Revista Art-emis
Banchetul cu amintiri PDF Imprimare Email
Marinela Belu-Cap?a   
Sâmbătă, 25 Iunie 2011 23:59
Belu Capsa MarinelaMaria a trecut prin anii de liceu ba stând la internatul de fete, ba f?când naveta cu trenul, ba locuind în gazd?. Inv??a mult, nu ?tia ce-i aia distrac?ie, reuniune tov?r??easc?, bal sau întâlnire cu prietenii, doar uneori se plimba duminica pe Strada Mare sau mergea la film ?i atât. Prima dat? când a dansat cu b?ie?ii a fost la banchet când i-a f?cut mama o rochie nou? dintr-un tergal vernil, i-a luat pantofi cu toc ?i ciorapi de m?tase. ?i, pentru prima dat?, în seara aceea a renun?at la codi?e. I-au f?cut un coc caraghios de care era tare încântat?. Fostei secretare U.T.C. pe liceu, fostei premiante i se p?rea c? era în centrul aten?iei. Cu câte emo?ii a dansat! Pentru ea a r?mas o sear? de neuitat. În sala de sport a liceului au fost aranjate mesele pline cu fel de fel de bun?t??i, dar cel mai impresionant era faptul c? acolo erau to?i profesorii, în frunte cu directorul, care a ?inut o scurt? cuvântare prezentând succesele ob?inute de elevi în cei patru ani de studiu, apoi le-a urat s? aib? un drum bun, pres?rat cu succese în via??, ad?ugând c? de acum înainte reu?ita va depinde numai de ei, c? vor pleca departe de p?rin?i, de profesori ?i c? va trebui s? fie aten?i la felul în care î?i vor construi viitorul. Deosebit de emo?iona?i, elevii au aplaudat îndelung, unii având chiar lacrimi în ochi. Cu mult? triste?e în suflet, prin mintea Mariei s-au derulat, ca un fulger, imagini din cei patru ani de liceu. „Se vedea" cu uniforma ei albastr? - un sarafan drept, prins cu un cordon la mijloc, cu emblema liceului pe piept, cu o bluz? bleu ?i cu o cordelu?? alb? pe cap; cum diminea?a, la intrarea în ?coal? elevii erau a?tepta?i de profesorul de serviciu pe liceu, înso?it de un elev, care f?ceau controlul ?inutei, pentru c? lungimea fustei trebuia s? fie pân? sub genunchi, adesea fiind m?surat? cu o rigl?. Dac? se întâmpla ca fusta s? fie ceva mai scurt? decât semnul trasat pe rigl?, atunci eleva era trimis? acas? s? desfac? tivul ?i s?-l coase regulamentar. B?ie?ii purtau ?i ei costum bleumarin, c?ma?? alb? sau bleu, cravat? ?i ?apc?. Mai târziu, sarafanul fetelor a fost înlocuit cu o rochie bleumarin închis, cu guler alb, la care Maria a pus man?ete albe ?i o curelu?? tot alb?, ca s? o fac? mai pl?cut?. S?pt?mânal avea grij? s? apreteze cele ?apte rânduri de man?ete ?i gulera?e, pentru a fi permanent curate ?i bine c?lcate.

Pentru liceeni, bucluca?? era emblema, fiindc? pe ea era trecut num?rul matricol al fiec?rui elev, astfel c? oricând puteai ?ti, din registrul matricol, cine e acela care gre?ea cu ceva în liceu sau în afara lui. De aceea, deseori emblema era prins? doar cu un ac de siguran??, pentru a fi u?or desprins? la ie?irea din ?coal?. Directorul ?i profesorii dirigin?i se aflau mereu în „r?zboi" cu elevii pe aceast? tem? ?i desf??urau o adev?rat? vân?toare de embleme ce nu erau bine cusute pe mâneca stâng? a uniformei, altfel se aplica sanc?iunea cu nota sc?zut? la purtare sau cu exmatricularea pentru câteva zile. ?i mai nepl?cut? era obliga?ia pe care o aveau elevii care locuiau în internatul liceului, s? vin? la cursuri încolona?i doi câte doi, în mare lini?te, fiind supraveghea?i strict de pedagogi. La prânz, alt? încolonare în fa?a s?lii de mese unde a?teptau tot în lini?te, fie soare, fie ploaie sau ninsoare, pân? ce primeau aprobarea s? intre ?i s? se a?eze în ordine la mese. ?i aici n-aveau voie s? vorbeasc?: „Doar lingura în castron s? aud!", ?ipau supraveghetorii la ei, „dac? nu, ie?i?i imediat afar?!". Mâncau bie?ii copii cu noduri în gât, dar nu aveau de ales, foamea nu ?inea cont de disciplin? ?i, apoi, p?rin?ii nu aveau posibilitatea s?-i duc? la gazd?, unde chiria era peste puterile lor. Ce s? mai vorbim despre gimnastica de înviorare de diminea?a! La ora ?ase se da scularea ?i fiecare copil, în pijama, ie?ea în curte ?i cu to?ii începeau exerci?iile: „alerga?i ! stâng, drept, stângul ! bra?ele sus..., în lateral, mers pe vârful picioarelor, genuflexiuni, respira?i, hai, trezi?i-v?!" ?i tot a?a o jum?tate de or?. Somnul s?rea cu precizie cât colo, de-l puteai prinde. Reveni?i în dormitoare, ca la armat?, trebuia patul perfect aranjat, cu p?tura ?i cearceaful întinse la dung?, apoi îmbr?carea, fuga la mas? ?i... la ?coal?. Ca în vis Maria „se vedea" în clas?, în banca a doua, rândul din mijloc, aproape de catedr?, al?turi de colega ei, Lili, o fat? micu??, lini?tit?, blond? cu p?rul tuns scurt, ochi verzi ?i nas mic, destul de prietenoas?, nu îngâmfat? ca alte fete de la ora?. Ea înv??a destul de bine, dar adeseori o mai ruga pe Maria s-o ajute la efectuarea temelor, fiind mai timid? ?i mai greoaie la în?elegerea unor formule la matematic? sau la fizic?. Îi pl?cea mult chimia, la care aveau o profesoar? foarte sever?, dar care preda minunat. Circula o glum? prin ?coal? c?, atunci când domni?oara G?in? - a?a o chema pe profesoara de chimie - a sosit în liceu ?i au fost f?cute prezent?rile în cancelarie, profesorul de rus? s-a sup?rat r?u, crezând c? glumeau pe seama lui pentru c? îl chema Coco?.

În clas? se f?cuser? dou? tabere: cei care erau din ora? ?i cei veni?i de la ?ar?. Mare concuren?? era între cele dou? grupe ?i mare era încântarea Mariei când lua mereu premiu la sfâr?itul anilor ?colari, întrecându-i pe mul?i dintre cei care erau „de la ora?". Dar premiul întâi tot n-a putut s?-l ia. Colega ei, Tan?a, o fat? inteligent?, talentat?, dar ?i preferata profesorilor, o întrecea întotdeauna c?ci era ?i tare inventiv?. Odat?, nu înv??ase ?i tocmai atunci profesorul de istorie a vrut s? o asculte. Când ?i-a auzit numele, brusc, Tan?ei i s-a f?cut r?u, o durea burta, o durea capul :
- V? rog s? m? scuza?i, trebuie s? merg la toalet?, îmi vine s? vomit... " ?i a zbughit-o pe u?? afar? din clas?. În?eleg?tor, tovar??ul profesor n-a sanc?ionat-o ?i a sc?pat f?r? not?, iar copiii s-au pr?p?dit de râs în pauz?. Numai ea putea s? joace un astfel de teatru. Uni?i, nimeni n-a pârât-o profesorului, doar era premianta clasei, plus c? le câ?tigase inima tuturor pentru curajul ei. La serb?rile ?colare, ea recita cel mai bine, cum ar fi poemul „Regina ostrogo?ilor" de G. Co?buc, încât elevilor le venea s? plâng?, emo?iona?i de soarta tragic? a reginei. Alt?dat?, la ora de geografie, Nichi a fost chemat s? arate la hart? punctele cardinale. Acesta s-a pierdut ?i a gre?it, încurcându-se cu indicatorul în mân?.
- Ce faci, fl?c?u ? Nici atâta lucru nu mai ?tii? s-a r?stit profesorul, ridicându-se de la catedr? ?i apropiindu-se de b?iat, amenin??tor.
- ?ti?i, eu..., a îng?imat elevul, dar n-a mai avut timp s? se justifice c? o ploaie de pumni s-a ab?tut asupra lui. Un pumn în vârful capului - „Nord", un altul sub b?rbie - „Sud", unul la dreapta - „Est", altul la stânga - „Vest".
- Acum repet?! ?i i-a mai dat câteva ghionturi, s? nu mai uite niciodat? situarea punctelor cardinale pe hart?. Mare haz au f?cut colegii lui în recrea?ie, dar nici el, nici ceilal?i n-au mai îndr?znit s? nu înve?e la geografie, vorba ceea: b?taia era rupt? din rai.

Fiind o fire sensibil? ?i cam boln?vicioas?, Maria nu f?cea fa?? la orele de sport. Nu alerga în timpii necesari, nu putea s? arunce cu greutatea, la volei c?dea mereu, iar la gimnastic? era un dezastru. Când a trebuit s? sar? calul, nu ?i-a luat avântul necesar ?i s-a lovit r?u de tot la spate, încât a trebuit s? vin? o asistent? s-o ajute. Pe bârn? nu s-a mai urcat, pentru ea era cu adev?rat puntea suspinelor. De atunci, tovar??ul profesor n-a mai for?at-o s? fac? exerci?iile, dar nici nota în catalog nu i-a sc?zut-o, doar nu putea s?-i strice media! Pentru ea, lec?iile cele mai pl?cute erau cele de limba român?, predate de tovar??a profesoar? St?nescu, o femeie frumoas?, întotdeauna îmbr?cat? elegant, cu mult gust, mereu coafat? ?i cu un zâmbet cuceritor, admirat? de b?rba?i ?i de elevi, spre ciuda multor colege de cancelarie. Orele dânsei aduceau o oaz? de lini?te în sufletul copiilor, pentru c? vocea ei cald? ?i muzical?, multitudinea de informa?ii, pasiunea cu care realiza analiza unui text literar, modul cum recita din memorie versuri din Eminescu, tactul cu care asculta p?rerile tinerilor despre o oper? literar? sau alta, toate astea f?ceau ca obiectul pe care-l preda s? fie cel mai îndr?git din ?coal?. Multe fete încercau s? copieze modul cum zâmbea dânsa, cum î?i asorta toaletele sau cum r?spundea la un salut, zâmbind larg ?i sincer. Maria nu putea uita ora aceea în care tovar??a profesoar? le-a citit din „perlele" culese de dânsa din tezele elevilor sau din lucr?rile scrise la bacalaureat - examen de maturitate pe atunci: „Mihai Eminescu era un tân?r ve?nic tân?r ?i feroce.", „C?lin ?ine de mân? mireasa care are p?rul lung de fericire", „ În poezia „Pene?i curcanul" e vorba despre...", „Poezia lui Labi? este o poezie relaxat? în care poetul caut? acea coard? sensibil? care înlesne?te cunoa?terea ?i nu numai un suflet r?sun? ci o lume întreag?", „Baiazid îl prime?te cu obr?znicie pe Mircea cel B?trân ?i-l face în tot felul ca pe o albie de porci"... ?i tot a?a, numai abera?ii. În clas? au izbucnit hohote de râs atât de tari încât a venit directorul, speriat, s? vad? ce s-a întâmplat. Auzind ?i el tr?zn?ile alea, a râs al?turi de elevi, neuitând apoi s?-i avertizeze s? nu procedeze ?i ei la fel, s? nu se fac? de râs.

Tare simpatic era ?i profesorul de latin?, un domn mai în vârst?, scund, gr?su?, cu fa?a ro?cat?, ochi micu?i ?i veseli, cu o chelie mare ce se termina cu un smoc de p?r pe ceaf?, cu un ascu?it sim? al umorului. Cu toate acestea, nu prea era simpatizat de elevi din cauza obiectului s?u de studiu destul de arid. La prima or? a lui de curs, dup? ce s-a prezentat, a dorit s?-i cunoasc? pe elevi, cum e normal, ?i a început s?-i strige din catalog :
- Aspra Elena!
- Prezent!
- B?rbulescu Ana!
- Prezent !
- Chivu Ioana!
- Prezent!...?i mereu a?a, pân? a ajuns la un coleg mai zburdalnic al clasei.
- Mircea Dorin! - ?i brusc, profesorul s-a oprit, privindu-l peste rama ochelarilor. Tu e?ti Mircea?!
- Da, împ?rate! a venit r?spunsul prompt al b?iatului, preluând replica lui Mircea cel B?trân din „Scrisoarea a III-a" de Mihai Eminescu. În clas? s-a f?cut lini?te, a?teptându-se reac?ia tovar??ului profesor. Dup? câteva secunde, acesta a izbucnit în hohote de râs, pl?cându-i gluma.
- Bravo ?ie, b?iete ! Nu degeaba se vorbe?te mult de tine prin cancelarie. E?ti iste?, dar cam prea îndr?zne?. Voi avea grij? s? v?d cât? carte ?tii, pe deasupra! ?i a continuat s? strige numele celorlal?i elevi. Dup? nu mult? vreme, i-a venit rândul lui Mircea s? r?spund? la limba latin?: aveau lec?ia cu pronumele demonstrativ. B?iatul s-a ridicat încet în picioare, a privit uimit la colegi ca ?i cum nu despre el era vorba, s-a bâlbâit, a încercat s? decline, n-a reu?it, s-a mutat de pe un picior pe altul, se vedea limpede c? nu prea era preg?tit ?i atunci tovar??ul profesor, cu un zâmbet ironic în col?ul gurii, a conchis: „Hic, hec, hoc,/ Treci la loc,/ E?ti un dobitoc,/ Patru-n catalog." ?i toat? clasa a înghe?at. Glum?, glum?, dar trebuia s? înve?i serios, c?, altfel, nim?nui nu-i pl?cea un tân?r simpatic, dar cu creierul odihnit.

Ca trezit? din vis, în sala de sport, unde erau mesele îmbel?ugate ?i o mul?ime g?l?gioas? de elevi, profesori ?i invita?i, Maria î?i imagina via?a ca pe un bloc înalt, cu multe etaje, ag??at de cer precum un ?ur?ur de cristal în pomul de Cr?ciun pe care trebuia s? se ca?ere cu toate for?ele ?i cu toat? ambi?ia. Ce se afla sus, pe acoperi?, nu ?tia, dar trebuia s? ajung? acolo! M?tura cu privirea aglomera?ia aceea deodat? str?in? ei ?i în?elegea c? o alt? via?? va începe de acum, c? va pleca pe un drum necunoscut, c? bucuria acelei nop?i era, în fapt, fals?, c? inima ei era trist? pentru c? se desp?r?ea cu adev?rat de copil?rie, doar gândurile erau ca pic?turile de ploaie care vin repede, spal? totul ?i apoi se duc în infinit. Hot?rât? s? ia via?a în piept, s-a scuturat ca de ceva deosebit de greu ce se a?ezase pe umerii ei, a ridicat mândr? capul cu cocul lui caraghios ?i s-a îndreptat spre ringul de dans. Dac?-i bal, bal s? fie, doar nu e banchet toat? via?a! footer