Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Dr. Nicolae Bala?a   
Duminică, 20 Noiembrie 2016 18:44

AbecedarPrivesc, printre altele, cum în fiecare diminea?a, p?rin?ii î?i duc pe cei mici spre ?coal?. Îi iau de mân?, îi urc? în ma?in? ?i... Acolo, totul! Înv???tori, profesori, drepturi ?i iar drepturi! Cât despre îndatoriri, deocamdat? nimeni nu îndr?zne?te a scoate o vorb?. Mde, trebuie s? aib? ?i chestiunea asta un dus ?i un întors, îmi ?optesc eu mirat în barb?. Alteori, de la fereastra sufletului, m? uit la câte un b?trânel, cum car? ghiozdanul nepotului. El, o ghind? parc? r?t?cit? într-o lume, în care musai s? r?sar?, cel?lalt, b?trânul, creanga îndoit? care, într-un mâine, poate s? dispar?. M? uit ?i îmi aduc aminte cam cum a început ?i pentru mine. De, trebuie s? recunosc, n-am încotro, a?teptam ?i nu prea, ?coala. Tot ce ?tiam eu despre ea, despre ceea ce avea s? se întâmple acolo, dup? ce îi voi trece pragul, se rezuma la a m? mu?trului înv???toarea dac? n-am s? fiu cuminte. De acela?i tratament aveam s? am parte dac?, dup? mintea buncii, n-am s? înv?? carte.
- Ho, c? acu? ai s? vezi tu pe ?l din balt?! Nu mai e mult ?i începe. Pân? ?i Ghi?a ?tie a num?ra pân? la zece, numai tu, ba?! Ehe, gata! Pân? aci ?i-a fost cu zmiorc?iala, cu..., m? amenin?a mamaie când îi ie?eam din vorbe sau m? puneam de-a curmezi?ul ?i nu voiam, în ruptul capului, s? fac ce îmi cerea.
- M?, fir-ai al lim?nitului cu pielea ta! P?i de-aia ?i-am dat eu cu troaca? Se înfuria uneori b?trâna în timp ce toate or?t?niile cur?ii, înfometate, alergau spre ea.
Troaca?! Un fel de postav? mai mic?, dup? m?rimea mea, pe post de leag?n, în care m-au ?inut pân? la vârsta de vreun an ?i ceva. Parc? o v?d cum m? leg?na în timp ce torcea lâna din furca înfipt?, cumva, între ?old ?i betele de la brâu. Împingea cu piciorul pe marginea albiei ?i fusul: sfârrr, sfârrr! C?dea din caier parc? dintr-un nor, pân? undeva, deasupra mea, apoi iar??i de la început. Sfârrr, sfârrr! Dup? un an, cop?cel, cop?cel, apoi fuga dup? oi, prin toate h??i?urile, de prim?vara pân? toamna.
Când abia intrasem în al ?aptelea an de via??, mama, chibzuit? cum era, mi-a cump?rat un ghiozdan din carton, un toc, câteva peni?e ?i o c?limar? cu cerneal?.
- M? copile, de acum înainte asta va fi noua ta traist?! Acum s? nu crezi c? ?i-am luat-o ca s? te duci cu oile, ci pentru mers la ?coal?. În ea o s? pui c?r?ile... Pân? la toamn?, o s?-?i cump?r ?i caiete, ?i...
- ?i-un plaivas, i-a amintit mamaie, f?r? a fi luat? în seam?.
- Afl? c? în vremurile viitoare, cine are carte are parte! Încerca ea s? m? conving?.
- Fugi, f?, de-aci! Nu mai speria copilu'! ?i-apoi, cu vitele cine se mai duce?! Tocmai m? gândeam s? mai cump?r?m vreo cinci, ?ase oi ?i vreo ?apte, opt capre. Lapte, brânz?, lân?, carne. Ai ce mânca! D?m mai u?or cotele. Apoi, în câ?iva ani, de-aci înainte, dac? le sporim, ajungem ?i noi în rândul lumii! B? b?iete, nu-?i fie team?! D?-o, Doamne, iart?-m?, de ?coal?! Dac? n-o s?-?i plac?, o ungem cu untur? ?i o s-o mânânce câinii de la stâna lui Jumar?! Apoi, s?-?i mai spun ceva: unul, M?rin al lui Sucal?, ca s? scape de ea, de ?coal?, a b?ut cerneal?. Nu te lua dup? mum?-ta! Se amuza tata pe seama mea.
- Muiculi??, eu nu ?tiu ce o mai fi ?i cu cartea asta?! Pe vremea mea, nu era a?a. Doar popa ?tia s? ceteasc?, îns? ?i el uneori d?dea a?a, din gur?, la biseric?, f?r? s? mai deschid? Biblia, se amesteca în vorb? ?i bunica.
- Mai taci, mum?! Pe vremea dumitale, pogoanele ?i salbele m?ritau slutele! P?mântul s-a dus pe apa sâmbetei. L-au luat comuni?tii... P?i, vezi?! Doar ce ai în cap nu poate fi luat. În plus, acum, din câte s-ar zice, ?coala e obligatorie, se nec?jea mama.
- I-auzi, obligatorie?! Fugi, f?, de-aci! Nu mai speria copilul! Dup? tine ?i mum?-ta, or s? se fac? to?i preo?i?! Tu nu vezi c? ??tia au pus sigiliul pe biserici?! Aud c? n-ar mai fi voie s? te închini la sfin?i! La vremurile de-acum, trebuie zis doar „S? tr?i?i"! S? tr?i?i!", ?i atât!", o lua iar??i de la cap?t tata.

Priveam când la unul, când la altul, ?i m? bufnea r?sul. Când îns? r?mâneam singur ?i vedeam cum trec c?ru?ele înc?rcate cu grânele cote, desp?gubiri de r?zboi, m? luau gândurile. Of, decât toat? via?a cu un ou ?i o bucat? de m?m?lig? în traist?, mai bine... C? doar n-o s?-mi frâng? înv???torul oasele! În septembrie, cu vreo dou? s?pt?mâni înainte de a începe anul ?colar, mama mi-a cump?rat c?ma?a cu p?tr??ele alb-albastre, ?apca, uniforma ce ve?nic se sc?mo?ea, ?i ni?te teni?i. Pentru vremurile rele, pentru atunci când noroiul de pe drum ajungea pân? la genunchi, g?sise prin podul casei ni?te cizme mai vechi de cauciuc. Îmbr?cat cu toate cele ?i cu ghiozdanul în spate, ar?tam precum soldatul lui Mardale. Din poarta casei ?i pân? unde trebuia zilnic s? ajung, la ?coal?, cam un kilometru ?i jum?tate, îns? la cât alergasem zilnic dup? oi, acel dus ?i întors mi se p?rea un fel de nu ?tiu ce.

În ziua de 15 septembrie, ca ?i acum, ne-am strâns cu to?ii, copii mai mici, mai mari, în curtea ?colii. Singuri, f?r? p?rin?i! Ei munceau pe brânci pentru binele unora, prostia altora ?i îngâmfarea celor de pe atunci puternici. Ca ?i acum! ?coala, o cl?dire cu o singur? înc?pere ?i o chichinea?? ce-i ziceau cancelarie, ambele, ceva mai mari decât ar fi fost, la un loc, dou?, trei cocioabe. S? zicem, a lui Ciulu, a Anic?i lui Iepanu ?i bordeiul lui Veleanu! O zidiser? punând, mân? de la mân?, materiale ?i zile munc?, to?i oamenii din sat. În fundul cur?ii, mai spre deal, un wc-eu cu dou? u?i. Una pentru fete, alta pentru b?ie?i, îns? ?i unii ?i ceilal?i, ve?nic, le încurcam. În jurul closetului, ca de altfel pe oriunde, un fel de putoare a timpului. Ce-i drept, vremurile de atunci ?i oricare ar fi ele, au un iz sau put al dracului! Dup? ce ?i-au rotit privirea pe deasupra noastr?, dasc?lii ne-au împ?r?it în dou?. Am avut noroc, m? luase sub aripa sa înv???toarea. Am intrat în clas? ?i ne-am a?ezat. B?ncile, ni?te scânduri roase, pe post ?i de pupitru, ?i de scaun. În primul rând, Iulica lui F?sui, ai lui Ivan. ?ia nu prea sem?nau, de?i erau gemeni. Apoi, al lui Mi??le. ?sta e deja mort. Dumnezeu s?-l ierte! În rândul al doilea, Ghi?a, eu, M?rin al Pârvii ?i Ioane. În spatele nostru, al?ii. Printre ei, ?i cei ce mai f?cuser? odat? clasa întâi. ??tia, ultimii, cic? aveau, printre altele, ?i miros de prost! Una peste alta, st?team to?i în?epeni?i ca ni?te momâi, puse în capul viei, pentru speriat graurii.
În interiorul înc?perii, aerul un fel de ceva între proasp?t ?i var stins. Doar cu privirea am luat seama la tot ce aveam în jur. Pe albul imaculat al peretelui dinspre sud, sus, aproape de tavan, comitetul central în frunte cu Gheorghe Apostol. ?irul se încheia, dac? nu m? în?el, cu Chivu Stoica. Sau invers! M? rog, pentru mine, tot un drac era! Spre r?s?rit, în fa?a mea, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Mai târziu, când a dat col?ul, o vreme cuiul a fost liber. Între timp, ce-i drept, ?i ceilal?i s-au mai rotit. S-au rotit conform rotirii cadrelor de partid, pân? în ziua în care au fost to?i da?i jos. Atunci, spre r?s?rit, a r?s?rit ?i a r?mas în?epenit ani mul?i doar Ceau?escu. Pân? în '89, c? dup? aceea, o altfel de rotire a cadrelor de partid! Ca s? nu uit, pe peretele din spatele meu, harta României. Doar în partea dinspre vest a clasei, albul r?m?sese alb încât nici el, ca alb-alb, nu se sim?ea în firea sa. Acum, dup? ani ?i ani, din câte îmi pare, ?i vestul, tot o ap? ?i-un p?mânt!

În fiecare zi de ?coal?, parc? eram în ring. Doar târziu, dup? ce înv??asem deja alfabetul ?i puteam s? citesc pove?tile lui Creang?, ale lui Slavici ?i s? râd în hohot, pe ascuns, de personajele lui Caragiale, cam peste tot, în vremuri, al?turi mie, chingile m-au mai sl?bit. Prinsesem deja gustul pove?tii! Gustul lumii! La sfâr?itul programului, doamna ne încolona doi câte doi, ca la armat?. Ne întorceam spre cas? doar salutând, în cor, vreun trec?tor. Nimic altceva. Doar dup? ce se îndep?rta plutonul, o strigam pe Ghi?a:
- Ce faci, f?, vii cu caprele?
- Aha! Îmi r?spundea ea.
- Ne întâlnim la P?rul lui Cioac?, pe dosul Cerboaiei! ?i ne întâlneam! Luam ?i c?r?ile cu mine. M? a?ezam pe iarba moale ?i repetam. „a" mic de mân?, „A" mare de tipar... „i" mic de mân?, „I" mare de tipar... Cât fac, f?, cinci ori cinci? Ia s? v?d ?tii?" Aiurea, Ghi??i îi ardea de ?otii!

footer