Revista Art-emis
Por?i c?tre spa?ii PDF Imprimare Email
Monica Ligia Corleanca   
Duminică, 20 Septembrie 2015 19:42

Monica Ligia Corleanca, art-emisDeschid încet u?a spre balconul meu plin cu flori s? las roua dimine?ii s?-mi inunde casa, încercând s? vorbesc p?s?rilor colibri, care m? viziteaz? de câteva ori pe zi, când m? trezesc luat? de un jet puternic peste bara de protec?ie, peste p?dure, aflându-m? dintr-odat? într-un zbor aerian c?tre în?l?imi albastre din care nu am nici o putere s? opresc înaintarea sau s? mi?c m?car un deget. Sunt înc? buimac? ?i blocat? în aceast? for?? portant? fiind prea de diminea??, când sensorii mei func?ioneaz? lent la trezirea din noapte. Un zbor de condor m? poart? printre nori, v?d cl?diri ce nu-mi sunt cunoscute, parc? ar fi din Philadelphia, urmate de b?trânul or??el San Augustin din estul Floridei, prima localitate din America inaugurat? de portughezi dup? anul 1565, care a fost capitala Floridei pentru 200 ani. Iute fac eu socoteala c? are peste 450 ani, lucru mare pentru acest continent. San Juan Capistrano din California, cel mai vechi loc de pe coasta de est, a fost inaugurat în 1776 de o misiune catolic?, deci 220 de ani mai târziu. Sunt aruncat? peste ocean cu vitez? de rachet? superbalistic? când deja am ajuns deasupra Lisabonei; cred c? sunt vreo ?ase mii de mile între continentul american ?i cel european, pe care le-am parcurs cât o arunc?tur? de b??, trecând peste farul de pe malul portughez Capo de Roca , care marcheaz? cel mai vestic punct european, apoi Sintra. Iat? ?i frumoasa capital? european? Lisabona, înc?rcat? cu o lung? istorie marcat? de c?l?toriile temerarilor navigatori, cu arta încrustat? în alb-negru pe caldarâmul bulevardelor largi, pân? la ceramicele colorate care decoreaz? mai toate cl?dirile. Lisabona r?mâne acum în urm? fiindc? gândind la Coimbra am ajuns deja deasupra ei. Ora? universitar cu vechime de peste trei sute de ani, cu o bibliotec? fabuloas?, cu turle de biserici vechi împodobite cu sculpturi ?i leg?turi metalice grele la u?i, toate sunt opere de art? înc?rcate cu memoria miilor de studen?i care au atins mânerele s? le deschid?, a trec?torilor care s-au oprit pentru o rug?ciune sau la c?r?ile vechi de pe rafturi.

M? minunez cum de nu m? simt obosit? de atâtea travers?ri peste lume ?i cum nu mi-este foame sau sete. Nu apuc s?-mi adun gândurile c? m? aflu dintr-o dat? deasupra Barcelonei, pe care o recunosc dup? cupolele catedralei Sagrada Famila ?i a ordinii des?vâr?ite a sistematiz?rii ora?ului. Pe când admiram Coimbra mi-a venit în minte Barcelona ?i iat?-m? aici. Sunt purtat? prea repede peste spa?ii, uneori identific doar pete de culori, apoi cl?diri ne?tiute, trec peste Figuera în mare goan? recunoscând cl?direa ro?ie cu ou?le lui Dali pe acoperi?; iat? ?i Valencia - ora? al artei ?i al ?tiin?ei - pe care o identific prin câteva cl?diri spectaculoase, opere arhitectonice a la secol XXII , poduri ?i pasarele create de m?re?ul Santiago Calatrava, care, privite de sus par construc?ii de pe o alt? planet?. Sc?ldat? în arta Spaniei gândul îmi pleac? spre alte locuri ?i imediat sunt purtat? într-acolo cu vitez? neb?nuit?; dorin?a mea a fost preluat? de jetul portant care orienteaz? mi?carea c?tre obiectivul dorit. Mi-a venit în minte muzeul Guggenheim din Bilbao, prin asociere cu aceste cl?diri ultra moderne din Valencia, când într-o clip? m-am sim?it împins? într-acolo, ca o minune din povestea covorului fermecat. Cl?direa m-a uluit fiind mult diferit? privit? de sus, cu stilul deconstructivist al lui Frank Gehry ?i cu luminile puternice reflectate de pl?cile metalice în fom? de pe?te, deci structur? cu aspect dorit organic. Se spune c? aceast? cl?dire a pus Bilbao pe harta Europei. Prin acoperi?ul straniu modelat întrez?resc o expozi?ie cu lucr?rile lui Brâncu?i care va fi deschis? pân? în 2016. Ce moment intuitiv am ales f?r? s? fi ?tiut nimic despre asta! Cum San Sebastian-Donostia se afl? tot pe coasta de nord a Spaniei, nu prea departe de Bilbao, mi-am dorit o clip? s?-l v?d ?i m-am aflat imediat deasupra lui. Ce a?ezare spectaculoas? a ora?ului se desf??oar? în golful dintre Bahia ?i Biscaia cu plaje ?i faleze din care n-ai mai vrea s? pleci... iar ora?ul nu seaman? cu niciun altul din Europa, clocotind de temperamentul bascilor foarte mândri de obâr?ia lor; plin de art? la tot pasul, antren, restaurante vechi cu anumit? noble?e cl?diri originale, o alt? lume.

Incepe s?-mi fie fric? de „ma?ina magic?" care coordoneaz? gândurile mele cu jetul portant peste lume, dar m? fascineaz? idea de a continua explor?rile. Am prins mi?carea c? sunt dus? exact acolo unde am gândit ca ?i cum un sensor invizibil ar fi conectat la creierul meu furându-mi idea, dorin?a, care se execut? în secunda în care am vizualizat ?i dorit locul preferat, ca o comand?. Acum voi încerca un alt traseu pe care mi-a? dori s? zbor ca s? v?d pân? la ce punct jocul func?ioneaz?. Nebunie!? Nu, tr?iesc aceast? experien?? pe viu! Lobsang T. Rampa descrie într-una din c?r?ile lui cum putea c?l?tori cu gândul peste lume privind totul de sus ca dintr-un obiect de zbor. F?cea acest lucru prin medita?ii profunde care-i deschideau spa?ii neb?nuite de explorat. La timpul când i-am citit c?r?ile, cu vreo 40 ani în urm?, n-am prea în?eles cum se poate întâmpla asta ?i iat? c? acum mi s-a întâmplat s? tr?iesc deplasarea în spa?iu. De la „Experimentul" Philadelphia 1943 ?i proiectul „Montauk" studiat pân? prin 1983 despre portarea în timp au fost elaborate diverse teorii, îns? nu cred c? mi-a? dori s? fiu parte din acest gen de experien?e extravagante ?i foarte periculoase. Cum Nicola Tesla si Albert Einstein au fost martori (dac? nu chiar ini?iatorii) experimentului militar din 1943, cu scopul de a scoate din raza radarului un vas de r?zboi, sunt sigur? c? acum, dup? 70 ani, ?tiin?a are pus? la punct metoda prin care se poate face u?or portarea în timp a oamenilor. Oricum toate aceste mi?c?ri sunt coordinate prin for?e paranormale de o anumit? frecven?? emanate de mintea unui om talentat ?i bine preg?tit pentru experiment.

Tunelul subteran care pleac? din camera holografic? de sub mun?ii Bucegi spre Platoul Tibetan a fost deschis prin comand? mental? data de o persoana cu putere paranormal? ?i a fost parcurs deja utilizând portarea în timp care face ca distan?ele uria?e s? devin? un nimic când se po?i str?bate mii de kilometri în zeci de minute. Un altul, care pleac? tot din Bucegi, este cel care duce spre Platoul Ghiza din Egipt, localizat între Sphinx ?i Marea Piramid?, care n-a fost deschis înc?, apoi cel de la curbura Carpa?ilor, situat sub întorsura Buz?ului, care merge spre Irak, foarte aproape de Bagdad. O bifurca?ie a acestuia pleac? spre platoul Gobi în Mongolia. Un ultim tunel pleac? de sub camera de proiec?ie de sub Bucegi c?tre centrul p?mântului, dar nu exist? date oficiale care s? confirme dac? a fost str?b?tut sau nu, find cel mai mare secret al lumii la ora actual?. Aceste tuneluri au fost descoperite datorit? unor proiec?ii holografice generate de un pupitru de control existent în fiecare dintre ele[1]. Nebunia zborului meu continu? fiind împins? din nou de jetul puternic aerian care m? ridic? deasupra p?mântului f?r? voia mea; numai dac? m? gândesc la o localitate se schimb? direc?ia zborului c?tre destina?ia dorit?. Îmi dorisem cîndva s? v?d Amsterdamul, dar nu apuc s? m? gândesc la imaginea ora?ului ?tiut? din ilustrate c? m? aflu deja deasupra Vene?iei nordului. Sunt aruncat? peste Rotterdam, când prin asocia?ie de idei gândesc la St. Petersburg, o alt? Vene?ie a nordului ?i în foarte scurt timp ajung acolo; deodat? mi se arat? culorile verzui cu alb ale Palatului de Iarn?, cele turcoise ale Palatului Ecaterniei, cl?direa Muzeului „Ermitaj" spectaculos chiar de la distan??, o uria?? biserica ruseasc? cu dou? turle aurite ce patroneaz? ora?ul, apoi statuile tot aurite care str?juiesc palatul de iarn? ?i podurile peste Neva ce-mi amintesc de Paris. Grandios totul! Eu a? fi numit acest ora? Parisul Nordului ?i nu Vene?ia Nordului sau... poate chiar le-a? fi pus pe amândou? laolalt?, de ce nu, Parisul ?i Vene?ia Nordului într-o singur? ilustrat?. M? uit în jos ce clar mi se arat? toate cl?dirile, râul Neva, str?zile largi precum într-un fim panoramic ?i visez la a fi luat? peste alte continente, atâta timp cât for?a portabil? ce m? sus?ine ac?ioneaz? sub comanda mea mental?. M-am oprit îns? din a mai viza alte obiective fiindc? mi s-a f?cut fric? de alte surprize dup? ce am v?zut de sus adev?rate invazii de mii de oameni în sudul Europei; pe Mediterana erau vapoare din care coborau ?iruri nesfâr?ite de fugari traversând Grecia, Coasta Dalmat?, Italia, Fran?a, Spania, urcând spre nordul Europei , atât de mul?i, c? de la în?l?ime se ar?tau ca ni?tea puhoaie s?lbatice multicolore de adul?i ?i copii. Nu m-am mai gândit decât la zbuciumul oamenilor pe acest p?mânt, la disperarea cu care se mut? dintr-un loc în altul p?r?sindu-?i toate leg?turile ancestrale, prietenii, familiile, locurile iubite, bunurile acumulate, fugind c?tre nic?ieri doar pentru supravieuire. Exodul dramatic al secolului nostru!

Cine oare genereaz? aceste tragedii numai pentru a inspira frica în numele c?reia bie?ii oameni din orice etnie fug unde v?d cu ochii ?i devin automat sclavi ai altui sistem? Cine nu ne las? s? tr?im în lini?te, s? creem, s? ne bucur?m de aceast? scurt? via??, s? ne cre?tem copiii, recoltele, animalele, florile, copacii ?i de ce? A?a am fost ?i noi înfometa?i, chinui?i, alunga?i din România ?i a trebuit s? ne lu?m lumea în cap. Privind de sus acest p?mânt binecuvântat ?i plin de bog??ii, totul se arat? atât de frumos colorat, atât de viu c? n-ai vrea s? se mai opreasc? c?l?toria, dar când cobori s? p??e?ti printre oamenii care-l locuiesc te cutremuri de cât? dorin?? de putere, înavu?ire, l?comie, intrig?, ur? eman? de la ei. Dac? mai adaugi ?i poluarea real? cu toate otr?vurile aruncate de uzinele a c?ror emana?ii nu sunt filtrate, gunoaiele aruncate în m?ri ?i oceane, resturile contaminate din spitale, de?eurile radioactive care sunt r?spândite pest tot, atunci gânde?ti c? bie?ii copii de ast?zi nu mai au niciun viitor. China de exemplu a ajuns la o asemenea poluare c? nu se mai poate respira, iar oamenii tot fug care încotro în c?utare de spa?ii în care s? mai poat? tr?i; apa care se împu?ineaz? ?i aerul otr?vit vor distruge via?a pe aceast? planet?.

P?durile Braziliei, care sunt pl?mânul terrei, se tot mic?oreaz? fiind exploatate f?r? mil? sau logic?, la fel în România, unde dispar zilnic mii de copaci seculari care iau drumul str?in?ta?ii, l?sând locurile deschise f?r? protectie, f?r? ozon. Mai exist? oare ?ansa ca aceast? mam?-p?mânt plin? de comori naturale, istorice ?i artistice s? supravie?uiasc?? Greu de ?tiut! Eu m-a? refugia pe un continent locuit de îngeri, dac? acesta ar exista. Mi-a? dori s? am numai flori ?i animale în jur, ceva fructe ?i legume de mâncare, muzica p?s?rilor din natur? ?i s? respir aerul saturat cu aromele florilor exotice. Cam a?a ar?ta insula Hawaii acum vreo 25 ani, de aceea oamenii care locuiau acolo preferau s? lucreze câte dou?-trei slujbe numai s? se bucure de clima paradisiac? ?i de pacea locului. Cum nu mai am ?ansa s? sper la o mutare pe acest p?mânt, r?mâne doar speran?a c? un alt jet portabil m? va ridica într-un zbor de ini?iere peste toate continentele ?i de ce nu, peste spa?iile altor planete din galaxia noastr?, unde s? m? pierd devenind praf de stele. Eu am credin?a c? acest lucru se va întâmpla în timpul nostru.
-------------------------------
[1] Transylvanian Sunrise by Radu Cinamar with Peter Moon

footer