Revista Art-emis
Simplitatea vie?ii de alt?dat? PDF Imprimare Email
Vasile Balboja   
Miercuri, 23 Septembrie 2015 19:54

Vasile Bolboja, art-emis„Via?a trebuie s? fie simpl?, dar nu simplist?!"

Via?a, pe planeta P?mânt, nu a fost, niciodat?, u?oar?. Pentru a ajunge, azi, la o popula?ie de peste 7 miliarde, omenirea a parcurs un drum incredibil de greu. Primul atribut al acestei supravie?uiri l-a constituit munca. Munca fizic?, f?r? limite, dublat? de inteligent? practic? ?i de capacitatea genetic? de a supravie?ui (aproape) în orice condi?ii. Pentru a realiza aceste atribute esen?iale, omul, dintotdeauna, ?i-a simplificat via?a, atât cât a fost posibil, concentrându-se pe cele trei coordonate esen?iale ale existen?ei reale: hran? ?i ad?post pentru familia sa ?i, evident, perpetuarea speciei umane. Pentru a ilustra simplitatea vie?ii omului „de alt?dat?" s? ne întoarcem în spa?iul nostru mioritic, perceptibil nou? celor de azi: via?a românilor în secolul al XIX-lea. Care, surprinz?tor pentru noi cei de azi, era foarte bogat?. De?i nu existau: radio, televizoare, calculatoare, internet, facebook ?i multe alte „ingrediente" moderne. Ba nu existau nici cinematografe, acestea fiind apanajul secolului urm?tor, cel cu num?rul „rotund" 20. Îns? exista o bogat? via?a colectiv? care acoperea timpul liber ?i necesitatea de a se distra ?i de a comunica a românilor de atunci. În primul rând existau vizite reciproce între rude ?i prieteni, ambele la mare pre? în acele trecute timpuri. A te anun?a în vizit?, f?r? prealabile: telefoane, „mail-uri", scrisori, era un fapt obi?nuit. De obicei, zilele de duminic? erau rezervate vizitelor a?a c? surprizele pentru amfitrionii unor asemenea „ocazii/vizite" erau aproape excluse. Acestea se produceau într-un cadru intim-familial-prietenesc. Dar partea cea mai bogat? a duminicilor se producea în afara acestui cadru. Adic? întâlniri „în ora?", la cafenele, restaurante sau „la ?osea". Ba chiar ?i la conferin?e... Controversatul, pe atunci, I. L. Caragiale, a ?inut o conferin?? într-una dintre s?lile destinate acestui scop. Cum Caragiale avea ?i contestatari . ?i el ?tia asta -, ?i-a preg?tit textul conferin?ei ?i un... fluier. Contestatarii au început imediat s?-l fluiere. Calm, Caragiale a scos propriul fluier din buzunar, a fluierat de câteva ori ?i a plecat spunând: „Conferen?iar fluierat de public s-a mai v?zut: dar public fluierat de conferen?iar nu s-a mai v?zut niciodat?"[1].

?i în mediul rural via?a duminical? era foarte bogat?. În primul rând erau horele duminicale în care fetele ?i fl?c?ii satului se încingeau în frumoase ?i rustice hore. Acolo se legau prietenii care, de cele mai multe ori, duceau la c?snicii durabile. Multe dintre fete erau înso?ite de mamele lor curioase s? vad? cu cine jucau odraslele lor ?i dac? exista vreo perspectiv?... Nu putem omite nici nun?ile unde, în afar? de invita?i, participau tinerii satului care se încingeau în ni?te avântate hore ??r?ne?ti ?i, apoi, treptat, în dansuri moderne. Mai existau ?i binecunoscutele, pe timpuri, în mediul s?tesc, sez?tori. ?i ceva care azi pare utopie: „întâlniri cu lucrul de mân?". Iarna, femeile din mediul rural î?i luau „lucrul de mân?". Torceau, coseau carpete, ?tergare sau aplicau petice pe îmbr?c?mintea uzat?. Se întâlneau la una dintre „vecine", împreun? cu copiii pe care îi aveau „în îngrijire". Aveau trei roluri: f?ceau o treab? util?, aveau grija de copii ?i comunicau. Atmosfera era pl?cut?, avea ?i ingrediente culinare: „floricele", boabe de porumb fierte, scovergi, p?sat, gogo?i, pl?cinte, etc. În zilele de duminic? ?i în cele de s?rb?toare, aveau loc binecunoscutele divanuri s?te?ti unde femeile se odihneau ?i f?ceau schimburi multiple de p?reri ?i informa?ii locale de ultim? or?. B?rba?ii î?i petreceau duminicile, s?rb?torile ?i uneori dup?-amiezile pe la cârciumi unde „la un pahar de vorb?"... se discuta absolut orice. Nu putem omite nici particip?rile la liturghiile duminicale de la biserica s?teasc?, un alt excelent mijloc de comunicare, informare ?i satisfacere a atributelor legate de credin??. A?adar via?a oamenilor nu a fost niciodat? simpl?. Dar a?a cum am spus în motto-ul nostru nu a fost nici simplist?, plictisitoare, anost?, f?r? con?inut, f?r? culoare, f?r? emo?ii, f?r? bucurii ?i triste?i. Dar azi ce a mai r?mas din toate acestea? Sau cu ce le-am înlocuit?
-------------------------------------------
[1] B. Jordan, Lucian Predescu - „Caragiale", D-ale lui Caragiale

footer