Revista Art-emis
Doza Zilnică Recomandată PDF Imprimare Email
Medic Claudiu Popescu, Doctor în Ştiinţe Medicale   
Luni, 01 August 2011 19:41
Popescu Claudiu- dosar secret al locuitorilor în apartamente -

S-a vindecat de autism!

Alexandru, fiul cunoscutei prezentatoare de ştiri Idaira Cojocaru, a declarat recent că medicii i-au salvat viaţa interioară. Examenele clinice şi analizele certifică vindecarea băiatului de 16 ani, care suferea de autism, informează Quick-News.

Cunoscut mai ales ca imagine a grupului de îngrijire a bolnavilor de autism (G.I.A.), Alexandru a fost diagnosticat la vîrsta de 5 ani cu această cumplită afecţiune. Efectuînd un tratament genetic pe o perioadă de 4 ani, echipa de medici alcătuită din specialişti din mai multe domenii au reuşit prin inoculare cu vectori virali nu numai să oprească boala lui Alexandru, dar şi să îi confere posibilitatea unei dezvoltări psihice normale. Alexandru, spun medicii, pînă la sfîrşitul acestui an, va fi normal, ca orice adolescent de vîrsta lui.
„Mă simt foarte bine", a declarat Alexandru la conferinţa de presă, „abia aştept să recuperez". Iată că tehnica folosită pentru prima oară în România pentru autism a dat roade. Medicii au afirmat că au înregistrat şi un fapt neaşteptat: „Alexandru este conştient de boala lui şi a înţeles toate etapele prin care a trecut".

(ziarul Informarea, seria II, an 2011, nr. 325, p. 4, lîngă rubrica meteo)

Dragi colegi,
Presa, prietena noastră, ne informează astăzi că am cîştigat printre noi un potenţial client. Este vorba de Alexandru Cojocaru, care se pare că va avea o psihologie normală. Prin urmare, activez prin prezenta toate departamentele: vreau să se stabilească un contact viabil şi să se creeze în jurul ţintei mediul nostru favorabil. Vă reamintesc că este vorba de un adolescent, aşadar la început vom urmări următoarele, în aproximativă ordine cronologică: program constant de televizor, cel puţin două ore pe zi; achiziţionarea unui ordinator personal, cu conexiune la internet şi configurat să suporte cel puţin un joc la modă; dezvoltarea simţului artistic pentru muzică rock sau psihedelică şi achiziţionarea în acest scop a unui portabil cu căşti de cel puţin un gigabyte; dietă hipercalorică şi cît mai multe vizite la restaurantele rapide; puţine cărţi de metrou, de preferat din categoria best-seller; program încărcat, în special la sfîrşit de săptămînă; o femeie; dezvoltarea prin anturaj şi prin educaţie a spiritului deschis la noutate, fără prejudecată. Vă cer ca orice altă măsură pe care o consideraţi necesară să-mi fie raportată înainte de implementare.

Conducerea
(transcriere după fotografie ilegală a notei 57/2011)

- Da, este adevărat, ţara are mereu nevoie de astfel de oameni. Dar am deviat puţin de la subiect şi tot nu mi-aţi povestit cum aţi reuşit să penetraţi comandamentul doar cu puţinii soldaţi rămaşi...
- Doamna mea, ipotetic vorbind, există două metode de a intra într-un spaţiu, fie că e real sau virtual, palpabil sau ideatic. Prima este tactica loviturii unice, foarte puternică, bine plasată, de preferat în punctul de minimă rezistenţă. A doua tactică este cea a picăturii, sau a dozei, în care forţa loviturii unice este divizată în multiple lovituri mai mici, seriate, bine dozate.
- Şi pe care aţi folosit-o în cazul de faţă?
- Urma să spun. Le-am folosit pe amîndouă. Se pot foarte bine combina, mai ales cînd nu funcţionează niciuna singură. Ordinea se stabileşte tot în funcţie de situaţie, adică fie loveşti tare şi apoi îţi faci loc prin ce a mai rămas, fie toceşti cu lovituri pînă la scăderea suficientă a rezistenţei pentru ca lovitura să fie eficientă. Odată ce ai intrat, poţi face ce vrei. Noi aşa am procedat: pe fondul unui tir continuu, am mobilizat în linie artileria şi i-am eradicat din interior.
- Pare o planificare foarte precisă.
- O, este! Ca la vitamine, trebuie să ştii ce urmăreşti, care este doza zilnică recomandată şi pe ce cale administrezi. Aveam în subordine un medic militar excepţional, care pe timpul campaniei mi-a devenit şi prieten, Costea îl chema.
- Pavel Costea?
- Da. Nu a trăit. Îmi spunea mereu: „în război trebuie să-i dai aliatului cît îi trebuie şi duşmanului mai mult decît îi trebuie". Şi avea dreptate, multe lupte s-au pierdut în istorie prin manevre inutile. Inutilitatea este un vierme redutabil.

(fragment de interviu, tehnoredactat după înregistrarea audio nr. 121, arhiva televiziunii Olt, 1994, generalul în rezervă A. C. şi reporterul T. M.) footer