Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Doina Filipescu   
Duminică, 30 Octombrie 2016 11:45

B?bu??Asemenea cartelurilor drogurilor, bandelor de cartier, a criminalelor corpora?ii farmaceutice - poate mai d?un?toare decât lumea trafican?ilor de arme - a „socializ?rilor" de mahala, a scandaluri ?i minciunilor propagandistice, în jungla numit? Internet r?zbe?te câte o raz? de soare. Rarisim?, dar curat? ?i puternic? prin adev?r, str?punge noianul de murd?rie ?i anuleaz? pentru o clip? m?car urâ?enia „civiliza?iei" veacului al XXI-lea. Dovad? c? bunul sim? nu a murit în România, cineva - Doina Filipescu pe nume -, a a?ternut câteva gânduri de o dureroas? realitate, dar ?i de o frumuse?e nobil?. F?r? îndoial?, textul de mai jos a ajuns deja sub privirile multora dintre dumneavoastr?. Al?ii, le citesc pentru prima oar?, cu to?i îns? vor pre?ui mesajul. Slove frumoase, cinste ?ie, cioplitor al r?bojului „C?ii Babelor". S? ne plec?m cu pio?enie ?i respect în fa?a „Babelor" Neamului Românesc, str?bunicele, bunicile ?i mamele noastre, pentru c? atâta vreme cât sunt ELE, Neamul va tr?i! O lacrim? ?i un gând bun pentru ELE! (Redac?ia ART-EMIS)

„Calea Babelor"[1]

Da, sunt din Ia?i. Locuiesc de 17 ani pe traseul Babelor c?tre moa?te. De 17 ani am str?zile îngr?dite, dau explica?ii jandarmilor, uneori merg pe jos, am mai mult de cur??at la poart?, am g?sit un portofel golit, într-o prim?var?, pe sub frunze ?i z?pad?, cu acte de Bab? în el, aruncat peste gard, în gr?dina mea, în toamn?, de un ?mecher de ho?... ?i, cu ni?te surori catolice dintr-un sat, am g?sit Baba ?i i-am trimis actele. M? uit la mul?imea aceea de Babe (de copii, de tineri, de mai pu?ini mo?i, c? b?rba?ii sunt mai pu?in rezisten?i ori r?mân cu animalele acas? ori sunt deja pleca?i la Domnul). Le privesc cum stau nop?i la rând în frig. Eu m? culc la c?ldur? (?i tu), iar Babele stau ca fraierele ?i zgribulesc în ploaie, li se face r?u, deranjeaz? SMURD-ul & ambulan?a deja ocupate, nu-i a?a? cu chestii mai elevate în ora?ul nostru, capital? blablabla... Dar nu cad prea multe Babe pe jos, c? se sprijin? unele pe altele. Se ?in între ele drepte, fiecare cu p?catele ?i durerile ei, orideunde ar fi. ?i se a?in a?a, ca ni?te pinguini autohtoni oso?i, unele de spatele altora, ?i toate împreun?, de firul nev?zut care leag? durerea de speran??. „S-a fi f?cut grâu', maicî, pi la voi, anu' ista? Pi la noi, nu, c-o plouat... ?î, câ?i copchii zîci cî ai? ?î pi undi's, maicî? ?-a mii, t?t diparti...T?t du? cu treabî, au ?î ii copchii la ?coli... Nu, ni?i a mii n-o vinit anu ista... da' cu ajutoru Sfintî poati vin la anu c? de-amu sî cam gatî... s-o cam g?tat cu via?a noastrî... atâta bucurii mai avem ?î noi... gându' la copchii ?i ai?ea, la Sfântî...". ?i mai fac un pas... ?i mai trec de un gând. ?i mai spun o rug?ciune, când le este frig, se mai încurajeaz?... se mai contrazic unele cu altele, apoi se împac?, î?i mai dau un col? de pâine, doar au drum de dus înainte... poate mâine diminea?? o s? ajung? coada. Uneori ies în strad? cu ceaiuri calde, cu por?ii de hran? fierbinte. ?i ne bucur?m de a d?rui, nu de a primi. ?i fac asta împreun? cu fiica mea. Cum a? putea s-o înv??, mai direct, respectul, compasiunea? Exist? un curs mai bun de „Personal Development?".

Pe fa?a fiec?rei Babe cite?ti Istoria ??rii, mai abitir decât în manuale

Câteodat? plou? crunt ?i e un frig de î?i aduci aminte ?i p?catele nef?cute. ?i de Sfânta Parascheva e frig când plou?, fra?ilor. Anul ?sta, cât pentru cei zece în care nu a plouat... Când intru în cas?: c?lduric?, Chopin pe youtube, sup? fierbinte, sfe?nic cu lumânare aprins? pe mas?... be?i?oare parfumate... subiecte... suntem „normali". Afar?, lame de cu?it. ?i ploi însemnate cantitativ. Cu intensific?ri ale vântului. Vine noaptea. Dai s? te culci. Ca s? te lini?te?ti, cumva, în sufletul t?u, te gânde?ti c?... e alegerea Lor. ?i... Vrei s? scapi de Babe? Nu po?i. Le vezi la televizor: umilite, ar?tate în posturi jenante, c?utate cu lumânarea de ni?te mici ?acali care, astfel, î?i ascut din?i?orii pentru viitor. Dar, slav? Domnului, Babele de la televizor nu seam?n? cu cele din rând. Eu m? duc diminea?? s? verific. Când colo, ce v?d? Basmale ?i Mâini. Mâinile cr?pate, aspre, uscate ?i înnegrite de munc?, de frig, de zloat?, de ar?i??... Mâinile lor noduroase, cioturi închircite de c?rat greut??i la animale, cu sacul, de la câmp... M? uit la Ele. Sunt Babele alea n?scute înainte sau chiar în timpul R?zboiului. Poate le-au fost r?pi?i ta?ii ori fra?ii de gloan?e. Sunt Babele care au dus Greul. Care au trecut prin foamete. C?rora li s-a furat averea. Babele care, pe când erau fete, n-au avut dosar bun ?i n-au mai f?cut liceul ori vreo ?coal? mai înalt?. Ai c?ror p?rin?i, fra?i ori unche?i au înfundat pu?c?riile comuniste. Babele astea au tr?it în carnea vie?ii lor m?rirea ?i c?derea epocilor. Ele ?tiu. Ele sunt Memoria. Pe fa?a fiec?reia cite?ti Istoria ??rii, mai abitir decât în manuale.

Babele astea au mers pe lâng? c?ru?? sau car, s? le fie mai u?or animalelor. Pe spatele lor s-au cl?dit fabricile, uzinele, spitalele, gr?dini?ele ?i ?colile

Babele astea au muncit la C.A.P.-uri pân? la ultima sudoare. Babele au sem?nat, au pr??it cu sapa, au cules, au c?rat cu spinarea, au f?cut snopi ?i au dat la dobitoace. Babele astea au mers pe lâng? c?ru?? sau car, s? le fie mai u?or animalelor. Pe spatele Babelor s-au cl?dit fabricile, uzinele, spitalele, gr?dini?ele ?i ?colile. Babele au pansat r?nile bolnavilor, Babele au sp?lat murd?ria din toate birourile, din toate w.c.-urile, din trenurile, din gr?dini?ele ?i ?colile prin care noi am trecut. Babele au fost lâng? b?rba?i pe ?antiere. Babele au ridicat copii ?i au dat ??rii ?steia inteligen?? cât în alte zece ??ri. Babele au c?utat g?inile în fund s? vad? dac? au ou, s?-l dea nepo?ilor la ora?, „s? aib? ou?or bun, de ?ar?, maic?...". Babele astea au muls vacile ?i aduc la ora? brânz? adev?rat?, ca s? nu se mai spurce pruncii cu otr?vuri cu brand ?i pre? din supermarket. Babele au f?cut cozonacii ?i pâinea bun?, cu cruce deasupra, p??tile de Pa?ti ?i ou?le înro?ite. Babele astea au adus pe lume miei, vi?ei, pui de g?in? sau gâ?te f?r? num?r, ele au dat la p?s?ri, ele au dat la dobitoace, ele le-au g?tit, ele le-au îngrijit. ?i au grijit omul, copiii, casa ?i curtea, gr?dina, câmpul ?i cimitirul. Babele au zis „Doamne ajut?!" la vremi de grele încerc?ri ?i au înv??at s? cear? ajutor de sus, blajine, pe când Omul lor suduia. Babele au mo?it femeile ?i au înv??at fetele s? fie cinstite ?i cinstitoare. Babele au l?ut pruncii, i-au leg?nat ?i i-au vindecat la ceas de cumpeni. Babele astea mai ?tiu câte un leac din plante sau câte un descântec. Babele astea au pus flori mirositoare în grind?: de curat, de leac ?i de frumos. În poala Babelor ?stora nepo?ii au primit o aspr? mângâiere când p?rin?ii erau pleca?i s? spele domne?ti dosuri italiene pentru câ?iva firfeurei.

Babele au f?cut mas? mare cu zam? de cuco?, g?luci cu carni ?i cuptioare de poale-n brâu ?i au a?teptat oaspe?i mari, copiii-domni, la hram ori la s?rb?tori

Babele astea nu au avut curent ?i au înv??at carte la lumânare. Dar au scris ori au ?inut minte ?i au dus mai departe pove?ti, cântece, snoave ?i tradi?ii. Babele au tors lâna oilor, au boit-o cu vopsele din flori de câmp, au cusut la lamp? ii cu alti?e, c?me?i de mireas? ?i de mire, au ?esut covoare, l?icere, cuverturi, grindare, au împletit ?osete groase b?rba?ilor care s-au dus la p?dure s? aduc? un car deB?bu?? cu mere lemne, copiilor care s-au dus cu uratul ori la ?coal?... Am întrebat o Bab? de la Sucevi?a, ce cususe ast?-iarn? c?me?a so?ului ?i iia ei, b?tute cu mii de cruciuli?e, ie?i?i împreun?, în straie aidoma, la o Mare ?i Sfânt? S?rb?toare: „Când ai cusut atâta, m?tu??, în trei luni? Printri treabî, maicî!". Stâlpi. Stâlpi de oameni ce ?in ?i Cerul sus ?i P?mântul jos, ?i mai duc ?i portul, în cel veac ce vine. Babele astea ele au grijit vatra, casa, tinda, prispa ?i ograda, au vopsit gardurile, au albit ?tergarele ?i au împodobit ferestrele ?i por?ile. Babele au f?cut mas? mare cu zam? de cuco?, g?luci cu carni ?i cuptioare de poale-n brâu ?i au a?teptat oaspe?i mari, copiii-domni, la hram ori la s?rb?tori. Atunci ?i-au sp?lat mânurile mai abitir, numai c? nu iese negreala, chiar cu sare de l?mâie. Nu iese decât oleac? de sânge prin cr?p?turile adânci, dar trece cu seu de oaie.

Le-au mai r?mas decât pomenile, rug?ciunile, lacrimile ?i batistele cu noduri în care stau ascun?i câ?iva lei. ?i câ?iva biscui?i ieftini

Babelor ?stora le-au murit copiii în burt? sau în leag?n din lips? de medici, de medicamente ori de cuno?tin?e, pile ?i rela?ii. Le-au murit bunii ?i str?bunii, iar ele se tot ?in de calendar, de biseric? ?i de cimitir. Babele astea nu mai au p?rin?i, nu mai au alean. Doar dor. Babelor ?stora capitalismul le-a luat ?i ce le mai r?m?sese dup? comuni?ti. Le-a luat serviciul, demnitatea, copiii ?i nepo?ii. Lor nu le-au mai r?mas decât pomenile, rug?ciunile, lacrimile ?i batistele cu noduri în care stau ascun?i câ?iva lei. ?i câ?iva biscui?i ieftini. ?i ni?te sfin?i. Cu care ele vorbesc, se sf?tuiesc, la care se roag? ?i de la care n?d?jduiesc ajutor. De la cine, altcineva, s? a?tepte? Copiii? Ocupa?i. Nepo?ii? Pleca?i dup? Pokemoni aka diplome. Statul? Care? Societatea civil?? Pe bune? Neamurile? Vecinii? Ei, da, neamurile ?i vecinii. Neamurile ?i vecinii de rând, la moa?te. S? pupe un mort. Pentru c?, pentru ele, mor?ii, viii ?i Dumnezeu sunt tot o lume. Iar sfin?ii sunt mijlocitorii. „Da, Ghi??, a?teapt?-m?, vin la Sân' Dunitru", zicea m?tu?a mea, pe la Schimbarea la Fa??, omului ei, plecat în ceea lume, de aproape un an. Ea tr?ia la fel de con?tient? ?i coerent? peste Tot. Glissando. Apoi se uita la mine ?i zicea: „Îi ghini vi??lu', c-o fost cam gale?? Da' vaca, a?i dat la vacî? Sî culegi prunili, maicî, sî faci magiun la feti...". Apoi iar se uita la mo?ul Ghi?? al ei din aer ?i vorbea cu el dându-i ve?ti despre vi?el... ?i se muta cu ochii la Sfânta din icoan?. „Maicî Precistî, sî m? duci la Sân' Dunitru la omu' nieu". ?i fix la Sân' Dunitru s-a dus la întâlnire. Zis ?i f?cut. Cu rânduial?, rost ?i prin conlucrare.

Babele î?i dau o binecuvântare, un m?r, un ou, o poal? de nuci sau de fasole. Nu au cont bancar, dar au un pitac pus deoparte pentru nepo?i

Cele mai multe Babe nu ?tiu de Facebook. Pentru ele a Face înseamn? a Fi. Ele nu î?i dau Like. Î?i dau o binecuvântare, un m?r, un ou, o poal? de nuci sau de fasole. Nu virtual, în materie, maic?. Nu au cont bancar, dar au un pitac pus deoparte pentru nepo?i. Babele pierd casele la inunda?ii sau p?mânturile ?i p?durile, fraierite de primari. Dar ele mereu g?sesc o încurajare pentru tine, cel venit cu Audi la ?ar?, la fresh air. Pentru c? ele, s?rmanele Babe, de-atâta suferin??, a?teptare ?i credin??, aproape c? s-au sfin?it a?a, ?i ele, tot ?inându-se de funia rug?ciunii în?l?ate c?tre Cer. ?i s-ar duce pe ea în sus, s? nu deranjeze ie?enii spilcui?i ?i mi?tocari... Iar dac? înc? nu te vezi ?i pe tine, acolo, printre ele, nu crede c? nu e?ti pomenit în rugi. Nu scapi. Noi to?i suntem în rugile lor „mult folositoare". C?ci dintr-o Cale de Babe ne tragem to?i, ca ni?te fra?i estimp ?i în ist loc. E Calea noastr? Lactee. Dac? nu crezi, uit?-te la bunele ?i str?bunele tale. Mai sunt ele fete mari cu obrajii rumeni? Poate prin tablouri vechi.

„Alert? de trafic intens... Se circul? Bab? la Bab?"

Statui umbl?toare de carne înghe?at? ?i rug? fierbinte. În mirozn? de aspru busuioc ?i dulce mir. Babele-Arhanghel circul? prin frig, ploaie, pe Calea lor, t?cute. O dat? pe an. Se v?d ?i Ele cu Sfânta lor - speran?a lor. Apoi, ca ni?te biserici mici, c?lcând tot cu baticul înaintea frun?ii, strea?in? - acoper?mânt al fe?ei, te întreab?, sfioase, în care parte-i gara. Se retrag. Ca Mieii. Vulnerabile, buim?cite, mul??nind în stânga ?i-n dreapta domnilor j?ndari. Duc cu ele, în m?runtul lor triumf, busuioc, iconi?e ieftine pentru cum?tre ?i vecini, agheazm? pentru cas? ?i animale. ?i ne las? singuri. Noi între noi. Ne las? Ia?-ul, trafic-ul, Facebook-ul, mi?to-ul, Mall-ul. ?i Halloween-ul! R?mânem fiecare cool, trendy, stylish, cu deadline-urile, income-urile ?i insight-urile noastre. M? întreb, în termeni de management, dac? Babele astea, ?i-au atins, per total, ?inta. Cât s-au c?znit ele, cât au scos din carnea lor prunci, cât au zidit lut cu pleav? ?i baleg? cu mâinile lor, cât au ridicat, cât au c?rat, cât au stins jarul febrei vreunui om al lor, cât s-au rugat, cât au plâns ?i au îngropat, totu?i n-au putut cl?di un strat cât de sub?ire de ru?ine care s? stea pe veci în obrazul tuturor copiilor lor. ?i asta, pentru c? n-au cerut pentru ele nimic. Credeau c? cineva va observa c? li se cuvine un pic de onoare? Au a?teptat ca buna educa?ie s? o dea ?colile prin care copiii le-au trecut?

Ei bine, ele au r?mas a?a, simple ?i stinghere, cu modestia de femei necunosc?toare ?i trecute. ?i cu n?dejdea, credin?a ?i dragostea lor. ?i cu Sfin?ii. ?i cu Dumnezeu. Iar noi? Va trebui s? reu?im noi singuri s? devenim o ?ar? de oameni cuviincio?i, care s? le s?rute mâinile ?i s? î?i ridice p?l?ria în fa?a lor, a Babelor, oricine ?i oricare ar fi ele. ?i s? avem ?i noi atâta iubire, n?dejde ziditoare, smerenie, bun?-cuviin?? ?i putere cât? au Babele astea din „viam senectute". Dac? vrei, întoarce-le un bob de respect. C?ci rândul ?i rânduiala Babelor a ?inut osia ??rii ?i chingile neamului. Pân? acum. În veacul vecilor, le-om ?ine noi ?i-ai no?tri.
Putea-vom?
--------------------------------------------
[1] https://www.facebook.com/ doina.filipescu.73/posts/ 10211126506546303

footer