Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Dr. Nicolae Bala?a   
Luni, 16 Mai 2011 11:42
Balasa NicolaeZi de zi, pentru a fi cu ochii în lume, dar mai ales pentru a fi informat, privesc la televizor, ascult un post de radio sau r?sfoiesc unul sau altul dintre tabloidele înc? reav?ne, gata s? îmi mânjeasc? degetele cu cerneal?. ?i asta nu ar fi mare dandana! S?pun, slav? Domnului, este! Ap?, la robinet, mai limpede, mai cu rugin?, dar este! A?a c?, f?r? prea mare efort, în m?sura în care vrei s? fii s?n?tos, te speli ?i mâinile î?i sunt iar curate. Plumbul, otrava nev?zut? din cerneal?, se duce pe apa sâmbetei. E, nu chiar pe-acolo, cât? vreme circuitul existen?ei noastre înseamn?, în mare parte, recircuit. Apa mea rezidual? e captat?, mai la vale, de o institu?ie, s?-i zicem, prim?ria cutare, (în al c?rei statut de func?ionare st? grija fa?? de om!) prim?rie care ?i-o toarn? din nou, val –vârtej, pe gât c? vrea, domnule, parale! În ziua de azi, mai ales de bani, foame mare! M? întorc la cuvânt. Nu fi?i a?a de preten?io?i, nu despre cel Biblic e vorba, ci de cele de mai sus, „circuit" ?i ,,recircuit'', în care, chior s? fiu ?i tot nu pot s?ri peste grupul de litere „c", „i", „r", „c". F?r? ghilimele, virgule ?i o idee mai al?turate, adic? puse în rândul lumii, literele, bineîn?eles, (?tiin?ific s-ar chema într-o logic? a limbajului) ?i spectacolul e la el acas?. Nu v? gr?bi?i, nu e pe gratis! Pl?tim cu vârf ?i îndesat. „Lucru dracu, b? nene!", vorba lui Mo? Gogu, unul de pe la mine din sat, „e c? circul noi l-am vrut, noi îl avem! Iar dup? aceea, ce s? mai zici?!". Problema se complic? r?u, dar r?u de tot, când, vorba aceluia?i g?lbejit, f?r? din?i ?i cu gândul dus la ?treangul deja preg?tit în podul casei,: „vai de mam? de om, când alegi pân? culegi!". Doamne fere?te! Piei, satan?, ?i las?-ne m?car n?dejdea, c? ea, n?dejdea, nu e de la p?mânteni, ci de la Cel de Sus, îmi zic ?i eu cu gândul la un alt fel de mâine. Cine mai are înc? gramul de minte dat de Dumnezeu (restul cic? ar fi un fel de materie bun? de pus în tigaie), gânde?te, cine nu, pune de o m?m?lig? ?i întinge cu cocolo?ul în obiectul sugerat, c? timp, dup? aceea, de înghi?it în sec, slav? Domnului, patru ani, berechet!

Acum, de ce s? nu fiu sincer, cam fac din ?ân?ar arm?sar, invocând otrava din cine mai ?tie care jurnal intrat?, prin buricul degetelor, în sufletul omului. Lumea nu prea mai cite?te. Mo? Gogu, cu jurnalul adus de po?ta?, minus, f?r? voia sa, din pensie, aprinde focul, cât? vreme gaz ia dac? ai de unde! Ce ne facem îns? cu imaginea ?i tr?nc?neala (ve?nicul fel de a bate câmpii), de pe micul ecran, unde otrava are ?i nuan?? („Filosofia nuan?elor'' - ?u?ea) ?i culoare. F?când abstrac?ie de gânditorul român, nu m? judeca?i gre?it! Semantica celor dou? cuvinte, chiar tautologie dac? ar fi, tot ar spune ceva. Ba chiar mai mult decât v? închipui?i. Nu degeaba se zice: ,,a?i prostit poporul cu televizorul", iar de aici telembizarea, ca maladie cu form? de manifestare, la nivel na?ional, nu este o glum?. „Lucru dracu' în casa popii!"- îmi zice iar Mo? Gogu, „cât? vreme nu mai e vaccinul. Pe vremea mea, când d?dea boala în tine, venea unul, Gorici, f?cut sanitar pe front, î?i arunca, din pragul u?ii, o sering? plin? cu penicilin?, în cur, ?i te vindecai. To?i, de toate! Mai pu?in ?ia, îi ?tii dumneata, activi?tii, securi?tii... Ai focului, dar nici c? se îmboln?veau de ceva! (La Lilieci, Marin Sorescu). Ast?zi, nici ierburile nu mai dau rezultate. Faci un ceai ?i... neam! Doar te umfli în burt?. „L-au otr?vit ?i pe ?stea! Peste tot, otrav?!" Otrav?, îl aprob ?i eu, pân? ?i în sufletul omului, numai c?, el, omul, este ?i produc?torul ?i negustorul. Culmea, incon?tient, ?i consumatorul! Circuitul (circ-uitul) în forma sa natural? sau în alt fel, tot circ se cheam?. S? nu crede?i c? sunt atât de ipocrit încât s? m? excud din lan?ul anterior expus. Gluma lui Caragiale ,,ori to?i s? tr?im, ori to?i s? muri?i", în cazul de fa??, e bun? cât s? mai facem haz de necaz. ?i asta în m?sura posibilului. În rest, doar ?treanguri preg?tite în podul casei ?i punere pe gânduri! Pentru c? tot am rostit cuvântul „gînd", m? instalez în el, (,,din ce este cel mai mult gândul este"- Socrate, concept cu greutate pentru care nici m?car Albert Einstein nu a g?sit o formul? matematic? de exprimare) ?i dau o clip? fuga la începuturile dec?derii umane. Evident în Biblie, îns? nu la izgonirea din Rai, întâmplare ce vine s? exprime ?i s? explice în acela?i timp, conceptul de existen?ialism formulat în secolul trecut (în special de c?tre Jean-Paul Sartre), ci în capitolul Cain ?i Abel. Chiar dac?, s? zicem, tot omul cunoa?te povestea, o reamintesc fie ?i numai pentru împrosp?tarea memoriei.

„Adam s-a împreunat cu nevast?-sa Eva; ea a r?mas îns?rcinat? ?i a n?scut pe Cain" (...) A mai n?scut ?i pe fratele s?u Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar" Ambii au adus lui Dumnezeu o jertf? pentru via?? (sau una pentru p?cat, cu sau f?r? con?tiin?a lui. Înc? nu se ?tie!). Jertfa celor doi, evident diferit?, (Cain, lucr?tor al p?mântului, a adus o jertf? de bucate din roadele lui, ale p?mântului, Abel, p?stor, adus o jertf? din oile întâi n?scute), nu este privit? în acela?i fel de c?tre Dumnezeu. De aici, din aceast? pild? a unei inegalit??i de tip moral, (s? nu v? imagina?i c? a? vrea s? reinventez comunismul!), mai întâi mâhnirea, apoi fr?mântarea (în ziua de ast?zi, frustrarea, etc), ?i, în ultim? instan??, omorul. Prima crim? din istoria omului ?i, cred eu, prima c?dere din îndumnezeire, c?dere ce st? sub semnul întreb?rii lui Dumnezeu c?tre Cain: ,,unde este fratele t?u Abel?". Cu alte cuvinte, într-un plan mai p?mântean, unde este aproapele t?u, omule? Surprinz?tor îns?, pentru oricine î?i apleac? mai mult fruntea asupra textului, este faptul c? Dumnezeu nu-l pedepse?te imediat pe criminal. El are r?bdare ?i sper? c? omul va fi om. A doua c?dere a noastr? vine din nerecunoa?tere, din minciun?, din lipsa de responsabilitate sub acest ,,Nu ?tiu" ?i fals ?i ipocrit ?i perfid etc. Domnul a zis lui Cain: „unde este fratele t?u Abel?" El a r?spuns: „Nu ?tiu. Sunt eu p?zitorul fratelui meu? ?i Dumnezeu a zis: „Ce ai f?cut?" Glasul sângelui fratelui t?u strig? din p?mânt la Mine." Cum era ?i firesc, când responsabilitatea pentru aproapele t?u st? sub semnul unui „nu ?tiu", cu alte cuvinte sub semnul indolen?ei, nep?s?rii ?i mai ales a minciunii, iar glasul sângelui s? strig?, vrei sau nu, pedeapsa! ,,Acum blestemat e?ti tu, izgonit din ogorul acesta, care ?i-a deschis gura ca s? primeasc? din mâna ta sângele fratelui t?u."

Nu este cazul s? mai nuan?ez acest „nu ?tiu". Îl gusta?i, (dulcea otrav?!) încon?tient, de la tribun?, de la cine mai ?tie ce întâlnire cu ale?ii , dar, mai ales, îl savura?i sear? de sear?, de pe ecran, spus în fel ?i chip: nu eu, ci el, nu noi, ci ceilal?i, nu noi, ci to?i (mai ales când vorbitorul e de pe tarâmurile neoliticului) etc. Cu alte cuvinte nu noi, ci poporul, pentru c? el, s?racul, poporul, ca no?iune, concept, chiar ?i la o analiz? mai riguroas?, tot gol de con?inut e! Iar de aici, din lipsa de con?inut, spânzur? dac? ai pe cine. Înainte de a-mi pune singur ?treangul, c? doar asta mi-a mai r?mas, ca nu cumva s? ajung n?uc pe lumea cealalt? (oricum nu ?tim de unde venim ?i încotro o lu?m, dar mai ?tii c? m? ia ?ia la rost?!!), m? întreb:
- dac? obrazul celui de la tribun?, celui pus în pagina de ziar, celui de la radio sau de pe micul ecran, drept ,,personalitate", a devenit mai gros decât ?oricul porcului sc?pat net?iat la primul Ignat? Întrebarea e valabil? ?i pentru cei ce o fac.
- dac? nu cumva ar trebui reînviat Gorici, sanitarul de pe vremea lui Mo? Gogu, ?i seringa lui? (Doamne, f? o minune ?i pentru noi, p?c?to?ii! Poate ne-o mai veni mintea la cap!)
- în condi?iile re-circ-ul?rii, dac? a mai r?mas ceva din mine, omul c?zut din Dumnezeire?

Mda! Greu de r?spuns, mai ales la ultima întrebare ?i mai ales când „oglinda retrovizoare a unui eu" (ca s? amintim de „Amurgul zeilor... olografi" - Marian Barbu, Ed. SITECH, Craiova, 2011), versativ, mai tot timpul, îmi refuz? imaginea. Greu de r?spuns ?i cât? vreme oamenirea ar num?ra vreo 6,5 miliarde, îns? în ea, Oamenii mai rar. Pe alocuri, chiar neam! Adic?, de niciun fel, ca s? le în?elege?i oful ?i ?stora de pe la mine din sat. Dar mai ales greu, cât? vreme Apocalipsa e în noi ?i o trâmbi??m care mai de care ?i pe unde apuc?m. footer