Revista Art-emis
Copil?ria Reginei Maria PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Miercuri, 08 Noiembrie 2017 14:03

Regina Naria - copil„Acest miros de foi de toamn?, oriunde a-?i fi, īmi rede?teapt? totdeauna imaginea parcului de la Eastwell ?i c?r?rile din p?dure, c?lcate odinioar? de pa?ii no?tri de copii". (Regina Maria)

Mama este dup? Tat?l ceresc, īn Tradi?ia cre?tin-ortodox?, cel mai sfānt cuvānt, cel mai sacru nume care, poate fi asemuit? cu „Micul Dumnezeu", sau cu „Mica Patrie". Īn fiin?a ?i persoana ei se īntrupeaz? toat? dragostea str?mo?ilor de sānge, toate n?zuin?ele lor, al?turate voin?ei suverane a Mamei care, se circumscriu ca īmplinire ideal? īn Odorul atāt de mult dorit ce se va na?te spre īmp?rt??irea bucuriei tuturor. Īn anul 1873, marea duces? Maria Alexandrovna, fiica ?arului Alexandru al II-lea al Rusiei s-a c?s?torit cu ducele englez Alfred de Edinburg. Dup? un an de zile īn familia princiar? apare ca o binecuvāntare pruncul Alfred. Un an mai tārziu, alt? binecuvāntare, al har, alt? īncāntare, cea care va deveni un nimb al Frumuse?ii: uimitoarea ?i fascinanta Maria. Odorul princiar-Maria, umple bucuria augu?tilor p?rin?i la 29 Octombrie 1875, la Eastwell-Kent, īn conacul de piatr? a?ezat īntr-un imens parc cu iarb?, cu flori ?i o p?dure primitoare, larg īmbr??i?at? de albastrele z?ri atāt de chipe?e ?i curioase.

Toamna Mariei i-a n?scut īn suflet cea mai frumoas? Prim?var? a vie?ii. Pronia divin? alege vremurile potrivite, vremile se īnscriu unor circumstan?e care cl?desc ambian?a peste care toate īnrīuririle nutresc apoi pl?mada venirii Odorului drag ?i scump: „Īntr-un copil curg totdeauna dou? izvoare de sānge: un lung ?ir de str?buni-ilu?tri sau nu, asta nu import?-sunt p?rta?i la f?urirea copilului, pe care fiecare mam? din instinct īl crede numai al ei". (Maria, Regina Romāniei, Povestea vie?ii mele, Ia?i, Ed. Moldova, 1990, p.8). Prin?i?oara Maria a fost h?r?zit? de Hristos-Māntuitorul ?i de M?icu?a noastr? Maria, cu divina tain? a Frumosului dumnezeiesc, īn care s?l??luiesc īntr-o suav? armonie cosmic?: harul, credin?a, libertatea, ruga, adev?rul, r?bdarea, binele, suferin?a, curajul, jertfa, iubirea p?mānteasc?, dragostea cereasc?, iertarea, crea?ia, omenia, recuno?tiin?a divin? ?i īnvierea. Copil?ria prin?i?oarei Maria a fost fericit?, al?turi de fratele Alfred ?i de celelalte surori: Victoria-Melita, poreclit? Ducky, Alexandra-Victoria ?i Beatrice, preferata familiei.

Īn marea ?i regala familie, tat?l fiind marinar, locul central īl ocupa ducesa Mam?-marea realitate a vie?ii noastre, acea mam?, ca de altfel aproape toate mamele care, o iubea p?tima?, dar cu demnitate suveran?, adic? autoritate ?i dragoste: „Mama era aceea care hot?ra pentru toate, mama era aceea la care alergam, mama, care venea s? ne s?rute la culcare, care ne lua la plimbare pe jos sau cu tr?sura, care ne mustra sau ne l?uda, ?i care ne spunea ce trebuie s? facem ?i ce nu" (ibid., p. 8). Micu?a Maria ie?ea īn relief prin coama str?lucitoare a p?rului pe care surorile īl numeau īn deob?te „galben", dar st?pāna lui nu-l prefera decāt „auriu". De?i deosebite ca fire ?i īnf??i?are, cea mai intim? prieten? īi era fidela ?i oache?a Ducky. Tat?l-marinar avea o pasiune pentru vān?toare, fiind un tr?g?tor de elit?, astfel c? toamna venea la Eastwell īntotdeauna īnso?it de lumea bun?, cu nume heraldice din diferitele ??ri. Ducesa-mam? care-?i īnsu?ise o cultur? aleas?, detesta vān?toarea, preferānd ?i tānjind dup? o ambian?? de pian, de dialog, de lectur?, de bibliotec?. Pentru prin?i?ori īns?, vān?torile Toamnei aduceau un surplus de īncāntare, un bel?ug de bucurie, de cunoa?tere, de curiozitate, de r?sf??, de zbenguial?. De la zgomotoasele petreceri autumnale, ochii de Vorone? ai micu?ei Marii, deja o poart? spre dīrele miraculoase, str?lucitoare l?sate de taina ?i vraja Frumosului.

Īntr-o zi, poarta Frumosului i-a deschis-o chiar m?tu?a ei, frumoasa prin?es? Alix de Wales: „De la vīrsta de cinci ani eram o adev?rat? fiic? a Evei īn iubirea mea pentru haine frumoase; de altfel, frumuse?ea sub orice form?, trezea īn mine o dragoste īnfl?c?rat?, chiar p?gīn?. La una din aceste petreceri de vīn?toare la Eastwell, īmi aduc aminte c? am v?zut pentru prima oar? pe frumoasa prin?es? de Wales. Ap?ru īntr-o zi la ora ceaiului īntr-o minunat? rochie de catifea ro?ie cu o tren? lung?, īn falduri largi. Eram cu totul buim?cit? de admira?ie; r?m?sesem f?r? cuvīnt, cuprins? de adorare, ?i-?i poate oricine īnchipui īncīntarea mea cīnd aceast? ar?tare īn ve?mīnt de catifea ro?ie, care se numea tante Alix, propuse s? vin? sus īn camera copiilor s? asiste la baia noastr?! Se a?ezase acolo īn str?lucitul ei ve?mīnt de purpur?, ?i eu, fascinat? o priveam lung pe deasupra buretelui, īncremenit? ?i temāndu-m? s? nu se mistuie deodat? īncānt?toarea vedenie.

Totdeauna am fost ciudat mi?cat? de orice era frumos. Orice īnchipuire a frumuse?ii, fie o femeie, o floare, o cas?, un cal, fie o minunat? priveli?te a naturii sau o zugr?veal?, de cāte ori s-a apropiat de mine frumuse?ea, am sim?it c? era un har d?ruit de Dumnezeu, un dar pe care cu tot dinadinsul īl urzise ca s? mi-l īnsu?esc, cel pu?in cu ochii dac? nu ?i cu māinile. Iar bucuria mea se des?vār?ea prin faptul c? ?tiam s? gust frumosul ?i īn īntreg ?i tot atāt de bine īn am?nunte. M?re?ia unei largi priveli?ti a m?rii sau a mun?ilor nu m? īmpiedica de a z?ri ?i de a iubi cea mai umil? floricic? dintr-un ?an?. Darul de a m? īmb?ta de frumuse?e īn īntreg ?i īn am?nunt m-a īnso?it de-a lungul vie?ii. Linii, culori, contururi, sunetele ?i miresmele legate de fiecare priveli?te mi-au f?cut via?a nespus de bogat?, ?i īmpreun? cu fiecare din aceste neuitate īntip?riri se ive?te īn mine un sentiment de recuno?tiin?? pentru fiecare form? a frumuse?ii dezv?luit? sufletului meu. Ast?zi īnc? sīnt recunosc?toare iubitei regine Alexandra, pentru īntruchiparea frumuse?ii ce mi-a īnf??i?at-o īn acea sear?, īn rochia ei de catifea ro?ie ca rubinul" (ibid., p. 10-11).

Copil?ria r?māne aproape pentru to?i cei mici: prin?i ori cer?etori, locul mirific, t?rāmul plin de mister, ?ara cu Legende, Patria de Basm unde se īntālnesc cu eroii povesti?i ?i cu zānele fermec?toare care, īi poart? spre īmplinirile nesperate ale visurilor lor inocente. N?scocirile copil?riei puteau fi deseori t?lm?ciri ce veneau din transcendent pe firul harului de lumin? al purit??ii lor angelice. Toat? lumea copil?riei lor este īnv?luit? de miracol ?i tain?, punāndu-i īn scen? ca pe marii arti?ti īn lumina reflectoarelor ?i īn aplauzele prelungite ?i fierbin?i ale spectatorilor. Copiii fiind puri, v?d lucrurile, fiin?ele, obiectele chiar ?i pe oamenii atāt de diferi?i īntr-o cu totul alt? lumin? decāt cei maturi. Īn primul rānd ei v?d aproape īn toate frumuse?ea ?i diversitatea splendorii Crea?iei lui Dumnezeu, cu mai multe īnsu?iri decāt īn realitate ?i li se mai pare c? al?turi de ei asist? sim?it ?i uimit chiar Atotcreatorul cu īngerii sau zānele Lui: „Sīnt chipuri cuprinse īn chipuri, adīncimi cuprinse īn alte adīncimi ?i īn fiecare lucru sīnt posibilit??i, care mereu dep??esc avīntul spre ele. Eu aveam o īnchipuire bogat?. Puteam n?scoci minunate povestiri pentru fratele meu ?i surorile mele; darul de a roman?a īmi umplea sufletul ?i īn toate lucrurile vedeam mai mult decīt ce percepe ochiul singur. Aceast? īnsu?ire m-a īnso?it toat? via?a; ?i acum la cincizeci ?i doi de ani, deslu?esc īnc? vedenii ?i frumuse?i īn toate cīte v?d" (ibid., p. 13).

De la fiorii ?ā?ni?i īn locurilor īnfrico?ate, la minuna?ii cerbi care p??teau cu ciutele lor iarba din curtea castelului, de la scorbura marelui pom care īi ad?postea pe to?i patru, cele trei surori ?i fratele, la apari?iile majestuoase ale bunicii-regine, de la farmecul z?pezii care vr?jea, la fream?tul de bucurie al Cr?ciunului din jurul bradului īnc?rcat cu bun?t??i, totul p?rea o rev?rsare de har, de a?teptare, de lumin?, de bucurie, de muzic?, de veselie, de joc copil?resc. Fiind prima fat? n?scut? īn princiara familie, regina-bunic? ar fi dorit s-o cheme Victoria ca pe ea, dar marea duces?-mama i-a dat numele ei, Maria: „nume care īi era mai scump decīt toate, pentru c? era al mamei ei ?i trebuie s? spun c? mi-e drag numele meu: Mary ori Maria, are īntrīnsul ceva de ve?nicie, c?ci nu este el numele Maicii Domnului?" (ibid., p.18). A?adar, Maria īntrupat? din numele Fecioarei Maria, cre?te īn toate Florile purt?toare sfāntului nume a c?ror frumuse?e, bun?tate, puritate, crea?ie, d?ruire, str?lucire, demnitate ?i iubire se revars? ca o mireasm? binecuvāntat? asupra tuturor celor ale?i.

Aura marii ducese Maria, nu putea fi umbrit? de nimbul reginei Victoria, oricāt de mult se str?duia suverana Marii Britanii, fiindc?, dicolo de faptul c? avea o educa?ie aleas?, o cultur? pe m?sur?, o talentat? pianist?, o cre?tin? ortodox? practicant? ?i un arbore genealogic de invidiat: „Mama fusese crescut? la curtea cea mai aristocratic?, a c?rei str?lucire nu poate fi īnchipuit? decīt de cei ce au v?zut-o unic? fiic? a ?arului, importan?a ei fusese cu totul excep?ional?... Fusese crescut? cu mult? severitate... ?i mai presus de toate era de o nespus? d?rnicie; d?dea ?i mereu d?dea, la mari ?i la mici, la boga?i ?i la s?raci: adev?ratul temei al vie?ii ei era pl?cerea de a putea d?rui" (ibid., p. 19). Marea Duces? Maria, mama reginei noastre, era la polul opus al regelui Carol I, care era doar aspru, avid de munc? ?i de īnavu?ire, īmp?r?ind supu?ilor doar dispre?ul s?u de monarh.

Strāns legat? cu toat? inima ?i cu īntreg sufletul de Biserica Ortodox?, Marea Duces?, nu aborda confesiunea protestant? ?i nici nu se confesa cu copiii ei, a?a ca o mam? pur ?i simplu, dincolo de apanajul ei heraldic sau al lor, lucru ce ar fi fost spre folosul reciproc. Farmecul copil?riei Mariei se prelingea, īn sunet ?i culoare clip? de clip?, anotimp dup? anotimp, an de an, īntr-o continu? desf?tare, ca ni?te psalmi de slav? ?i mul?umire adu?i de un cuvios sihastru: de la Windsor, Balmoral, la castelul Osborne īnconjurat de īnaltele magnolii cu mireasm? de l?māie, pe strunele inimii ei, unde lacrimile de bucurie intonau notele de extaz picurate pe partitura de iasomie a terasei. Totul p?rea o vraj?! Totul era un extaz! „Acest extaz pricinuit de flori a fost mereu una din desf?t?rile vie?ii mele; īl simt acuma ca ?i atunci. E un fel de r?pire, un fel de recuno?tin??, asemenea unei rugi, care īncīnt? sufletul ?i totodat? trupul, ochii ?i inima... Cauzele acestor extazuri erau multe ?i felurite. Unele erau pricinuite de forme ?i culori, altele de miresme, altele de sunete, ?i numai unele aveau drept cauz? vreun sentiment. Acestea din urm? erau mai misterioase ?i mai greu de p?truns"(ibid., p. 25).

Singura care se mai bucura de acela?i extaz al Mariei era Ducky. Amāndou? se pr?v?leau pe iure?ul bucuriei extatice, pe pānza ne?esut? de mān? a mirajului īnfior?rii fericite. O alt? rev?rsare irezistibil? a micu?ei Maria ce se īmpletea cu adorarea era calul Vice-Roi: „Īn el totul era des?vīr?it: chipul cum ī?i ridica genunchii, minunata linie rotunjit? a coastelor, ?i mai ales-ceea ce m? extazia-avea o unduire a coamei, cīnd ī?i īnconvoia gītul, neīntrecut?, un fel de tremurare de val care-i luneca de-a lungul p?rului cīnd alerga la trap" (ibid., p. 26). Extazul micii prin?ese trecea uneori dincolo de starea lui nefireasc? spre coama īnalt? de r?pire atotcuprinz?toare a sufletului, spre revela?ie, ca īn momentul descoperirii Crinului Maicii Domnului īn gr?dina c?su?ei elve?iene din insula Wight: „Niciodat? nu v?zusem o floare mai des?vār?it? īn frumuse?e, nobil?, falnic?, avīnd īn ea ceva aproape sacru, poate pentru c? aminte?te picturile religiei. ?i apoi mirosul ei! De o dulcea?? p?trunz?toare, mai presus de orice cuvīnt, o mireasm? care ?i se urc? la cap, aproape ame?itoare ?i mole?itoare uneori. E o lume īntreag? īn mirosul crinului Maicii Domnului, ceva biblic, ceva legendar, ireal de frumos, aproape. Afar? de aceasta, e atīt de īnalt ?i de ml?dios, atīt de str?lucitor, īncīt pare c? din petalele lui izvor??te lumin?" (ibid., p. 40). Pentru a r?māne īn acea revela?ie sfānt?, devenind peste timp regin? a Romāniei, Maria ?i-a plantat pe o teras? deasupra M?rii Negre, la castelul ei din Balcic un alai de crini albi.

De la iarba verde, la m?re?ul Codru, de la p?durea deas?, la magnolii, iasomie ?i zāna-floare de r?sur?, de la crinii īmp?r?te?ti, ochii ei de azur īn care se revars? deopotriv? marea ?i cerul, cad melodios pe fluturii alba?tri brazilieni, ce l?sau privirilor scāntei de sidef azuriu: „Totdeauna mi-au ap?rut ca adev?rat? chintesen?? a albastrului, ca ?i cīnd ei ar fi expresia suprem? ?i des?vīr?it? a acestei culori, care cuprinde cerul ?i marea īn toat? perfec?iunea lor" (ibid., p. 41). Pe la vārsta de 12 ani, tat?l prin?esei Maria a fost numit Comandor al flotei mediteraneene cu sediul īn insula Malta. Copiii au trebuit s? lase īn urma lor totul, pentru mult timp sau pentru totdeauna: castelul de piatr? cenu?ie Eastwell, marele parc, b?trānul cedru, pitore?tile vaci sco?iene, turmele de cerbi ?i c?prioare, gr?dina, lacurile, p?durea, luīnd doar amintirile: „Cīt de minunat? e puterea amintirii! Mereu ?i mereu pomenesc de ea, c?ci m? urm?re?te strania vraj? ce au miresmele-ca o baghet? magic?-de a reīnvia imagini de mult uitate. Imagini ce amintesc locuri, chipuri omene?ti, cuvinte rostite, gīnduri gīndite. Visuri, frumuse?i, īncīntare... Vraja amintirii!..." (ibid., p. 40).

Aceste pre?ioase amintiri cu fascinantele lor vr?ji ca cele legate de locul natal ori de frunzele ve?tede ale toamnei engleze, cu enigmaticele lor miresme, revin perpetuu īn inima Mariei: „Unele miresme sunt legate īn mod special de Eastwell. Oricīt a? īnainta īn vīrst?, mirosul de frunze ve?tede ?i umede, va de?tepta īn fa?a ochilor mei imaginea b?trīnului c?min englez, cu fiecare pom plantat la distan?a cuvenit? de vecinul s?u, ca s? se poat? dezvolta īn nesfīr?ita frumuse?e; fiecare p?rīnd un uria?, la poalele c?ruia, noi copiii, ne tīram picioarele prin foile uscate ?i adulmecam mirosul p?trunz?tor, care ne umplea de bucurie, īn timp ce fī?ii de cea??, ca fumul, se jucau printre ramuri, deasupra capului nostru" (ibid., p. 12). Īnainte de Malta īns?, s? trecem prin uimitoarea, misterioasa ?i m?rea?a Rusie, ?ara mamei, unde mica prin?es? se īntālne?te cu rudenii īncoronate, cu rudenii aristocrate, cu frumuse?i de vis neīnchipuite, cu f?pturi angelice, cu locuri, cu biserici, cu splendori, cu serb?ri, cu Rusia: „Rusia! Ochii mei de copil uimit, v?d palate uria?e, parcuri minunate, fīntīni, gr?dini, uimitoare īntruniri de rudenii, parade militare, slujbe religioase īn biserici sclipitoare de aur, bijuterii atīt de uluitoare..., cai cu trap vijelios, cu coamele ?i cozile fluturīnd īn vīnt ?i cu p?rul atīt de lustruit, īncīt ī?i puteai oglindi fa?a īntrīnsul...

Asem?narea costumelor f?cea din orice serbare la Curtea ruseasc?, o priveli?te f?r? pereche prin pitorescul ei, prin bog??ia culorilor ?i nemaipomenitalor str?lucire...Tante Ella (fiica surorii a doua a tat?lui nostru)..., iat-o, se apropie: un zīmbet divin flutur? pe buzele ei de o nespus? frumuse?e, rumeneala din obrajii s?i e asem?nat? cu floarea de migdal, ?i are o privire aproape sfioas? īn ochii lungi, senini ca cerul... Īnalt?, zvelt?, ml?dioas? ?i de o nem?rginit? blīnde?e, - o viziune, o bucurie pentru ochi, pentru suflet, pentru inim?! Da, o viziune. Ī?i venea s? īngenunchezi cīnd trecea, ca s?-i atingi, numai o clip?, tivul rochiei...

Largi cīmpii īn care stau, īn ?iruri nesfīr?ite, trupele, steagurile fīlfīind, muzici, trīmbi?e-?i ?arul trecīnd īncet c?lare īn fa?a lor... Dup? dīnsul vin nenum?ra?i mari duci, generali ?i suita militar?... Urmīnd de aproape pe īmp?rat ?i suita sa, venea īmp?r?teasa, īn tr?sur? deschis?, īnh?mat? cu patru cai „a la Daumont!". Toat? īn alb, zīmbe?te blajin... Soarele sclipe?te auriu pe str?lucitorul lor alai. Se de?teapt? īn mintea mea imaginea puterii, a splendorii, a m?re?iei ?i a slavei, n?ruite de-a pururea. ?i cīnd īnchid ochii, parc? aud notele adīnci ?i r?scolitoare de suflete ale imnului rusesc, īn?l?īndu-se spre cer... ?i iat?-m? īn biseric?, o mititic? copili??, ?inīnd cu ochii mari deschi?i, fantastica splendoare a sanctuarului unde familia imperial? a venit s?-?i īnchine rug?ciunile Domnului, sau s?-i aduc? prinos mul?umirile sale... Peste tot aur, sute de f?clii aprinse... M? uit vr?jit? la atīta str?lucire, r?pit? īntr-o lume fermecat?, voci uimitoare umplu bol?ile cu cīnt?ri de o a?a frumuse?e ?i m?re?ie, īncīt m? fac s? tremur de o īnfrigurare necunoscut?... Ochii mei cerceteaz? sfios fiecare chip... La locurile de onoare stau unchiul Sasha ?i tante Minny, pe acea vreme īmp?rat ?i īmp?r?teas?. Rochia ei de aur e pe de-a īntregul acoperit? cu flori de argint; poart? o br??ar? b?tut? cu safire atīt de mari, īncīt par ni?te ochi enormi; cascade de diamante ?i m?rg?ritare atīrn? īn jurul gītului ei, pīn? la mijloc. E singura dintre doamnele de vi?? regal?, a c?rei rochie e dungat? de lenta albastr? a ordinului Sfīntului Andrei, pe cīnd marile ducese poart? lenta ro?ie a Sfintei Ecaterina.

Chiar īn spatele īmp?r?tesei st? tante Miechen. Mai orbitoare decīt soarele īn apus e rochia ei portocalie, cusut? cu flori de aur... Iar līng? ea, st? mama mea ?i lucru ciudat, atīt de bine se potrive?teRegina Maria Soldat cu aceast? str?lucit? adunare, īncīt pare mai la locul ei aici decīt la Londra sau Windsor. Rochia ei e de un albastru de gen?ian?, tivit? cu samur, iar rubinele, pe care le poart?, parc? sunt mari pic?turi de sīnge... Cīt sīnt de cucernici to?i, ce plini de evlavie, ce cuvio?i! Pentru dīn?ii, Dumnezeu e o realitate. Oricīt de īncoronate sīnt capetele lor, ei se pleac? cu smerenie īn fa?a Puterii recunoscute ca mai mare decīt a lor" (ibid., p. 83, 92, 93, 94, 95, 96).

Īntr-un Octombrie str?lucitor ca un ciorchine de aur surprins īn surāsul diafan al astrului de sus, pe iachtul „Osborne", pus la dispozi?ie de bunica-regin?, familia princiar? s-a īmbarcat la Marsilia pentru Malta, raiul copil?riei noastre. Ziua de na?tere a prin?esei Maria - 29 Octombrie, a g?sit-o la bordul vasului: „Fui foarte mīndr? s?-mi serbez aniversarea pe mare ?i s? pot lua parte f?r? incident nepl?cut, la ceaiul ce-mi fu oferit de ofi?eri, cu acest prilej" (ibid., p. 100). Oaspe?ii iachtului regal au fost īntāmpina?i pe chei de guvernatorul Maltei, vice-regele Sir Linden Simons, īnconjurat de garda de onoare ?i de casa sa militar?. Drumul de la portul-cetate Valetta pān? la palatul de var?-San Antonio al vice-regelui, a fost pres?rat cu franjurile de azur ale serii care anun?a venirea nop?ii ospitaliere, de s?rb?toare l?sānd M?riu?ei o impresie sublim? a acelei sosiri, de care nu se va mai desp?r?i niciodat?: „E una din acele priveli?ti īntip?rite īn mintea mea pe vecie, o minunat? viziune p?strat? cu evlavie īn suflet pīn? la sfīr?itul zilelor mele" (ibid., p. 100).

A doua zi a sosit gr?bit?, d?ruindu-le o adev?rat? revela?ie: cu gr?dini īncānt?toare, cu minunate corole de flori, cu alaiuri de fluturi ?i legiuni de albine, cu miresme de iasomie, de mu?cate, de trandafiri, crizanteme albe, narcise, anemone. O lume fermecat?! ?ar? de basm! Toat? copil?ria lor era īnmiresmat? de dulcea??, de bucurie, de farmec, de frumuse?e! Noi descoperiri, noi īncānt?ri, noi surāsuri: pomi de piper argintii, portocali, m?slini, catāri ?i cai. Calul īn Malta are un simbol aproape na?ional. Prin?esa M?riu?a a avut parte de un roib, focos, īncānt?tor, botezat Rubin: „Via?a la Malta era īncīnt?toare, dar Malta cu Rubin, fu un adev?rat rai. Rubin īnsemna pentru mine culmea desf?t?rilor insulei binecuvāntate" (ibid., p. 107). Īn acea oaz? maltez? de īncānt?toare ?i binecuvāntat? libertate, M?riu?a ī?i cunoa?te eroul favorit, Maurice Bourke, c?pitan irlandez, comandant al yachtului tat?lui ei, „Surprise", un tān?r īncānt?tor, vesel, cald, bun, brunet cu ochi alba?tri plini de m?rinimie, īndrum?tor iscusit care s-a ascuns īn inima ei pur?, plin? de vraj? ?i farmec: „...Pot s? spun cu toat? hot?rīrea, c? Maurice Bourke a fost prima mea iubire!...". (ibid., p. 119).

Dup? irlandez, dar ceva mai jos, tot īn inim? a urcat v?rul George, care le botezase pe prin?i?oare: „dragele trei", dar preferata r?mānānd tot celebra M?riu??. Īn Malta, vārsta „dragelor trei", se afla tocmai la vama trecerii de la copil?rie la adolescen??, astfel c? orice lucru īntālnit acolo p?rea īnve?māntat īntr-o catifea de mister: „Marea, stīncile, dealurile īncruntate erau ca fondul unui tablou, ca acompaniamentul muzicii; fiecare īnte?ea frumuse?ea celuilalt c?ci poezia tr?ia pe-atunci īn sufletul meu, cu toat? frageda mea vīrst?. Frumuse?ea m? mi?ca, mi se īnfigea īn inim?. Toate tablourile privite de ochii mei īmi r?mīneau adormite īn minte, neuitate, ne?terse ?i n??teau īn mine un dor, ce m? tr?gea mereu spre acele locuri" (ibid., p.147). Dac? muzica o īncānta nespus pe marea duces? Maria, mama prin?esei M?riu?a, īn educa?ia fetelor cāntul venea destul de rar. Dar M?riu?a ?i Ducky erau ele īnsele muzica, sunetul, rāsul, cāntarea, jocul, īncāntarea tuturor celor din jur. O dat? marea duces? i-a m?rturisit M?riu?ei c? īn ruga ei neīncetat? īi cerea Bunului Dumnezeu, s? aibe un copil-minune, un geniu, fie īn muzic? sau pictur? ori canto, dans sau matematici.

Māntuitorul Iisus Hristos i-a īmplinit ruga marii ducese, d?ruindu-i cu prisosin??: un Copil-minune, o Femeie-minune, o Regin?-minune pentru un Regat dac al muzicii, al jocului, al portului, al artei, al Icoanei, al inimii: Romānia ca o Cāntare a Cānt?rilor! Fecioara Maria-Cr?iasa Vlaherna-Carpatina, i-a tors Mariei, din harul ?i frumuse?ea sufletului ei, Fuiorul de aur al Cuvāntului-arta unei crea?ii regalo-literare f?r? precedent. Poporul romān a īnfiat-o, i-a d?ruit sufletul īnmiresmat de credin?? ?i dragoste, īnnobilānd-o cu harul geniului, iscusin?ei povestirii, darul unui artist des?vār?it al Cuvāntului frumos.

Īntru binecuvāntare ?i māntuire prin?es? a Frumosului-Regina noastr? Maria!

Octombrie este Icoana de suflet a lui Dumnezeu, luna īn care El īnsu?i picteaz? cu aura Inimii Sale toat? varietatea ?i gama culorilor ce au īnte?it Via?a celorlalte anotimpuri. Īn Octombrie s-au n?scut ?i se vor na?te mul?i Fii de seam? ai Neamului nostru drag. Octombrie se pogoar? din faetonul lui celest r?spāndind peste z?rile īmbujorate ?i cumin?enia p?māntului nostru dac, rubinele, briliantele, diamantele ?i safirele sale regale. Iarba verde, se afund? īn psalmii smeri?i sub fascinantele macaturi ?esute din ploaia multicoloarelor frunze cernute, peste care calc? suveran monarhul Soare. Ramurile cu ochii rug?tori de c?prioar? se-nfioar? sub fo?netele liturghice de frunz?, preg?tind īntāmpinarea chiotelor ?i strig?turilor celor care se bucur? de roadele Toamnei. Arborii b?trāni se postern? īn t?cerea tainic? de vecernii, iar copacii tineri se prind īn hora juc?u?elor frunze, peste care cad roiuri de fluturi ?i puzderii de buburuze. Mierlele mai prind un brāu oltenesc peste covorul catifelat, iar vr?biile se leag?n? pe locurile r?mase calde, māngāind ca ni?te monahii suspinul resemnat al crengilor vestale.

Inima mi se-nal?? īntr-un stol de rāndunele, zbenguind īn anotimpul-s?rb?toare, ce c?l?tore?te spre aripi de vis cu diadema ei autumnal?. Clipele īmi vāslesc gāndurile albe spre stolurile de p?s?rele gata de c?l?toria lor cea minunat? īntre cer, p?mānt ?i mare, precum cānt?rile monahilor īn ceas de s?rb?toare. Sufletul mi se-mbat? de fermecata zare, primind risipa harului prelins din bel?ugul doldora al roadelor īncrustate īn razele de soare. Roua de noapte alung? oboseala zilei, iar trilul greierilor, īmbrac? īn falduri de azur rapsozii dimine?ii cu alai de al?ute ?i psaltire. Īn r?s?ritul sufletului sclipesc Zorii bucuriei! E vreme de cāntare! E vreme de s?rb?toare! E vreme de īmplinire! E vreme de mul?umire!

Octombri?tii de aur ai Dacoromāniei:

2.10.1955, Mariana Gurza, bucovineanc?-b?n??ean?, poet?, eseist? cre?tin?, editoare; 5.10.1919, C. Aurel Dragodan-poet, m?rturisitor; 6.10.1902, Petre ?u?ea-filosof, martir, m?rurisitor; 6.10.1923, Drago? Mor?rescu-pictor, grafician, sculptor, poet; 7.10.1912, Arhim. Sofian Boghiu, m?rturisitor, duhovnic, scriitor, pictor; 13.10.1884, Dr. Vasile Voiculescu, medic-ofi?er, scriitor, m?rturisitor; 14.10.1907, Petrache Lupu, misionar-vizionar; 14.10.1910, pr. Dumitru Gh. Zamisnicu, m?rturisitor; 15.10.1953, Dumitru Ionescu, mare bibliofil ; 17.10.1892, Drago? Protopopescu, scriitor-m?rturisitor; 18.10.1921, Gheorghe Jimboiu, erou-martir; 19.10.1869, Simion Mehedin?i, filosof, pedagog, scriitor, savant; 20.10.1925, Eugenia Indreica-Damian, poet?-m?rturisitoare; 20.10.1914, pr. Ioan Sab?u, mare duhovnic, m?rturisitor; 21.10.1904, pr. Benedict Ghiu?, teolog-m?rturisitor, scriitor; 25.10.1905, pr. Nicolae Grebenea, m?rturisitor-scriitor; 25.10.1925, pr. Eugen Berza, m?rturisitor; 26.10.1673, Dimitrie Cantemir, prin? al culturii, savant, domnitor; 26.10.1909, pr-col. Dimitrie Bejan, erou, martir, m?rturisitor, scriitor; 26.10.1926, pr. Dumitru Bīrjoveanu, m?rturisitor; 26.10.1955, Nicolae Furdui Iancu, artist al poporului; 27.10.1903, pr. Dumitru Iliescu Palanca-Vālcea, erou-m?rturisitor; 28.10.1889, arhim. Nicodim M?ndi??, duhovnic, m?rturisitor, scriitor; 28.10.1906, pr. ?tefan Marcu, erou-m?rturisitor; 28.10.1909, pr. Marin Neam?u, teolog, filosof, istoric, m?rturisitor; 28.10.1920, Andrei Ciurunga, genial poet-m?rturisitor; 29.10.1875, prin?esa frumuse?ii-Regina Maria; 30.10.1869, Dr. Nicolae Paulescu, scriitor, om de ?tiin??-savant mondial, descoperitorul Insulinei.

Admira?ie profund? ?i venerare tuturor!
Brusturi-Neam?, 2017

footer