Revista Art-emis
Codrul verde PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Miercuri, 28 Iunie 2017 10:51

Codrul Verde„Împ?rat sl?vit e codrul,/ Neamuri mii îi cresc sub poale,/ Toate înflorind din mila/ Codrului, M?riei-Sale." (Mihail Eminescu).

Primul copac în care a odr?slit surâsul divin ?i pe care L-a s?dit Dumnezeu în Gr?dina Paradisului S?u, ca pronie ?i miraj al Omului întâi creat a fost Arborele vie?ii. P?durea a fost mai întâi Paradisul Protop?rin?ilor pelasgi, cu fascina?ia celebrului M?r... Codrul Verde de-Acas? este Darul cel Mare din Darul Crea?iei Mo?ului-Ziditor, din Codrul M?riei Sale Dumnezee?ti, d?ruit multor Na?ii ca Mo?ie Casei Neamurilor respective. Codrul Verde al Dacilor împ?r??e?te milenar ?i ve?nic ca L?ca? al tuturor fiin?elor ?i lucrurilor: al omului, pustnicului, monahului, p?s?rilor, animalelor, insectelor, izvoarelor, mineralelor , Mo?ia lui Dumnezeu. P?durea milenar?-miracolul de tain? celest este marele Dar al Cerului oferit de Dumnezeu, Omului, înainte de a-l crea pentru a-i a?terne hotar vredniciei, temeiniciei ?i ve?niciei lui. Str?bunii no?trii pelasgo-traco-dacii ?i-au scris istoria cu sângele lor curat pe lemnul p?durii. În Codru, omul se îmbrac? în frumos, în bine, în tain? suind în adev?r lâng? Dumnezeu, din pe?teri, de pe cu?mele Dealurilor ?i de pe crestele Mun?ilor.

P?durea se ridic? de pe p?mânt, dar se îmbrac? din cer cu r?murele de soart?, de s?rb?toare, cu rândunele ce planeaz? înainte de r?s?ritul soarelui risipindu-i peste tot str?lucirea verde. Primul instrument natural al omului a fost ?i este frunza. Prima orchestr? a Cosmosului este Codrul cu toat? diversitatea instrumentelor lui naturale. De sub poalele P?durii, din lemnul ei uscat s-au f?urit aproape toate instrumentele artistice: fluierul, vioara, naiul, basul, garnitura de ?ambal, de pian, cobza ?i violoncelul... Din vremuri ce se pierd pe culmile mun?ilor li s-au al?turat buciumul ?i tulnicul. Când p?durile se a?tern din fream?tul zilei în noaptea hainei de vis a t?cerii, ne presar? ?oapte pe marginea c?r?rilor str?juite de tufe, de r?muri?, de aluni? peste care î?i dau mâna ca un arc de m?noas? câmpie sau ca o grandioas? bolt? celest?. Suli?ele razelor de soare despic? m?runt frunzi?ul verde pres?rat cu marama boabelor de rou? din care se ridic? firicele sub?iri de mireasm?. Cu Mâinile calde, binef?c?toare, pline de bucurie, dar ?i cu emo?ie de P?rinte, Tat?l ceresc a pres?rat frumuse?ea ?i splendoarea peste Natura care a creat-o, pentru ca cei Ale?i, geniile, arti?tii prin harul crea?iei s?-i adauge în literatur? ?i în art? un sublim sentiment divin.

Primul geniu religios ales de Dumnezeu a fost dacul Sfântul Vasile cel Mare (330-379). El s-a retras spre isihie, la medita?ie ?i contemplare în miracolul p?durii din preajma râului Iris din Anatolia trac?, pres?rând la anul 360 în epistola c?tre prietenul s?u Grigore de Nazianz, r?pitoarea frumuse?e a peisajului, îndemnându-l s? i se al?ture grabnic: „acolo mi-a ar?tat Dumnezeu un loc care se potrive?te cu felul meu de via??, ajungând astfel s? v?d în realitate în fa?a ochilor mei ceea ce de multe ori m? obi?nuisem s? pl?nuiesc în gând în clipele de r?gaz ?i de odihn?. Exist? acolo un munte înalt, acoperit de o p?dure deas? ?i udat în partea nordic? de ape r?coroase ?i limpezi. La poalele lui se întinde o câmpie lin?, ad?pat? continuu de apele care se preling din munte. O p?dure care a crescut parc? de la sine jur-împrejurul acestei câmpii, bogat? în arbori varia?i ?i de toate speciile, înconjoar? câmpia ca un zid." (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, PSB 3, Ed. Basilica, 2010, p. 59). Astfel de locuri mirifice ?i divine se întind în hore de s?rb?toare pe întreg cuprinsul Patriei-Gr?dina Maicii Domnului-Vlaherna Carpatina...

În frumoasa poian? Ha?ca, din bra?ele p?durii de fag ?i molid ai Mun?ilor Stâni?oarei, Arhimandritul Iustin Pârvu a ctitorit pe vatra p?rinteasc? în 1991, complexul mân?stiresc Petru Vod?, din comuna Poiana Teiului al ??rii Neam?, locul unde s-a ostenit ?i monahul m?rturisitor-scriitor Atanasie ?tef?nescu ?i unde, din strana lor de straj? vegheaz? înfrâ?i?i cu brazii, genialul poet al Suferin?ei ?i martiriului Radu Gyr ?i P?rintele profesor Gheorghe Calciu-Dumitreasa, vegheaz? de acolo ?i din cer la Destinul Neamului nostru nemuritor. Mai jos la circa 3 km, într-un loc neînchipuit de frumos P?rintele Iustin a fondat Mân?stirea Paltin-Petru Vod?, construit? din lemn în stil maramure?ean, cu ob?te de maici harnice, evlavioase, inimoase cu suflet cald ?i voce de m?iastre privighetori.

Admira?ia mea pentru aceste locuri r?ze?eano-pârvulene cre?te de fiecare dat? când le îmbr??i?ez cu sufletul inundat de bucurie, cu un fior care îl simt dar r?mâne totu?i în tain?. O vraj? covâr?itoare se desprinde de pe acele locuri binecuvântate: murmurul râului, ciripitul vesel al p?s?rilor ce te înal?? în extaz, mireasma ?â?nit? ca zborul unei rândunele din feeria catifelat? a florilor, varietatea arborilor în concordan?? cu complexul m?n?stiresc dau o armonie în?l??toare locului sfin?it de Dumnezeu ?i de Om. De pe r?murelele Ateneului mirific al P?durii prim?v?ratice, corurile de p?s?rele, unele mai virtuoase decât altele, se avânt? cu trilul lor, în vârtejul albastru spre în?l?imea de smarald a Codrului ?i cea de azur a zenitului cânt?rii, fascinându-ne. Întregul concert dep??e?te cu mult miracolul splendorii ?i încânt? aproape toate inimile în care s?l??luie?te bucuria tr?irii în unda frumosului ?i a dorului, dar cel mai a?teptat ?i cel mai râvnit rapsod care d? arvun? vie?ii în refrenul reîntâlnirii cu noi este cucul. Cu-cu! cu-cu!

Cucul, aceast? fascinant? ?i miraculoas? pas?re-Crainicul vie?ii ?i al Prim?verii este horoscopul sor?ii prin care b?trânul artist ne închide în neaua zorilor scuturând din partitura sa vesel? ?i matinal? anii ce-i mai avem de tr?it în seninul de azur al destinului nostru. În rari?tea umbrei desprins? de b?taia soarelui de pe coama P?durii dese, cândva în momente aprige de nedreptate social? cete de haiduci, Voinicii Codrului, împ?r?eau bucate ?i flinte între fârta?i pentru a z?g?zui samavolnicia ciocoilor ?i arenda?ilor alogeni.

În faldurile de azur ale zilei, peste P?dure se înal?? lumân?rile purpurii ale candelabrelor uria?e ce arunc? asupr?-ne sclipiri de curcubee rotindu-se diafan peste mirificul mistic al ierbii, asemeni destinului nostru dac care se îndoaie uneori dar nu se frânge niciodat?. C?tre sear? când umbra P?durii se întinde ?i se tot întinde onomatopeic..., ca faima lui Mircea cel B?trân la Cozia, zvonul ei se înte?e?te ca r?ze?ii marelui ?tefan ce calc? to?i prigonitorii barbari ori cre?tini în picioarele cailor sau ca izbânda f?r? seam?n de la C?lug?reni a lui Mihai Viteazul-gloria de-a pururi a dacoromânilor... Dup? care se l?s? ca o adiere ce se adun? în soborul de vecernii al p?s?retului din Codru pres?rat parc? în ni?te miraculoase schituri seculare, ale c?ror stihuri, simfonii ?i psalmi se r?sfrâng peste ramuri, peste v?i, peste coline, h?uind peste inimile arzânde ce îmbr??i?eaz? ca într-un aluni?, cer ?i p?mânt, copaci ?i flori, p?s?ri ?i ape, tufe ?i mure, iarb? ?i s?lcii, m?ce?uri ?i p?p?dii.

Vântul î?i duce fo?netul s?u cu o octav? mai sus peste cântecul apei, împr??tiind mireasma peste visele înmugurite ?i câmpurile vie?ii înverzite ale seraficului April. Deseori, când P?durile dorm pe un covor cu plu?ul îmbietor de verde, la marginea lor se întind câmpiile înm?nunchiate în felurimea culorilor, mejdinându-se cu dealurile peste care s-au purtat atâtea lupte ce s-au pierdut neclare în orizont ?i peste care s-au prelins atâtea biruin?i. În poieni?ele P?durii, mierla, calofirul, cinteza, pi?igoiul, cucul, turtureaua, pup?za salvat? de nemuritorul Creang?, ciocârlia, rândunica sunt arti?tii emeri?i ai Codrului verde. Pentru p?storul satului românesc-tradi?ionalul ??ran, monah, artist, poet, pelerin, haiduc ori Voievod, P?durea devine centrul ?i marginea lumii peste care se revars? filosofia popular? în care se întrep?trund afinitatea ?i mistica suflului haric, divin dând Omului temerar sentimentul grandorii ?i al frumuse?ii sale cosmice.

P?durea ca fiic? a naturii, cu apa ei, cu soarele ei, cu tot ce o înconjoar? devine izvorul nesecat al crea?iei folclorice, ca port ?i joc, ca Iie ?i cântare, dar ?i sursa prelucr?rii instrumentelor muzicale prin care cântecul fermec?tor devine o sublim? încântare. Atât de mult a binecuvântat Atotcreatorul Natura Crea?iei Sale, încât P?durea ?i p?mântul devin primele ad?posturi, primele case, primele l?ca?uri ale Omului ?i ale lui Dumnezeu: grote, bordeie, pe?teri, altare, schituri, toate întocmite cu rost de Sus dup? rânduiala lor. P?durea, p?mântul, mun?ii, dealurile, apele, soarele, cerul, Omul, anotimpurile, lucrurile, fiin?ele, necuvânt?toarele, fenomenele naturale, materia, toate de la cele mai mici pân? la cele mai mari sunt întocmite de Dumnezeu cu bun? voin?? ?i aleas? chibzuin??, rânduite dup? rostul lor ?i dup? împlinirea lor într-o rânduial? cosmic?, în legea firii lor ca o binecuvântare în toate formele existen?iale ale eviden?ei sacre.Rânduiala divin? prin care se desf??oar? ordinea cosmic? a a?ez?rii lumii în echilibru ?i armonie, d? frumuse?ea existen?ei Neamului nostru Dacoromân de care permanent înset?m de admira?ie ?i desf?tare dup? ce ne-a mai r?mas câte ceva ?i nou?...

Ceasornicul p?durii

Neamul dacoromân, fiind înfr??it cu Codrul M?riei Sale-Atotcreatorul, dintru începuturile sale protopelasge s-a împletit adânc cu taina naturii, cu sensul ei încât î?i potrive?te via?a ?i timpul s?u liturgic existen?ial ca dup? un astronomic ceasornic: „cunoa?terea orei dup? cântecul p?s?rilor: pi?igoiul cânt? la ora 1, ˝ ?i 2 noaptea; pitulicea (cu cap negru) cânt? între 2 ?i 2 ˝; ciocârlia, între 2 ˝ ?i 3; pitulicea (cu cap ro?u) între 3 ?i 3˝; mierla cânt? între 3˝ ?i 4; pi?igoiul, între 4˝ ?i 5 ?i vrabia, între 5 ?i 6." (Revista p?durilor, an II, 1887, pp. 240-241). Pentru cei Ale?i lui Dumnezeu, Cerul surâde P?mântului ortodox deschizându-se uneori de mai multe ori, îmbr??i?ându-l cu taina ?i c?ldura sa dumnezeiasc?. Unele legende spun c? acest miracol se întâmpl? la Sfântul Vasile, la Boboteaz?, la Învierea Domnului ?i la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe-Purt?torul de Biruin??. „În noaptea de Sf. Vasile vorbesc dobitoacele ?i înal?? fl?c?ri comorile... În noaptea de Sf. Gheorghe se deschide de trei ori ceru', cap?t? graiu dobitoacele, cap?t? puteri pomii, dau mâ?i?orii la s?lcii ?i înfloresc pomii. În momentul acesta, când cerul se deschide ?i lumea noastr? ia contact cu lumea de dincolo, se produc efecte de o mare amploare, întreaga natur?, de la plant? la om, cap?t? puteri ?i frumuse?i noi, se produc adev?rate minuni." (Ernest Bernea, Spa?iu, timp ?i cauzalitate la poporul român. Ed. Humanitas, Bucure?ti-2005, p. 89).

Codrul Verde de-Acas? ne-a dat ?i nume de persoane ilustre: Arbore-familie de boieri moldoveni; pârc?labul Sucevei ?i hatmanul Luca Arbore; Ioan Arbore (1892-1954), descendent al hatmanului Luca, general, ?eful armatei a III-a, de?inut politic, martir; Nina Arbore (1887-1941), pictori?? ?i grafician? din Tecuci; Ion Brad, prof. univ. dr., savant de prestigiu interna?ional în biochimie alimentar?, supranumit Tat?l c?tinei albe; Faust Br?descu, scriitor, publicist, traduc?tor, dr. în Drept-Bucure?ti, dr. în Filosofie-Paris; Codreanu-nume ilustru de demnitate, martiriu ?i rezonan?? na?ionalist-cre?tin?; Ion Creang?-nem?eanul de aur, diacon ?i scriitor; Liviu Dafinescu, artist, profesor, directorul Ansamblului Profesionist Doina Gorjului; Cezara Dafinescu-actri?? de o r?pitoare frumuse?e; Adrian F?ge?eanu (1912-2011), din Deleni-Cern?u?i, avocat, comisar, arhimandrit, scriitor, de?inut politic, m?rturisitor; Vasile M?linescu (1817-1866), Valea Seac?, om politic ?i publicist, ramura P?dureanu, ramura P?ltineanu, ramura Plopeanu, Constantin Nicol?escu-Plop?or, R?mureanu, ramura Socaciu ?.a.

Codrul Verde - Darul de Sus al Providen?ei este altar de slujire, de crea?ie, l?ca? de menire divin?, dar ?i pantheon de martiri, ca ?i celebra P?durea Verde a Banatului: „Plinitu-s-au vremile care au profe?it, de la începuturi, pentru neamul din coroana Carpa?ilor, jertfe de sânge, jertfe de vie?i, pentru a putea tr?i în duhul adev?rului... Plinitu-s-a profe?ia: „Vor trimite s? ne prind? ?i s? ne omoare. Vom fugi; ne vom ascunde; vom lupta; iar la urm?, vom fi desigur, r?pu?i. C?ci vom fi pu?ini, urm?ri?i de batalioane ?i de regimente române?ti. Atunci vom primi moartea." (Corneliu Zelea Codreanu). În grelele ?i vr?jma?ele vremi ale istoriei noastre, aceste vârfuri, ca autentici reprezentan?i, au fost cei care au condus poporul, care s-au pus, prin via?a ?i sângele lor, temelie existen?ei noastre-fiind pilde, îndemn, lumin? ?i fapt?."(Atanasie Berzescu, Memento, Revist? de Memorie Politic? Anticomunist?. Anul XIV, Nr. 8 (87) august 2004)

?i ei ca ?i cei mul?i au scris cu sânge sfânt ?i sacr? credin?? pagini de jertf? în Istoria Neamului dacoromân, Eroii-Martiri c?zu?i în lupta de la Pietrele Albe: Petru Anculia, Miloi Gheorghe Urd?reanu, Ioan U??, Ilie Cristescu-Voica, Pantelimon Erimescu, E. Careba, Ion Caraiman, Iovan Berzescu, Horea Smultea-Cri?u, Romulus Mari?escu ?i Eroii-Martiri executa?i la P?durea Verde: Spiru Bl?naru, Petre Dom??neanu, Ion T?nase, Petru pu?chi??-Muta?cu, Aurel Vernichescu, Gheorghe popovici, Teodor Ungureanu, Gheorghe Smultea-Cri?u, Nicolae Ghimboa??-Miclu?, Gheorghe Luminosu, Gheorghe Ionescu (Memento...).

Prieteni dragi, iubi?i totul: Codrul, Natura, Crea?ia ca pe voi în?i-v?! SfântulÎnchisorilor, Valeriu Gafencu gr?ia: „Ce poate fi mai frumos decât a ajunge s?-?i dai seama c? toat? crea?ia lui Dumnezeu ?i-e sor?, mam? ?i frate!".

†Â Na?terea Sf. Ioan Botez?torul-Sânzienele,Sf. Ioan cel Nou-Suceava, Sf. Niceta de Remesiana.
Brusturi-Neam?-Gr?dina Maicii Domnului-Vlaherna Carpatina

footer