Revista Art-emis
Scrisori către antiromânul total, cel de-al V-lea Preşedinte al României (1) PDF Imprimare Email
Costinel Petrache, Soldat Român   
Duminică, 30 Septembrie 2018 17:11

kwiScrisoarea I, foarte larg deschisă

„Oricât te-ai pierde printre verbe,/ Ca să-ți dosești duhoarea din plămâni,/ Ești doar o marionetă-n care fierbe,/ Fără de margini, ura de români// Orfan de sentimentul țării tale/ Pe care-o-njugi pieirii neclintit,/ Ne vinzi în târgul poftei radicale/ Din care însuți ești preazămislit.// Laș până-n rărunchi și despot nemilos/ Nărod în toate câte poți să fii,/ Ne-ai răsturnat și cimitirele pe dos,/ Nimeni să nu se poată odihni.// Liberal - un șarlatan politic uns/ Spre-a plăvăni o Țară și un Neam,/ Ne-ai stat în suflet ca șarpele, ascuns/ Şi-acum ne smulgi trecutul de pe ram.// În disprețul condiției umane,/ Care te roade peste tot ce vrei,/ Suntem cu toții banale „ghinioane,/ Noi bieți români, iar ei „niște evrei".// Ai furat onoruri, titluri, case, bani,/ Buna-credință-a omului de rând,/ Copii să-i vinzi precum pe bolovani,/ Antiromânismul în tine fremătând// Inteligență cutră, apatridă,/ Patriot de operă și scenă,/ În tine-i neîncetat gravidă/ Setea de putere prinsă-n genă// Daltonist politic, dominat de negru,/ Ţara îți este vacă și hotel,/ În jurul tău nimic nu e integru,/ În statul subteran sau paralel.// Păpușari de dincolo de țară/ Te joacă pehlivane, precum vor,/ În legea lor ești cartea cea mai rară,/ În legea brazdei ești doar un trădător.// Cu fălcile trosnind de răutate/ Şi rânjetul malefic fluturând,/ Ţii România cu mâinile la spate/ Şi capul măsurându-se-n pământ// Efect estetic al prostiei rare,/ Arogant chiar și cu umbra ta,/ Plăvane vrei în toate dezbinare,/ În tot ce mai respiră-n calea ta// Cu creierul zgârcit de la natură,/ Hulpav până în străfundul firii,/ Ai pângărit la prima cotitură/ Chiar Ziua Românească a-ntregirii.// Scut înrăit a tot ce-i peste lege,/ Meditator de hoți și derbedei,/ În pușcării mai mulți „penali" spre-a merge/ Ai devenit der Führer în Știrbei.// Nu ai știut de imnul slavei noastre/ Până s-ajungi vătafu-acestui stat/ Şi-acum peste cravatele-ți albastre/ Pui laba peste cordu-ți defectat.// Acum, atât... ești mult prea greu plăvane/ În antiromânismul tău perfect,/ Dar anticorpii vechilor canoane/ Au grijă să se termine corect!".

Scrisoarea II-a, foarte larg deschisă

„Antiromân din creștet până-n zare,/ Îți mai trimit acum înc-o scrisoare...// Cu aroganța plăvanului din basm/ Şi dosul ridicat la rang de cap/ Pluteai sedus în cel mai grav orgasm/ Expus maiestuos, ca handicap// Te-ai dus în parc și ca un trepăduș/ Ţi-ai înnobilat destins popoul/ Lăsându-l vraiște pe-un scaun de Brâncuși,/ Ca să îți stingi în tivdă libidoul// Incult în cap, dar cu pretins de multă/ Carte, vrei o „țară educată",/ E pentru noi, plăvane, o insultă/ De neiertat în nicio judecată// Sofismele ți se bălesc în barbă,/ Fratenizând cu rânjetu-ți meschin,/ Iar fălcile, dansând, încep să fiarbă/ Când vrei ca să-ți revii din arlechin// Industria de ură și păcate,/ De cenușiu între pământ și noi,/ De fals hoțind și de nelibertate,/ Ai ridicat-o-n stare de război// Surprins de Darwin în prag evolutiv,/ Te definești „cel mai" dintre bușteni,/ Dar nouă-n scârbă, ne pari nerelativ// Un impiegat în gara Cotroceni.// Susții în contra ei independența/ Justiției ajunsă-ntr-un bazar/ Şi-ndoliezi nemernic existența/ Libertății transfigurată-n zar.// Bolnavi aflați în stare terminală/ Se sting în pușcării abandonați/ De statu-aflat în pofta infernală/ De închisori și de nevinovați.// O mamă a furat cândva o pâine,/ La Cotroceni ți-a plâns fetița ei,/ Dacă-ar fi fost în jilțul tău un câine,/ O grația, copilu-i un temei!// Delir, convingeri false, subnutrite,/ Cu chiu-cu vai, memorie trucată,/ Haos sub creștet, slove chinuite,/ Emoție absentă, minte plată// Privirea-nstrăinată de-ale firii,/ Pironită-n puncte neștiute,/ Este sindromul grav al rătăcirii/ Între închipuiri anacolute// În scrâșnete, înfricoșând natura,/ Ai poruncit prăpăd și agonii/ Şi-ai adâncit în vene tăietura/ Îngenuncheatei noastre Românii// Dovadă-a-nstrăinării medicale,/ Traficant de fum și isterie/ Te-ai pus stindard elitelor stradale/ Crescute în regim de coterie// Impulsul patologic al grandorii/ Îți dă măsura ultimului gând//t Când viața ne-o împarți în teritorii,/ Ca sfârtecarea unui muribund// Din Kotarbiński-ai plagiat sloganul -/ Coroană pentru fiece dineu,/ Şi-ai pus în el, plăvane, cu toptanu/ Doar bălmăjeli stilate, ca trofeu// „România lucrului bine făcut",/ Cuvinte amețite-n rostul lor,/ O pungășie prin care-ai abătut/ Nuna-credință spre Glaus-dictator// Tu, creier vag, anost, ieftin și sărman,/ Vrei rost cu rost distrus și desfăcut,/ Atât te duce capul suit pe un morman/ De mușchi prin care ești recunoscut/ Interesul public l-ai pulverizat,/ Adoratorii-ți sunt un trist reper,/ Azi România ai scos-o la mezat,/ Ţării-i ești vrăjmaș și gauleiter// Esența înțelepciunii tale seci/ De-atât a fost în stare - „Ha, ha, ha...",/ Azi, urii tale cu care ne petreci/ Îi spun: plăvane, scrisori vor mai urma...".

Cu dreaptă neiertare,
Costinel Petrache - Soldat Român
București, 30 septembrie 2018

footer