea gura c?scat?, plin? de bale. Î?i duse labele la ceaf?, peste mâinile fl?c?ului. V?zând ce se întâmpl?, Ion N?b?dae se n?pusti prin înghesuial?. Apuc? jivina de urechi ?i i le r?suci cu toat? puterea. Urechile erau partea vulnerabil? a fiarei. Scoase un r?cnet ?i se coborî pe labele din fa??. Ursarul îi trecu cârligul de la cap?tul lan?ului prin veriga din nas. Le face semn celor doi b?rba?i s? plece. Zvâcne?te de dou? ori din lan?. De durere, ursul se ridic? pe picioarele de dinapoi. Se las? iar??i în patru labe. Î?i urmeaz? st?pânul. Morm?ie. De ciud? morm?ie ursul. „Parc? n-ai fi dân Gratie." „D? la Udeni. Sânt v?r cu mireasa." „V?zu?i cum te-apuc? d? mâini dihania?" „V?zui. Dac? nu s?reai dumneata..." „P?i mai încape vorb?? Cum s? nu sai când omu e-n primejde? Ia uite-te la bietu Marin, cobzaru. E aproape mort. S?-l lu?m d-acilea." Ridicar? amândoi trupul moale al cobzarului. Îl duser? în cas?. Atunci se cunoscur? Ilie ?i Ioana.

Se abate pe la Minodora ursarul. ?tia c? e singur?. N-o uitase ursul. Ea îl crescuse, cu zer ?i cu m?m?lig?. O l?s? s?-l mângâie pe gât. „Po?i s? r?mâi la noapte, Lic?. B?rbatu-meu e p? la Giurgiu. Taman s?pt?mân-ailant? vine." Toat? noaptea se vânzolir?. În tind?, pe p?mântul gol. Îi surprinse îmbr??i?a?i soarele dimine?ii. Îi doborâse somnul. C?zuser? epuiza?i. Ca doi gladiatori în aren?. Gre?ise socotelile Minodora. Alte planuri avusese Argint. Se-nvârtise pe lâng? Sadina b?rbatu-s?u. Câteva zile. Dar nu reu?ise s?-?i recupereze ursul. Îl p?zea bine Lache. ?i ziua ?i noaptea. Se hot?rî s?-l pândeasc?. Pe câmp, între Cartojani ?i Sadina. Sub un pode?. Spre ziu? a?ipise. Abia dup? r?s?ritul soarelui s-a trezit. Cu picioarele amor?ite. A cercetat ??râna drumului. Nici o urm? de urs. „Am pierdut timpu d?geaba, ca un prost. D-asear? trebuia s? m? gândesc." Aproape de prânz ajunge acas?. E culcat ursul. Îl ocole?te, ca s? nu-l simt? ?i s? morm?ie. O ia prin spatele casei. Intr? în tind?. Minodora ?ine o mân? pe pieptul p?ros al lui Lache. Sunt goi, a?a adormiser?. Înfipte în grind? atârn? cu?itele. Cu?ite mari, cu pr?sele din corn de cerb. Argint str?punge pieptul ursarului. Prin inim?. ?â?ne?te pe bra?ul Minodorei sângele. Acela?i cu?it p?trunde ?i în trupul femeii. Pu?in mai jos de omoplatul stâng. Pe partea dreapt? st? culcat ursul. Sfor?ie. Se apropie pe la spate fostul st?pân. Cu amândou? mâinile strânge mânerul armei. Fixeaz? cu privirea locul unde blana animalului se ridic? ?i coboar? ritmic. Înfige brusc lama, pân? la pr?sele. Un geam?t scurt înso?e?te jetul ro?u. E zadarnic efortul ursului de a se ridica. I se închid ochii. F?r? s?-?i fi v?zut uciga?ul. Î?i vâr? cu?itul la centur? Argint. Sub vest?. Pe la asfin?it intr? în p?durea Râioasa. Ascunz?toarea tâlharilor de codru. footer