Revista Art-emis
Codrul verde (3) PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Miercuri, 18 Octombrie 2017 12:07

Codrul Verde 3„Acum, când soarele a c?zut p?durea e o catedral?,dreapt? ?i înalt?, cu vârfurile c?tre cer. În lini?tea ei se aude din când în când cântecul de org? al vântului r?coros. Brazii b?trâni s?geteaz? cea din urm? pânz? de lumin? a cerului, cu aceea?i sete acum, în apus, ca ?i mâine, în aurora dimine?ii. Brazii sunt fra?ii t?i, omule înaripat". (Ernest Bernea-Sear? în P?dure)

Mirificele noastre P?duri primordiale pelasgo-traco-scito-geto-dace au z?mislit un ecou prelung în sufletul Codrului Verde de-Acas? cu o mândrie legitim? de nemurire ?i legend?:

Stejarul din Mamvri. Pe drumul central ce duce la Ierusalim în apropiere de Hebron, se afl? locul unde Patriarhul Avraam a omenit pe Cei Trei Îngeri ai Domnului-Sfânta Treime, înainte de catastrofa Sodomei ?i Gomorei (Fac. 14, 13). Acea Icoan? a Sfintei Treimi de la Stejarul Mamvri a fost imortalizat? ca nimeni altul de marele pictor rus Andrei Rubliov (1370-1430), ca o sintez? absolut? de puritate cereasc? ?i de frumuse?e ideal? dumnezeiasc?.

Codrii Vl?siei. Cunoscut ?i sub numele de Codrii Vla?ilor-Vlahilor îmbr??i?au p?durile din jurul marii Cet??ii a ciobanului Bucur-jude?ul Ilfov-Sl?nic-Co?ofene?ti-Ploie?ti-Prahova-Neajlov, C?lug?reni-Giurgiu. La 1456, Vlad ?epe? i-a înfrânt pe Vladislav Dan, potrivnicul s?u ?i pe turci la Târg?or lâng? Codrii Vl?siei. Constantin Brâncoveanu a construit prin Codrii Vl?siei drumul ce leag? Bucure?tiul de Palatul Mogo?oaia, numit Podul Mogo?oaiei, care dup? R?zboiul de Independen?? din 1877-1878 s-a numit Calea Victoriei. Din Codrii Vl?siei au r?mas: P?durea Pustnicu cu Mân?stirile Pustnicu ?i Pas?rea, P?durea Snagov cu Mân?stirea Snagov, P?durea Comana cu Mân?stirea Comana, P?durea Râioasa, P?durea B?neasa. În jurul ora?ului Ploie?ti întâlnim p?durile: Mislea, Plopeni, P?ule?ti, Parc- Bucov, Române?ti. (Alexandra B?dicioiu, Codrii Vl?siei se întorc. Cotidianul, 8 iunie 2005).

Stejarul din Borze?ti. Pe ?esul Trotu?ului aproape de satul Borze?ti sub privirile curioase ale unui soare frumos de prim?var? ?i la umbra uria?? a unui Stejar falnic, dou? tabere de copii închipuind una oastea t?tarilor condus? de Gheorghe-un tân?r chipe? cu plete negre ?i ochi de mure, iar cealalt?, oastea moldovenilor condus? de vl?starul domnesc ?tefan-copilandrul cu plete blonde, cu ochi alba?tri, gânditori, ?i cu inim? cutez?toare. Gheorghe cu „t?tarii" lui a pierdut ?i a trebuit s? suporte înfrângerea... A fost legat ca un „du?man" ?i atârnat de Stejar pentru a fi spânzurat. Dar nenorocire. Tocmai atunci s-a n?pustit viforul t?t?r?sc care l-au f?cut victim? pe copilandrul Gheorghe. Acea confruntare copil?reasc? avea s? anticipeze peste 30 de ani o b?t?lie crunt? cu hoarda t?tar?, câ?tigat? ?i nimicit? fulger?tor de Marele Voievod ?tefan - Stejarul Moldovei, care avea s?-l r?zbune pe micu?ul s?u prieten de odinioar?, de copil?rie, mucenicul Gheorghe. Cu oastea distrus?, de acela?i Stejar atârna acum fiul hanului Mengli Gherei de peste Volga. (Nicu Gane, Stejarul din Borze?ti, Bucure?ti, Ed. Cartex 2000, 2007, p. 146).

Codrii Cosminului. În anul 1497, regele Ioan I Albert al le?ilor a invadat blânda Moldavie. ?tefan cel Mare, Domnul Moldovei l-a a?teptat cu oastea între comunele Voloca pe Derelui ?i Valea Cosminului lovindu-l pentru poftire, nemilos ?i necru??tor. Dup? înfrângerea ru?inoas? a polonilor, marele ?tefan a ordonat cur??irea locului b?t?liei ?i cu prizonierii le?i l-a arat s?dind stejari, iar locul s-a numit în popor Dumbrava Ro?ie. Din p?durea de atunci un stejar, str?jer al ve?niciei daco-valahe, localnicii îl numesc binemeritat Stejarul lui ?tefan cel Mare.

Stejarul din Valea Ot?s?ului. În mirifica ?ar? a Lovi?tei, pe porfira c?reia s-a brodat vitejia ?i martiriul legendarilor Câneji, din sângele inimo?ilor valahi ap?r?tori de Glie ?i de Dumnezeu, a odr?slit un arbore majestos ?i falnic care, a ascuns în trunchiul s?u viguros pâlpâiri serafice din sânul poporului vâlcean-pl?mad? de liter?, cuvânt ?i art?, lic?riri ale acelui areal divin încrustat cu rubinele jertfitoare ale pustnicilor ?i smeritele safire ale monahiilor pe care cad str?lucirile seme?elor frun?i de schituri ?i m?n?stiri, hrisoave de mo?ii, ranguri boiere?ti, ruguri aprinse de spiritualitate ortodox?, fascina?ia unui sentimental ?i r?scolitor folclor, în?elepciunea umorului oltean, fiorul Codrului verde, mireasma florilor ?i taina Icoanei Maicii Domnului, care a pus temelie celebrei Mân?stiri Dintr-un Lemn.

Gorunul lui Horea. În anul 1784, sub Gorunul care-i va purta numele, Horea ?i-a chemat fârta?ii mo?i la lupta împotriva jugului asupritor al habsburgilor. Horea, Clo?ca ?i Cri?an au biruit, dar Împ?ratul a cerut pace simulând încheierea unui tratat, pentru a tr?da. Guvernatorul Transilvaniei, consilierul Mariei Tereza, evreul Samuel Brukenthal a înfrânt r?scoala mo?ilor preg?tind cea mai crunt? ?i s?lbatic? r?zbunare asupra capilor r?scoalei: arderea pe tron înro?it, tragerea pe roat?, sfârtecarea trupurilor în pia?? ?i r?spândirea lor pe la r?scruci pentru înfrico?area urma?ilor. Gorunul lui Horea în vârst? de peste 400 de ani cu grosimea de 9 m str?juie?te satul ?ebea din Hunedoara. Lâng? el la 15 m nord st? de veghe Avram Iancu-Tribunul mo?ilor. Din ultima creang? a Gorunului rupt? de furtuna din 2005, s-a f?cut Crucea lui Horea de 1,8m a?ezat? lâng? mormântul lui Iancu în Panteonul Mo?ilor, unde ?i Regina Maria ?i regele Ferdinand au plantat câte un gorun.

Teiul lui Eminescu. În Parcul Copou din Ia?i tr?ie?te un tei argintiu în vârst? de cca. 540 de ani din vremea Marelui ?tefan, dar este asociat ca d?inuire istoric? cu Luceaf?rul Eminescu.

P?durea de argint ?i Codrii de aram?. P?durea de argint este o p?dure secular? de mesteceni din preajma Mân?stirii V?ratecului, care mai p?streaz? pa?ii Poetului nepereche, unde inspirat a scris versurile de aur din C?lin... „De treci codri de aram?, de-departe vezi albind/ ?-auzi mîndra gl?suire a p?durii de argint./ Acolo, lîng? izvoar?, iarba pare de om?t,/ Flori albastre tremur ude în v?zduhul t?mîiet. (Mihai Eminescu, C?lin... ) Codrii de aram? au fost surprin?i de Eminul nostru într-o plimbare meditativ? de crea?ie, toamna când Gorunii au culoarea de foc, ar?mie. În ace?ti Codrii s-a aprins ?i marea dragoste a Luceaf?rului pentru Muza ?i frumoasa poetes?, domni?a Veronica Micle. Pe urmele lui Eminescu au mai p??it: Vlahu??, Hoga?, Regina Maria ?.a.

Gorunul lui Zian Arsenie Boca. La 10 Mai 1929, promo?ia de absolven?i a Liceului Na?ional Ortodox-Avram Iancu din Brad în frunte cu dirigintele, profesorul Candid Ciocan hot?r?sc plantarea unui puiet de stejar. To?i au participat, dar ?i to?i au hot?rât ca stejarul plantat s? poarte numele ?efului de promo?ie, adic? Gorunul lui Zian... El s-a dezvoltat frumos, ca un simbol al vigorii, al tr?iniciei, al frumuse?ii, al în?l?imii idealului spiritual-moral pe care educatorii no?tri ni le-au insuflat, ca s? fac? din noi caractere tari, puternice, personalit??i proeminente în slujba patriei ?i neamului." (Romulus Neag, P?rintele Arsenie Boca în Alma Mater Zarandensis, „Gândirea", Serie nou?, anul VI, nr. 5-6/ 1997, p. 29).

P?durea Dobrina-Hu?i este Codrul care fream?t? de Doine ?i Legende, care-?i pune mantia de April peste brocardul regal al Prim?verii, unde rapsozii augustei naturi concerteaz? madrigal dup? madrigal, fior dup? fior, încântare ?i splendoare ?i Dumbrava Verde în care s-a aprins flac?ra dacoromânismului cre?tin în inimile înfl?c?rate sincere ?i curajoase ale unui grup de liceeni puri ca floarea de p?p?die, viitori na?ionali?ti eroi ?i martiri.

P?durea Tânc?be?ti ?i-a tocmit Troi?? de Altar, sfin?it cu sângele curat al Celor 13 bravi Eroi-Martiri-C?l?uzitori ai Neamului dacoromân, ai Bisericii Mântuitorului nostru Iisus Hristos ?i ai Preacuratei Sale Maici Maria Vlaherna-Carpatina.

P?durea Verde din Timi?oara se leag? faimos de Rezisten?a Anticomunist? din Banat, locul unde securitatea timi?orean? îi executa pe partizanii prin?i, întemni?a?i prin proces de condamnare, dar samavolnic sco?i din temni?e, omorâ?i ?i arunca?i în gropi comune. La 2 August 1949, partizanii condamna?i la închisoare: Aurel Vernichescu, Gh. Popovici, Th. Ungureanu, Gh. Smultea, Petre Pu?chi??, N. Ghimboa?e, Miclu? ?i Gh. Luminosu, au fost lua?i din închisoare, executa?i în P?durea Verde ?i arunca?i într-o groap? comun?. Pe o colin? la marginea P?durii Verde a fost amplasat? o Troi?? din lemn în 1990, iar în 2000 de?inu?ii politici supravie?uitori au ridicat un obelisc înconjurat simbolic de „masa t?cerii" cu scaune de piatr?. În 2014, Prim?ria Timi?oarei a reabilitat monumentul înconjurându-l cu 43 de pl?ci de granit negru pe care au scris numele membrilor grupurilor de rezisten?? anticomunist?, a celor executa?i în P?durea Verde ?i a celor care au murit în urma torturilor prin diferitele închisori (www.activenews.ro/ Timi?oara-Omagiu-adus-de?inu?ilor-politici)

P?durea sculptat? a Cimitirului vesel-S?pân?a. Acolo este locul de revela?ie ?i fascina?ie unde omul cre?tin ortodox reprezentat de artistul popular nu-?i manifest? cu ostenta?ie credin?a, ci ca pe ceva propriu, firesc, natural, românesc, hâtru, precum aerul, lumina, cântecul, ruga, vinul, apa ?i umorul spre zâmbetul multora.

Mân?stirea M?gura Ocnei situat? în mijlocul p?durii b?c?oane de o frumuse?e r?pitoare, pe platoul M?gurei cu altitudinea de 505 m. În regimul concentra?ionar a func?ionat ca penitenciar- sanatoriu TBC. Aici de?inu?ii politici na?ionali?ti-cre?tini au creat Ordinul mistic ortodox al purit??ii prigoni?ilor, devenind un Rug Aprins al Sfin?ilor Închisorilor: Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Arhim. Gherasim Iscu, Constantin Opri?an, Gheorghe Jimboiu, Marin Naidim, Gheorghe Calciu, arhim. Justin Pârvu, arhim. Arsenie Papacioc, pr. Ilie Imbrescu, pr. Ilarion Felea, Dr. Ion Banea, Nicoleta Nicolescu, Ecaterina Gâ??, Aspazia O?el Petrecu, Alecu Cantacuzino, Alecu Ghica, George Manu, Traian Trifan, Petre ?u?ea, pr. Dimitrie Bejan, pr. Dumitru St?niloae, Theodor M. Popescu, Radu Gyr, Vasile Bl?naru-Flamur?, Ionel Zean?, Virgil Mateia?, Virgil Maxim, Petru Baciu, Vasile Voiculescu, Demonstene Andronescu, Nichifor Crainic, Ernest Bernea, pr. Vasile ?epordei, pr. Sergiu Ro?ca, Ieroschimonahul Nil Doroban?u, Maica Teodosia-La?cu, Maica Mihaela Portase, Maica Mihaela Iordache ?.a.

Muntele Rar?u ad?poste?te în bra?ele sale largi poiana Sih?striei, unde Voievodul Petru Rare? a ridicat Mân?stirea Rar?u-una dintre cele mai frumoase mân?stiri din ?ara Dornelor, ce l-a avut între stare?i pe celebrul scriitor, poet mistic, p?timitor, m?rturisitor ?i martir-ini?iatorul Rugului Aprins, ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor. Sfânta Troi?? se afl? la distan?? egal? dintre mân?stirile Rar?u ?i Sih?stria Rar?ului.

Mân?stirea Sih?stria Rar?ului sau Poiana Maicii Domnului simbolizeaz? frumuse?ea chipului monahal ortodox român în care se oglinde?te sublima frumuse?e a Fecioarei Maria. Din ob?tea slujitorilor se desprinde ca un Brad falnic ce nu se îndoaie, stare?ul-arhimandrit Ioan-Ilarion Neagoe pe care am avut cinstea s?-l cunosc ?i s?-l pre?uiesc cu deosebit? înfl?c?rare ca pe ucenicul Maicii Domnului ?i al stare?ului Daniil Tudor.

P?durea Muntelui Polovragi cu Mân?stirea Polovragi-Perla Gorjului înconjurat? de cer, dragoste, ap? ?i p?mânt. Într-o zi de pelerinaj, ie?eam din Pe?tera Polovragi a lui Zamolxe mergând spre mân?stire. Chiar la ie?irea din pe?ter? m-a întâmpinat un corb care a cronc?nit ?i m-a condus pe drumul mân?stirii a?ezându-se într-un Stejar secular de pe vremea lui Vlad ?epe?. Corbul face parte din heraldica noastr? voievodal? ?i regal?, pentru care am o deosebit? pre?uire. M-am urcat pe o creang? la circa 3 m sub el ?i nu s-a mi?cat. Ne-am salutat, ne-am fotografiat, apoi am coborât. M-a înso?it cronc?nind pe deasupra pân? în curtea mân?stirii, dup? care s-a îndep?rtat: „Totul, de la împletitura albului cu verdele pân? la unirea p?mântului cu cerul, prin Muntele Athos pictat în pridvorul bisericii, absolut totul la Mân?stirea Polovragi î?i aminte?te de acel Rai..." (Oltenia de lâng? Cer- Editura Mitropolia Olteniei, Craiova-2006)

P?durea Muntelui Oslea îmbr??i?eaz? ilustra Mân?stire Tismana cu spiritul Domnului Tudor, al Maicii stare?e Tatiana R?dule? ?i al lui George Co?buc cu celebrul foi?or de crea?ie de la poalele ei. Vecinul Vârfului Oslea este Muntele Cioclovina, care p?store?te multe pe?teri de pe vremea dacilor, precum ?i cele dou? schituri Cioclovina de Sus ?i Cioclovina de Jos. Singura vin? a Muntelui ?i a p?durii sale este frumuse?ea de basm ?i avântul apropieri de Cer: „Toate m?n?stirile noastre, splendide monumente ale geniului nostru artistic, au fost a?ezate în locuri chibzuit alese dup? criteriul frumuse?ii, dar niciuna într-un cadru atât de romantic ca Tismana, cea dintâi ctitorie voievodal? din ?ara noastr?, împreun? cu Cozia... Natura ?tie s? imprime un sentiment al sublimului mai puternic decât opera de art?. Iar sublimul splendorilor de la Tismana e calm ?i vital fiindc? peisajul e lipsit de tragicul turbur?tor al stâncilor abrupte ?i al pr?p?stiilor dure. Acela?i sublim îl tr?ie?ti dac? urci poteca spre muntele Oslea, care domin? m?n?stirea." (Nichifor Crainic, Sfântul Nicodim ?i M?n?stirea Tismana. Amintiri din Oltenia, Bucure?ti, Ed Floare Alb? de Col?, 2015, p. 43, 48)

P?durea de la poalele Muntelui Buila-Vânturari?a, din masivul C?p??ânii este straja Mân?stirii Arnota, de unde ctitorul Voievod Matei Basarab privea cu un ochi spre Severin ?i cu cel?lalt pân? la Marea cea Mare. În apropiere se afl? schitul Pahomie legat de ieromonahul Iosaft-care a avut un rol deosebit în luptele Rezisten?ei Anticomuniste din zona Arnota. „Schitul spunea nobilul profesor Gh. Boldur a avut un rol extraordinar în sinteza dintre credin?a cre?tin? str?mo?easc? ?i rezisten?a armat? anticomunist?." (Gh. Boldur-L??escu, Genocidul comunist în România, vol. II, Bucure?ti, 1994, p. 92)

P?durea Muntelui Fr?sinei cu Cele ?apte Coline-la sânul c?ruia se înc?lze?te celebra ctitorie modern? a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica-Mân?stirea Fr?sinei.
Pe locul secularelor schituri de lemn, cu faimosul cimitir sacru, unde monahi îmbun?t??i?i duhovnice?te ?i-au cioplit în trunchiuri de copaci locuri de veci. Înainte de ob?tescul sfâr?it c?lug?rii se a?ezau în picioare, în rug? în scorburile copacilor, apoi adormeau cu psalmii de mul?umire Bunului Dumnezeu, intrând astfel în nemurire ca Vl?stari ai Pomului vie?ii. Am avut bucuria cereasc? s?-l cunosc pe marele monah isihast, scriitor Ghelasie Gheorghe, cu care m-am împ?rt??it deseori ca sub forma unei amplitudini mistice cople?itoare.

În mica Dumbrav?, str?juit? de cire?i s?lbatici ?i nuci, a parcului meu din arealul R?z??oaei unde st?pânesc un corp de p?dure numit Codrul R?ze?oaiei, p?durea cea mare se întinde pân? la poalele Mân?stirii Neam?, am plantat: Trandafirul Sf. Fecioare Maria, Leandrul Apostolului Andrei, Bradul lui Corneliu, Bradul lui ?aguna, Bradul lui Zian Boca, Bradul lui Nil Doroban?u, Bradul lui Radu Gyr, Bradul lui Pan Vizirescu, Bradul Mariei Cantemir, Bradul lui Aurel State, Bradul lui Andrei Ciurunga, Bradul p?rintelui Dimitrie Bejan, Gutuiul lui P?storel Teodoreanu, Salcâmul lui B?lcescu, Pinul lui George Co?buc, Pinul lui Vasile B?ncil?, Bradul lui Valeriu Gafencu, Bradul lui Nae Ionescu, Bradul lui Mircea Vulc?nescu, Bradul monahului Atanasie ?tef?nescu,Bradul lui Artur Silvestri, Salcâmul lui Mihai Viteazul, Salcâmul lui Tudor Vladimirescu, Bradul lui George Manu, Bradul lui Gheorghe Cantacuzino, Gutuiul Mariei T?nase, Alunul lui Iancu Jianu, Zarz?rul lui Marin Sorescu, Trandafirul Mariei L?t?re?u, Teiul Ioanei Radu, Nucul lui Petre ?u?ea, Nucul lui Ernest Bernea, Teiul lui Eminescu, Bradul lui Ioan Ianolide, Bradul lui Amza Pelea, Leandrul Cuvioasei Parascheava ?i cel mai recent, ieri, în ziua cinstirii Cuvioasei Maice Parascheava, Gorunul Reginei Maria.

Sufletul P?durii cre?te în om, f?când s? vibreze în el tainele cuvântului, luminii ?i cântului. În fiecare adâncitur? de gând se leag?n? o inocent? r?muric?. În fiecare cuvânt ales se preling ?oaptele unei crengi ?i mireasma unei flori. În fântâna faptelor tale se r?sfrâng ca într-o icoan? cerul ?i corola unui falnic stejar.

„A mai r?mas de vorb? cu p?storii,/ Pe câmpul gol, stejarul solitar,/ B?trânii spun c? poart?-n el istorii/ ?i c?-i demult st?pân pe-acel hotar.// S-a n?pustit asupra lui furtuna/ ?i-l scutur? cu sete de p?gân,/ Îl bombardeaz? tr?snetele-ntr-una/ ?i r?ni adânci pe trupul lui r?mân.// Îl bate crunt cu bice lungi de ploaie/ ?i url? peste el v?zduhul tot,/ Iar vânturile-l rup, dar nu-l îndoaie/ ?i-i mu?c? de mânie câte-un ciot.// Se pare a fi acum la o r?scruce/ Dar norii spar?i alearg? ?i s-adun,/ Iar cerul îi trimite s?-l usuce, Buchetul lui de raze cald ?i bun". (Virgil Mateia?, Drume?ule, opre?te-te ?i vezi... Bucure?ti, Ed. Eminescu, 1999. (Poezia a fost scris? pe 12 septembrie 1954, la Securitatea Bra?ov în celula 12)

Duminic? 15 Octombrie-2017, Brusturi-Neam?.
†Sf. Mc. Luchian, Savin, Vars, Eftimie cel Nou.

footer