Revista Art-emis
Sfin?ire cu peripe?ii la Hagi Curda PDF Imprimare Email
Dacian Dumitrescu   
Luni, 01 August 2011 19:46
Hagi Curda- Reportaj de R?zboi Rece în sudul Basarabiei -

Pe data de 15.07.2011 la ora 23:30, trei autocare s-au aliniat în fa?a hotelului Intercontinental din Bucure?ti. Dou? dintre acestea erau ale D.R.P.. M-am urcat în cel de-al treilea autocar la invita?ia lui George Simion împreuna cu amicul Edi, care se ocupa de partea tehnic? la blogul ?i la site-ul meu ?i pe care l-am rugat s? fac? multe fotografii. Autocarul nostru a plecat primul, la ora 23:40 ?i pe la ora 4:00 am sosit la Gala?i. Am trecut frontiera în Republica Moldova pe la Giurgiule?ti ?i dup? circa un kilometru am ajuns la frontiera Moldo-Ucrainean?, la punctul de frontier? Reni în jurul orei 6:00. Eram primul autocar sosit ?i vama ucrainean? era aproape pustie la aceea or?. La câteva minute în urma noastr? a mai sosit un microbuz pe care scria „PRESA" ?i în care se aflau majoritatea jurnali?tilor români, cu excep?ia câtorva care au c?l?torit în autocarul nostru. Politi?tii de frontiera ucraineni ne-au întrebat unde mergem, iar George Simion le-a spus direct c? mergem la sfin?irea bisericii românesti din Camasovca. Ne-au mai întrebat dac? avem bagaje, iar noi am r?spuns negativ. Ne-au abandonat acolo ?i au plecat ofusca?i cu caschetele lor uria?e-model U.R.S.S. anii '50-'60. Când mai treceau cu treaba spre vreun tir sau autocar ucrainean se uitau la noi ca prin sticl?, devenisem invizibili. Dup? vreo dou? ore de a?teptare ne pierdem rabdarea ?i cerem explica?ii. Ucrainenii ne r?spund senini c? „nu ne pot lucra pa?apoartele pentru ca nu au curent electric". Adic? vezi-Doamne, ei ar fi vrut dar factorii externi, independen?i de voin?a lor îi împiedicau s?-?i fac? datoria. Între timp apare ?i o ma?ina a Consulatului Român de la Odesa. Func?ionarul consular a început s? se agite ?i s? intervin? ca s? plece microbuzul cu ziari?ti dar chestia asta i-a înt?râtat ?i mai r?u pe ucraineni. Între timp noi am discutat cu vame?ii moldoveni. Jum?tate din cl?direa de la punctul de frontier? Reni apar?ine Ucrainei. iar cealalt? jum?tate Republicii Moldova.

Vame?ii moldoveni dezmint diversiunea cu pana de curent ?i ne informeaz? ca la ei curentul nu este oprit. S-a f?cut ora zece. Autocarul nostru nu are aer condi?ionat, iar ventila?ia nu face fa?? valului de c?ldur?. Coborâm din autocar ?i analiz?m situa?ia la o ?igar?. Îi urm?rim pe ucraineni cu privirea ?i le pândim mi?c?rile, dar r?mânem în continuare invizibili pentru ei. C?ldur? mare, sim?im c? ni se înmoaie asfaltul sub pantofi. În vama ucrainean? nu exist? nici bufet, nici chio?c, nici automat pentra ap? sau cafea, absolut nimic. Soarele dogore?te tot mai tare, atmosfera e sufocant? iar oboseala începe s?-?i spun? ?i ea cuvântul. Mergem iar la ucraineni pentru explica?ii. Ei incep s? ?ipe la noi într-un amestec de ucrainean? ?i moldoveneasc? stricat?: „dac? nu sta?i cumin?i în aftobuz o s?-i chem?m pe cei de la S.B.U. pentru control fizic ?i vor desface ?i aftobuzul în bucati ?i ve?i mai sta înca patru ore ?i o sa da?i ?i declara?ii scrise" (în ucrainean? de oare ce formularele nu erau traduse). Apoi î?i vars? focul pe ziari?tii romani din microbuz. Doi jurnali?ti, Simona Lazar de la Jurnalul Na?ional ?i so?ul ei Valentin Tigau, ziarist la Radio România sunt da?i jos din microbuz ?i declara?i indezirabili. Cei doi „infractori" sunt acuzati c? au mai trecut pe aici în anul 2009 ?i au scris ni?te reportaje despre condi?iile în care tr?iesc comunitatile române?ti din sudul Basarabiei. Sunt condu?i pe jos de un politist înarmat „din post în post"
ca în vremurile de glorie ale U.R.S.S. ?i în final preda?i organelor din Republica Moldova. S? se spele pe cap cu ei. Edy coboar? ?i face poze într-una, cu riscul de a r?mâne cel pu?in f?r? aparatul foto. Sose?te ?i autocarul D.R.P.. Toata lumea este agitat?. Slujba de sfin?ire a început la ora 10:00. Este ora 11:00. Suntem de la 6:00 în vam?. C?ldura e n?ucitoare. Ce au de gând p?gânii a?tia cu noi? Trimit sms-uri în ?ar? ?i explic toata situa?ia. Toti jurnali?tii români se agit? ?i suna în ?ar?, pe la agen?iile de pres?. Ni se comunic? faptul c? Antena 3 ?i Realitatea Tv relateaz? pe larg situa?ia noastr?. Suntem peste o sut? de romani bloca?i în vama ucrainean?. Oboseala ?i caldura ne cople?esc. Suntem la un pas de revolt?. Numai bunul Dumnezeu ne înt?re?te.

sfintire Hagi CurdaÎn sfâr?it, pe la 11:40 ni se d? unda verde s? plec?m. B?trânul nostru autocar pleac? în tromb?. Dup? cinci kilometri ajungem în ora?ul Reni care este o comun? mai mare, cu multe case ?i cinci blocuri cu patru etaje, singurele cl?diri mai importante fiind Mili?ia ?i Consiliul Local, adic? Prim?ria, ambele construite în stil stalinist. Ghidul nostru devine o fat? n?scut? în regiune ?i pe care, din motive lesne de în?eles o voi numi Ana. Ea a studiat la Bucure?ti unde mai apoi s-a ?i angajat. A fost permanent har?uit? de S.B.U., atât ea cat ?i p?rin?ii ei în scopul recrut?rii pentru a da informa?ii despre România. În cele din urm? ?i p?rintii ei au plecat definitiv ?i sunt la munca în Europa de Vest. Se întorc doar o dat? pe an în locurile natale ?i abia atunci se reune?te familia. Trecem prin Cartal-azi Orlovca apoi prin Satul Nou, Barta, Plevnic. Ana ne spune c? toate sunt sate române?ti ca ?i Anadol etc. Doar în Bolboaca sunt g?g?uzi iar în Nagornoie tr?iesc bulgari. Ana zice c? tot raionul Reni e dominat de comunele române?ti. Nu cunoa?te procentele. Apoi ne poveste?te despre o românc? n?scut? în Cartal, azi Orlovca. Se nume?te Eugenia Cojocaru ?i scrie ?i azi poeme deosebite „în dulsele grai moldovinesc". Este c?s?torit? cu un român din comuna Barta unde tr?ie?te. Peisajele pe care le travers?m sunt de basm. ?es cât vezi cu ochii. Suprafe?e uria?e cultivate gospod?re?te cu rapi??, grâu, porumb, floarea-soarelui dar ?i vi?? de vie. În schimb drumurile sunt incredibil de proaste, br?zdate de adev?rate tran?ee. Când le vezi ai impresia c? un r?zboi s-a încheiat aici, chiar ieri. ?oselele arat? ca dup? bombardament. Localnicii merg cu b?trânele lor Lada pe un drum de p?mânt paralel cu ?oseaua. Autocarul nostru înoata cu greu pe ?oseaua impracticabil? ?i abia înaint?m cu 20-30 km pe or?. Este trecut de 13:30 ?i ajungem însfâr?it la Izmail. Ora?ul este foarte frumos, probabil unic în Europa prin melanjul de stiluri arhitechonice. Dar casele din ora?ul vechi, unele adev?rate bijuterii arhitectonice sunt nerenovate, a?a cum au r?mas de la sfâr?itul celui de-al Doilea R?zboi Mondial.

Ru?ii au construit doar ni?te blocuri la marginea ora?ului ?i au trântit o statuie sinistr? a lui Lenin în centru, care se holbeaz? ?i azi schizofrenic la trec?tori. Ucrainenii au p?strat-o în continuare. Singurele cl?diri renovate la Izmail sunt bisericile ucrainene. Ora?ul are o pozi?ie privilegiat? fiind situat chiar pe malul Dun?rii, iar intr?rile sunt str?juite de p?duri mari de foioase-adev?ra?ii pl?mâni ai ora?ului. Ie?im din Izmail. Mai avem de parcurs 38 de km. pân? la Hagi Curda unde s-a sfin?it biserica româneasc?. E trecut de ora 14:00. Sfin?irea bisericii s-a terminat de mult dar surprizele ucrainenilor, nu! Dou? autoturisme vin din direc?ia opus? ?i se opresc în fa?a autocarului nostru. Am oprit ?i noi. În cele dou? ma?ini sunt câ?iva români care se întorceau de la slujba de sfin?ire printe care ?i domnii Nicu Popa ?i Mihai Nicolae, doi func?ionari ai Consulatului României ?i altii. Mihai Nicolae ne spune: „Au venit doi ofi?eri în uniform? care ne-au spus s? nu mai a?tept?m c? autocarele cu români s-au întors din vama ?i au plecat în România". La întoarcerea în ?ar? pe 18 iulie 2011 am discutat telefonic ?i cu domnul Nicu Popa care mi-a confirmat faptele ?i m-a îndemnat s? relatez despre aceasta diversiune lansat? de ucraineni. În fine, pe la 15:30 ajungem la Hagi Curda-azi Camasovca. „Noii Golani" scot cele trei drapele române?ti pe care le-au adus iar eu preg?tesc saco?a cu cele trei c?r?i ?i cele trei reviste „Historia" din iunie 2011 cu Mare?alul Antonescu pe copert?. Autocarele opresc la zece metri de biseric?. D?m s? coborâm ?i avem un ?oc. În fata bisericii este masat? o companie de mili?ieni ucraineni înarma?i, jeep-uri ale mili?iei iar în lateral trupe speciale anti-teroriste cu ca?ti de r?zboi ?i veste antiglon?. Înghe??m ?i privim nauci?i la desfa?urarea de for?e. Noii Golani strâng repede drapelele ?i le ascund în grab?. Eu ascund saco?a cu c?r?i într-un rucsacel. Coborâm. Biserica are o curte mare cu doua intr?ri. În fa?a uneia dintre intr?ri ne întampin? doamna Consul Cerasela Nicolas împreuna cu domnul Cristi Dumitru-director în MAE. Doamna Consul poveste?te c? diminea?? au fost aduse aici autocare cu cazaci: „aveau bâte, bannere mari ?i ne huiduiau. Eu am chemat mili?ia. Apoi cazacii au plecat dar mili?ienii au r?mas. Haide?i mai bine în curte ca uite au început s? ne filmeze pe fa??, f?r? nicio jen?." Intr?m to?i în curte la ad?postul gardurilor înalte. Mili?ienii scoseser? doua camere ?i ne filmau în timp ce vorbeam cu doamna Consul ?i cu localnicii. Localnicii aveau multe s? ne spun? ?i ne f?ceau semn s? ne adun?m în spatele bisericii unde nu b?teau camerele de filmat ale mili?ienilor.

Ucraina a r?mas un stat poli?ist, stalinist cu reac?ii paranoice ?i schizofrenice, când vine vorba de români care doresc s? ia contact cu comunitatile române?ti de acolo. Intr?m în biseric? ?i ne miruie?te pe rând P?rintele Constantin adus de la Buz?u pentru Sfin?ire. Ne poveste?te c? la ceremonie a participat ?i Mitropolitul Roman al Basarabiei. Din Republica Moldova a sosit ?i ansamblul „Joc Românesc" în frumoasele costume populare, dar ?i ei cu mare întârziere, dup? re?eta clasic?. Facem ?i câte o mic? dona?ie în lei pentru c? nu avem grivne. Biserica este frumoas?, mare ?i înalt? cât o mitropolie. Zugr?veala din interior e deosebit?, iar turlele aurite îi confer? m?re?ie ?i prestan??. În curtea larg?, la ad?postul corturilor se intind mese lungi cu bun?t??i: s?rmalu?e care s-au r?cit, chiftelu?e, cârn?ciori, pe?te fript ?i afumat, vin ro?u ?i apa mineral? pentru toat? lumea. Îl caut pe Mo? Vasile, epitropul, recomandat de to?i ca fiind sufletul construc?iei acestei mândre ctitorii. Îl consider cel mai de încredere ?i îi donez car?ile ?i revistele. Când vede poza Mare?alului, o s?ruta de trei ori ca pe sfintele icoane ?i pentru o clip?, în ochii lui am z?rit o lacrim?. Apoi se învioreaza, m? ia de bra? ?i m? pofte?te într-o camera ferit? de privirile ?i de camerele de filmat ale mili?iei ucrainene. Aici facem cunostin?? cu istoricul Ion Varta din Chi?inau, cu cei trei preo?i care au slujit la Sfin?ire, cu primarul din Hagi Curda ?i fostul primar din comuna Babele, unde s-a n?scut Mare?alul Alexandru Averescu ?i actualul Secretar de Stat din M.A.E., Eugen Tomac. Mai este prezent ?i un om de afaceri român din Izmail, pe care-l voi numi în continuare Petre. Ne este prezentat P?rintele Nicasor Asargiu, expulzat din Ucraina timp de cinci ani sub acuza?ia de spionaj în favoarea României ?i P?rintele Anatolie, localnic, arestat ?i el de mai multe ori de-a lungul timpului de c?tre S.B.U.. Îi intreb ce crime au f?cut împotriva Ucrainei? P?rintele Nicasor Asargiu, ro?cat ?i cu ochelari r?spunde rar: „Am ?inut slujba în limba român?. Aici oricine îndr?zne?te s? ?in? slujba în român? sau bulgar?, c? sunt mai încolo ni?te sate de bulgari cu biserici bulg?re?ti, este arestat de S.B.U., acuzat de destabilizare ?i c? unelte?te împotriva securit??ii na?ionale a Ucrainei". P?rintele Anatolie are p?rul ?i barba albite de povara anilor ?i a greut??ilor ?i ne poveste?te în graiul s?u moldovenesc: „Biserica de aici a fost d?râmata de sovietici, cu buldozerele, în 1979, dar Mo? Vasile nu s-a lasat ?i uite însfâr?it avem o mândre?e de biseric? nou?. Mo? Vasile a pus la b?taie terenul s?u, românii din America o parte din bani, prin domnul Nicu Popa iar D.R.P.-ul trei sferturi din bani ca s? reu?im terminarea acestei frumoase biserici". Cei doi primari povestesc despre ucrainizarea for?ata a popula?iei române?ti din Bugeac ?i despre mistificarea statisticilor de c?tre autorit??ile ucrainene: „Sunt peste doua sute de mii de români aici, în Bugeac, dar ucrainenii recunosc doar o sut? patruzeci de mii drept moldoveni ?i doar câteva mii, drept români".

Primarul din Babele ne relateaz? c? nu mai exist? acolo casa în care s-a n?scut Mare?alul Alexandru Averescu. A fost d?râmat? de sovietici. De doi ani face investiga?ii sprijinit de românii din Izmail ?i, de dou? s?pt?mâni a descoperit vila cu etaj ?i curtea din ora? care a apar?inut Mare?alului în perioada interbelic?. Ironia sor?ii, strada poart? azi numele unui revolu?ionar bol?evic. Primarul sper? s? vina la Sfin?ire ?i Secretarul de Stat Eugen Tomac: „Poate g?sim bani s? o cump?r?m ?i s? o facem cas? memorial? sau muzeu". Istoricul Varta Ion declar? ca asta este o descoperire istoric? senza?ional?. Eu fac o scurt? incursiune în istoria Bugeacului începând de la restituirea acestuia României de c?tre Fran?a, prin Tratatul de Pace de la Paris din 1856, care a pecetluit R?zboiul Crimeei. Istoricul Ion Varta concluzioneaz? ca ?i eu sunt profesor de isorie ?i laud? ?coala de istorie româneasc?. Pe la 17:30 George Simion sun? adunarea. Îi spun c? eu ?i Edy plec?m cu Petre ?i stabilim locul de intâlnire la Izmail. Plec?m spre Izmail cu ma?ina lui Petre. În comuna urm?toare Petre ne arat? o biseric? mic? dar cochet?, construit? pe cheltuiala unui medic român din acea comun?. Ajungem în Izmail ?i vizit?m ora?ul: cl?diri superbe în ora?ul vechi, în stil Reniassence, Baroc Roccoco, Neoclasic Românesc, Grecesc, Turcesc etc. P?cat c? nu sunt renovate. Edy face mereu poze. Ajungem pe faleza de pe malul Dun?rii. Ce frumoas? e Dunarea noastr?! Ce frumos ?i verde se vede malul românesc! Ce frumoas? e faleza! Petre ne spune: „Ambii mei p?rin?i sunt n?scu?i în România Mare! Pe atunci ambele maluri erau romanesti!" Oftam: „Ei, cine ?tie? Poate c? totu?i, într-o buna zi..." Ne a?ez?m s? bem un suc la o teras? cochet?, chiar pe falez?. La masa vecin? stau doi tineri moldoveni: unul e de aici din Bugeac iar cel?lalt e din Republica Moldova ?i lucreaz? la Cahul pe linie de cultur?. Facem schimb de c?r?i de vizit? dar le dau ?i adresa blogului ?i a site-ului meu. Aflu de la ei ca în raionul Reni, 75% din localnici sunt români, în raionul Izmail cam 50% sunt români iar în raionul Bolgrad am pierdut majoritatea datorit? coloniz?rilor f?cute de ucraineni ?i a disloc?rilor românilor ba?tina?i. Îi v?d pe tinerii moldoveni destul de stresa?i ?i îi invit la Bucure?ti la o discu?ie mai relaxat?. Moldoveanul din Izmail relateaz? ca românii din România ajung foarte rar pe acolo ?i c? autorit??ile ucrainene fac tot posibilul s?-i ?in? pe românii din Bugeac cât mai izola?i ?i le inoculeaz? permanent ideea c? de fapt ei sunt moldoveni ?i nu români. Plec?m. Pe drum Petre ne cânta melodii vechi române?ti: „Ionel, Ionelule", „Du-m?-acas? m?i tramvai" etc. Ne dau lacrimile de emo?ie. Ajungem la întâlnirea cu autocarul. Mai facem un mic tur ?i admir?m pentru ultima oar? „Catedrala Sobor" cu formele ei voluptoase ?i neconven?ionale. Pe la ora 20:00 plec?m spre cas?. Admir?m apusul de soare care incendiaz? apele uria?ului lac Ialpug. Pe la miezul nop?ii trecem de frontiera ucrainean?. Un tân?r basarabean care st?tea în spatele nostru î?i zice în barb?, dar destul de tare ca s?-l auzim: „Grijania mamii lor!" Pe la ora 1:15 reu?im s? intr?m în România ?i pe 17 iulie, la ora 06:30 ajungem înapoi de unde am plecat, în fa?a Hotelului Intercontinental, obosi?i ?i vai de capul nostru.

„A fost greu dar a fost frumos!" - îmi spune Edy la desp?r?ire. O excursie-maraton de trei zeci ?i unu de ore cu mult stres, oboseal? dar ?i mult? adrenalin?. În ciuda sabotajelor ?i a diversiunilor de tot felul ale ucrainenilor, misiunea noastr? a fost dus? la bun sfâr?it. Cu toate piedicile am reu?it s? lu?m contact cu comunit??ile de români din Bugeac, care s-au bucurat sincer s? ne vad? ?i s? ne spun? pe române?te durerea lor ?i chinurile pe care sunt obliga?i s? le îndure din cauza ocupa?iei ucrainene. Povestesc totul acas? cu lux de am?nunte ?i ne uit?m toat? familia la poze. B?iatul meu de zece ani m? prive?te grav ?i întreab?: „da' noi de ce nu ne ducem cu tancurile s?-i salv?m pe românii ?ia ?i s? ne lu?m toat? Basarabia înapoi?" Nevasta-mea este moldoveanc? din Foc?ani ?i îi dau lacrimile. Eu strâng din din?i ?i încerc s? m? ?in tare. Tat?l meu era sublocotenent de avia?ie ?i începând cu 22 iunie 1941 a zburat pe I.A.R-urile noastre de vân?toare IAR-80 ?i mai apoi IAR-81. A murit în 2007 la aproape 87 de ani. Când povestea despre b?t?liile cu bol?evicii ?i despre „R?zboiul nostru sfânt din R?s?rit, pentru dezrobirea Basarabiei ?i a Bucovinei" obisnuia s? recite ?i dou? strofe dintr-un poem uitat. Le transcriu inloc de epilog:

„Te-au vândut orbii ciocoi/ În sfaturi de tain?/ Dar te-om lua înapoi/ În alba ta hain?.// ?i prin grani?ele sparte/ Peste steagurile str?ine/ Vom tâ?ni ?i din moarte,/ Neam românesc, pentru tine"

Grafica - Ion M?ld?rescu footer