Revista Art-emis
Fals tra(c)tat despre Prostie PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. ?tefan Buz?rnescu   
Miercuri, 09 Decembrie 2015 21:53

Prof. univ. dr. ?tefan Buz?rnescuF?r? veleit??i estetice exagerate (pe care orice cititor exigent are dreptul s? le revendice oric?rui pretins autor de c?r?i) propunem, din unghi analitic, câteva ipostaze, sper?m revelatorii, ale prostiei ca fenomen social. Sub aceast? rezerv?, deci, vom risca un posibil r?spuns la întrebarea: ce este prostia ? Dumneavoastr?, ca oameni cul?i ce sunte?i (parol!), sunt convins c?-mi ve?i repro?a, cu elegan?a ce v? caracterizeaz?, cel pu?in impruden?a pentru u?urin?a cu care m? aventurez acolo unde mari gânditori au e?uat lamentabil. ?i nici m?car nu erau portocalii! Con?tient ?i eu de rezisten?a epistemologic? a acestui „viol etic" (Socrate) m? consider absolut îndatorat s?-i acord aten?ie în aceast? perioad? de... „tranzi?ie" în care, dup? cum sus?ine presa „serioas?" (!?) chiar ?i liceenii au aflat „c?-i tot aceea/de te rezemi de o umbr?/sau de crezi ce-a zis femeia" (Mihai Eminescu). Folosind în exclusivitate virtu?ile explicative ale catrenului umoristic, Dimitrie Jega (fost pre?edinte al Cenaclului de satir? ?i umor Ridendo, îninte de 1989) a murit de... bucurie, convins c? a prins-o, definitiv, în spa?iul semantic al unei defini?ii concise care va izb?vi lumea care-ncepuse s? cread? c? „Prostia e un v?l lucios/ ?esut dintr-o m?tase fin?/ Ce-acoper? un cap frumos/ Ca s?-l fereasc? de lumin? ". Cum grani?ele defini?iilor se puteau trece ?i f?r? pa?aport (sumedenia de plagiate!), Geo Dumitrescu, în calitate de reporter prin zonele prostiei o ierarhiza astfel: f?loas?, lucioas?, zgomotoas?, agresiv?, combatant?. Carnavalul existen?ei nemijlocite ne dezv?luie ?i alte m??ti purtate non?alant: prostia solemn?, ritual?, idolatrizând func?ii ?i lucruri. In mod curent o întâlnim în banala extrapolare a am?nuntului insignifiant asupra întregului (pe care pretinde a-l exprima) asociat? cu intoleran?a ?i exclusivismul într-o entitate noxologic? deosebit de periculoas? pentru sanogeneza moral? a întregii societ??i. Nu putem încheia acest succint excurs prin încerc?rile de clarificare a semnticii prostiei (?) f?r? a aminti ?i celebra fraz? atribuit? lui Albert Einstein: „Exist? dou? lucruri infinite, universul ?i prostia uman?, dar nu sunt prea sigur de primul. Despre cel de al doilea... se poate observa cum ne distrugem singuri doar pentru a demonstra cine poate mai mult ".

Sub raport psihologic se consider? c? incapacitatea de sintez? este caracteristica m?rginirii prostului. O maxim? valabil? pe toate meridianele spune chiar c? prostul cu memorie bun? are la dispozi?ia lui multe gânduri ?i fapte, dar nu ?tie s? trag? din ele nici o concluzie. Dându-?i seama de acest fapt, ipochimenii în chestiune s-au n?pustit în hoarde asupra sintezei (ca metod?; nu e vorba de revista Ambasadei U.S.A.) mimând, foarte stângaci, toate traseele inteligen?ei. Rezultatul: au dobândit unele „ticuri în raportarea la cultur?, unele automatisme similare rumeg?toarelor" - cu deosebirea c? aici e vorba de rumegarea unor valori ?i principii devenite în mastica?ia lor ignorant?, poncife, cli?ee, lamentabile stereotipuri. De aceea prostia modern? (în sens de actual?!) nu mai este reductibil? la lipsa de informa?ie, ci la confuzia criteriilor de evaluare a informa?iei îngurgitat? sporadic, f?r? sistem ?i f?r? alt? finalitate decât aceea a suficien?ei autodidacte; întrucât adev?ra?ii „pro?ti se mângâie cu credin?a c? toate câte nu le ?tiu ei sunt ni?te nimicuri" (Teodor Arghezi), iar prostul care se respect? arboreaz? frecvente crize de personalitate relevând un irepresibil apetit pentru singularitate : „Diferen?iindu-se de ceilal?i, prostul î?i închipuie c? este un ales" (Petre Botezatu). Un tân?r filosof (!) , unii zic c? ar fi vorba de G.Liiceanu, referindu-se la modul poetic asupra valorii umane a experimentului social, relev? ?i dimensiunea ideologic? a prostiei ca „încremenire în proiect " dorind s? încrimineze contradic?ia dintre lumea care se schimb? ?i tendin?a unora de a r?mâne aceia?i ?i a evalua cu vechile criterii, uzate moral, realit??i fundamental schimbate. Personal, a? putea ?i eu s? v? spun ce se întâmpl? când unii reinventeaz? vechi probleme pentru a ar?ta c? vechile metode mai sunt (înc?!) valabile, dar a?i v?zut ?i dvs., cu to?ii; ?i nu prea de mult? vreme, cum au fost epura?i directorii din inv???mântul preuniversitar pe motiv ca nu sunt portocalii, chiar dac? nu sunt afilia?i politic la tab?ra competitoare! Iar dac? vre?i s? v? convinge?i, urm?ri?i la Radioteleviziunea... liber? de orice fel de responsabilitate pentru mesajele diseminate, festinul oratoric al atâtor mese rotunde. Logoreea sfertodoct?, condimentat? f?r?-frecventist ?i glazurat? doctoral ofer? copios e?antioane de prostie antologioc? ?i prilej unic de des?vîr?it? confuzie. De aceea, Ionel Iacob Bencei (actualul prezident al Cenaclului Ridendo din Timi?oara) atr?gea aten?ia unui personaj foarte televiziv în urm?torii termeni: „Stima?i tovar??i, me?teri la cuvinte/ S? nu privi?i prostimea cu uimire/ V-asigur eu c? pro?tii to?i au minte;/ Ei n-au instruc?iuni de folosire". Prostia modern? nu se reduce, deci, la absen?a informa?iilor deoarece noi, f?r? deosebire de gradul de titrare prin studii, tr?im în aria unor multiple mesaje mediatizate fie pe suport grafic, fie magnetic (audio, video), fie ne mai d?m pe net ca internau?i prin voca?ie sau prin conjunctur?; în realitate, prostia începe din momentul în care se confund? criteriile comparându-se lucruri absolut incomparabile, cum ar fi merele cu perele, pe motiv c? sunt fructe, sau p?rerile despre sistemul de înv???mânt ale femeii de serviciu de la Universitate cu opiniile Rectorului despre acela?i subiect. In replic?, ?i eu merg de peste 30 de ani la oper?, dar nu am preten?ii c? ?tiu s? cânt; eu m? rezum la condi?ia de „consumator" de cultur?, deoarece nu-mi "place" conserva de cultur? pe suport audio-video...

Institu?ionalizarea, în unele segmente ale spa?iului social, a prostiei combative, i-a determinat pe bie?ii oameni s? comit? urm?toarea Rug?ciune: O, Doamne, bun ?i iert?tor,/ Cu pro?tii fii îndur?tor/ ?i d?-le pâine cât? vor,/ Dar nu le da cu?itul lor. (Florina Dinescu). In aceea?i arie de signifian??, ca urmare a Kitsch-ului generat de a?a-zisul înv???mânt superior particular, a ap?rut replica urm?toare: „Cu prostul ne?colarizat/ Te lup?i pu?in ?i ai sc?pat;/ Dar duci o lupt? colosal?/ Cu prostul care are ?coal?" (Florina Dinescu) sau: „Ast?zi, ca ?i-n alte d??i/ Mi-a spus c? e om cu ?coal?:/ Are dou? facult??i;/ N-a trecut prin cea mintal?"! (?tefan Buz?rnescu). Ce zice?i de bancherii cu diplom?, care s-au ?inut de bancuri proaste la F.M.I.? C? dac? f?ceau treb?oara asta la FeMeI, mai treac?, mearg? ...

Ipostaza domestic? a prostiei vizeaz? stereotipurile comportamentale rezultate din obiectivarea unor „echipamente intelectuale precare" sau insuficient elaborate. Mimetismul civic este expresia cea mai frecvent? a acestei ipostaze cu enorm? putere de iradia?ie. Acest aspect explic? de ce în „mul?ime, inteligen?a individual? se estompeaz?, dar se amplific? exponen?ial instinctele" (Gustave Le Bon). Pe acest resort psihologic conteaz? centrele de diversiune când recomand? mitingurile în locul dezbaterilor lucide dintre grupuri de referin?? face-to-face. In acest sens, e recomandabil s? re?inem c? nu în?l?imea vocii (celor care ne ?in teoria chibritului în curs de stingere) ?i nici num?rul de adep?i, ci calitatea argumentelor este criteriul Adev?rului oric?rui principiu ?i oric?rei aser?iuni. A confunda critica (adic? remarcarea unor aspecte lacunare ?i propunerea unor alternative la obiectul criticii) cu încrâncenarea exclusivist? ?i cu denigrarea permanent? în numele unei op?iuni valorice personale, este o gesticula?ie care intr? tot în aria prostiei. Marele poet român Marin Sorescu spunea, cu referire la acest tip de demers urm?toarele: „poetul cânt?, criticii cârâie".

A nu fi de acord este un drept al fiec?ruia dintre noi. Libertatea legitimeaz? ?i dreptul la eroare (printre atâtea drepturi fundamentale ale omului!). Desigur, cei care au terminat mai de demult, sau chiar mai recent, ?coala vie?ii (mai ales la curs seral) sunt categorici în a sus?ine c? numai din gre?eli se-nva?? temeinic. Pe vremuri, poate, era întocmai, acum, dup? alfabetizare (ba?ca alfabetizarea electronic?), e preferabil s? înv???m din c?r?i, pentru a fi califica?i în priceperea de a demonta pies? cu pies? mecanismul prejudec??ilor care ne agreseaz? cotidian. Chiar dac? din aceast? faun? ne mai parvin, uneori, mesaje anonime. Pentru c?, astfel, se particularizeaz? cea mai tân?r? specie de scriitori de... anonime, n?scut? sub auspiciile eroice ale amenin??rilor cordiale (!) în numele c?rora semneaz? „un grup de oameni cinsti?i" sau „oameni de bine, nep?ta?i, necompormi?i". Francatura plicului, f?r? a risipi regretul c? nu-i cunoa?tem personal, mic?oreaz? ni?el procentul de anonimitate: se poate foarte lesne citi c? aceste mesaje provin din „Cartierul idio?ilor l?sa?i în pace". C?rora le ?i ofer (crezând cu toat? naivitatea c?-mi vor prilejui bucuria unui dialog real), semn?tura: ?tefan Buz?rnescu, robul sociologiei ?i al epigramei ?i membru fondator al Uniunii Epigrami?tilor din România

footer