Revista Art-emis
Între timp PDF Imprimare Email
Medic Claudiu Popescu, Doctor în Ştiinţe Medicale   
Marţi, 03 Mai 2011 22:02
Popescu Claudiu(pictură, în trei sectoare, a mişcării gîndului)

În ceea ce priveşte călătoria în timp, mă amuzi cu ipotezele tale. Timpul este cu adevărat singura invenţie inevitabilă a omului. Nu există timp, există numai mişcare şi informaţie[1]. Aşa că nu poţi „călători" înapoi, pentru că o mişcare înapoi nu e un timp înapoi. Nu poţi „călători" nici înainte, pentru că ar însemna să nu te mişti. Oricum, eşti bine unde te afli acum şi aici. Nu-ţi mai bate capul cu astfel de chestiuni insolvabile şi inutile. Dacă tot vrei să consumi nişte calorii, îţi propun o altă direcţie. Timpul este inexorabil legat de mişcare, aşa că mai bine ai călători în celălalt lucru care mai există în fapt: informaţia, ca să eviţi toate dilemele legate de mişcare. Iată, îţi imprim un impuls în acest sens, te ajut să învingi inerţia: îţi dezvălui că informaţia e un mediu mai bun de călătorit, pentru că are ceea ce noi numim determinism. Relaţia de cauzalitate între lucruri este cea mai bună soluţie pentru expediţiile tale. Ia în minte un fapt şi caută-i cauzele, în stratificarea lor în jos, şi caută-i scopurile, în stratificarea lor în sus. Nu numai că astfel vei călători în timp, dar vei fi şi deasupra lui.

(fragment dintr-o scrisoare a unui fizician, ce lucrează în jurnalism, către o fostă iubită mai tînără, care cumpără numai lucruri mov; domnişoara a avut amabilitatea să ne permită copierea textului fără taxă)

Nu te mai împiedica de amănunte, nu faci decît să-ţi pierzi timpul ..., dacă îmi permiţi această metaforă. Lasă-mă să-ţi explic. Te lamentezi că trăieşti sub imperiul secundei, că nu e şoaptă fără sunet de fond şi nici pas fără groapă. E adevărat: nu e loc unde dezordinea să nu pătrundă. Măcar tu nu alergi după haină, casă şi mîncare. Însă tot se simţi încătuşat. Admiţi că timpul are un început şi că Dumnezeu este în afara timpului, în afara începutului şi atotştiutor. Prin urmare, El ştie dinainte tot ce voi face, ştie dinainte ofensele şi căderile mele şi tot mă aduce la existenţă, are încredere în mine. O să-mi spui probabil că ştie prin faptul că vede absolut toate posibilităţile matematice de situaţii pe care le pot genera eu, fiind în univers. Adică îmi vei spune că gîndeşte statistic. Ei, iată cum te poţi elibera: dacă Cineva ştie deja toate căderile şi neajunsurile mele, este suficient să nu le fac şi voi fi stăpîn peste timp. Pentru că în momentul în care aleg să nu cad[2] , şterg înlănţuiri cauzale de miliarde de miliarde de posibilităţi rele din veşnicie. Înţelegi? Nu trebuie decît să fiu puţin treaz ca să văd cînd se apropie căderea şi cînd se naşte sau cînd se activează probabilitatea ei.

(fragment redactat după un dialog privat între autor şi un teolog care îi vorbea fără să ştie că la acel moment i se vor memora cuvintele; nu există însă vreun conflict de interese la publicare)

Prieteni, încep cursul de astăzi cu o mică para-teză, cu o revelaţie pe care am avut-o urcînd scările metaforic interminabile ale acestei instituţii. Ştim că fiecare pas e unic..., de aceea savuraţi-l! Ireversibilitatea timpului este o corvoadă mare în istoria gîndirii, dar numai pentru ursuzii şi infatuaţii de propria inteligenţă, pentru intelectualii care au pierdut prin atrofiere secundară inactivităţii acel simţ al bucuriei, pentru grăbiţii şi neînţelepţii care privesc înapoi cu jind către regretul imobil. Cînd fac un pas, îl simt! Conştientizez că este unic, nu a fost vreunul ca el, nici nu va fi. Vă transmit plastic acest înţeles făcînd apel la o analogie matematică. Dacă frîng laturile unui pătrat, pe fiecare la jumătate, obţin un octogon; dacă frîng laturile octogonului, pe fiecare la jumătate, obţin un hexadecagon; dacă voi continua la infinit, voi obţine un cerc. Aşa şi viaţa noastră în timp: fiecare moment presupune o alegere, iar pasul fiecărei alegeri frînge o latura a poligonului vieţii noastre. Cine se apropie cel mai mult de cerc, nu prin multitudinea alegerilor, ci prin precizia lor, îşi face timpul subordonat, cu tot cu înfricoşătoarea lui ireversibilitate... Aşadar, vreau ca şi voi să faceţi alegerile bune la această materie, ca cercul vieţii voastre universitare să nu fie un zero barat.

(fragment dintr-un curs al filosofului Cochìn, redactat după o înregistrare audio, fără vreun avantaj la examen)

© Claudiu Popescu
26.09.nouă

[1] Se referă la triada masă, energie şi informaţie, care, în urma subsumării, s-a redus la ultimele două elemente. Noi am spune că numai informaţia există în fapt, energia fiind epifenomenul ei de aranjare (n. n.)
[2] Verbul „a cădea” este folosit de autor cu sensul de acţiune care duce la stricare, depravare, decădere, degradare, corupere, pervertire, pîngărire, viciere, rătăcire, impietate. (n. n.) footer