Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Duminică, 15 Martie 2015 22:07

Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu, art-emisBalsamul liric al lui Radu Gyr s-a mustit în inima sa cu ?oapta mirific? a pa?ilor profetului ce i-a proorocit ardoarea pentru Neamul Dacoromân înflorit în verdele suferin?ei. Lujeri de zori i-au înmugurit în sufletul s?u serafic, cântarea divin?, ?esând în r?bdarea str?bun? porfira cereasc? a martirului. În cugetul s?u a înflorit jertfa ?i dorin?a de a adora frumuse?ea lui Dumnezeu. Fiecare fior al s?u e un borangic de ??rân? sfânt? care a brodat ve?nicia Str?bunilor pe Marama primei Dimine?i a Crea?iei divine. Versul s?u se r?sfrânge cum se r?sfrânge cerul peste ape, soarele peste p?mânt, via?a peste tr?ire, credin?a peste existen??, harul peste suferin??, suferin?a peste rug?, iubirea peste jertfa sfânt? care o înnobileaz?. În coloana menirii sale inefabile cânt? bucuria redefinirii ca sens, redevenirii ca via??, reînvierii ca har, reîn?l??rii ca spirit. Pasionat ?i mistic, cutez?tor ?i ascet, erou ?i martir, Radu Gyr ?i-a m?rturisit zelul sacrificiului înnoirii Omului ca Dumnezeu. Alintat de natura h?r?zit? de Creator, Vetrei Neamului s?u Poetul-Profet a urzit n?dejdea genera?iei sale pe aura Str?bunilor care au ctitorit ve?nicia luminii geto-dace. Murmurul liturgic al legiunilor de Brazi s-a propagat prin tulnicele Doinelor, în?l?ându-se prin psalmii de foc ai lacrimilor sale spre Catedrala Cerului, spre Cerdacul Maicii Domnului. Frumuse?ea tr?irii române?ti se contempl? în inima poetului mistic ca o ve?nicie transmis? de sufletul comuniune al Neamului Dacoromân în cerul Sfin?iilor ?i Martirilor s?i. În toat? crea?ia sa pulseaz? sublimul Jertfei Dochiei, mesianismul evanghelic al Întrup?r?rii, dumnezeiescul Crucii hristice, frumosul Marianic al d?ruirii, ataraxia trac?, idealismul ascetic bizantino-constantinopolitan, biruin?ele Marelui ?tefan, dârzenia neînfricatului ?epe?, martiriul lui Mihai Viteazul, Doina lui Eminescu, Coloana lui Brâncu?i,cântarea Mariei T?nase...

În harul poeziei sale a s?l??luit Rugul aprins al Psaltirei dorului dacic, care i-a conferit suferin?a dumnezeirii. Ideea destinului s?u era taina suferin?ei ?i a jertfei cuprins? în Hrisovul zamolxian al Legilor Belangine ?i în Testamnetul Evangheliei lui Iisus Hristos. Duhul divin îi exult? inspira?ia mistic? într-un spa?iu existen?ial al Elitelor Martiric-M?rturisitoare ce se înal?? spre sferele albe ale bucuriei diafane, a mor?ii nup?iale, în transcendentul purt?tor de har, de lumin?, de înviere, de în?l?are, de îndumnezeire. Cultul, cultura ?i moralitatea sa ortodox? s-au întrupat din thracica idee religioas? a logodnei mor?ii cu via?a întru via?a ve?nic?-cea mai divin? eflorescen?? a spiritului cre?tin. Sângele s?u de dac a animat dorul de absolut al transcenden?ei divine prin cultul zamoxian ale nemuririi. Radu Gyr a scris atât de frumos, încât s-a d?ruit Cerului mistic, ca o tain? ce-a odr?slit profetic, cântându-?i Glia pe strunele ve?niciei, crezând în Dorul-Dor ce l-a durut, pe vremelnicia dintre Nistru ?i Prut, înverzind în inima sa cerul n?dejdii c? jertfa sa ?i a confra?ilor s?i au înomenit divina Iubire a lui Dumnezeu pentru Neamul nostru preaales. El este sublimul poet al îngerilor ?i Îngerul sublimilor poe?i.

Divinului poet Radu Gyr/ A scris cu sângele s?u pe c?tu??,/ cu puritatea sufletului dalb de copil,/ iar în bruma de pe pere?i, de pe u??,/ ?i-a înf??urat sufletul-înger tiptil.// A-ncrustat slove sublime în lan?uri/ ?i-a cântat Dorul Iubirilor pe strune/ ?-adunând ??râna sfânt? de pe ?an?uri,/ a închinat-o Neamului în rug?ciune.// Cu fiecare strop ?i pic?turi de sânge/ a pus doinita Doin? pe strunele de lir?,/ în l?ca?ul inimii cu sufletul s?u plânge,/ suferin?e caste, pe trupul-frânt se-n?ir?.// Cu degetele zdrobite a ctitorit poeme,/ în r?ni adânci i-au odr?slit petale ro?ii,/ pe Calea sfânt? a-nvierii s? ne cheme,/ cum l-au chemat la rând pe el Str?mo?ii.// Pe crucea împietririi a negrelor z?brele/ cu sufletul s?u coase mii de constela?ii,/ ca un viers sublim cântat de rândunele,/ stau neclinti?i în ve?nicia lor Carpa?ii.// Din Aiudul crud ?i-al deselor prigoane,/ ?i-a r?stignit din suflet, jertf?, sfânt-altar,/ în piroanele lui Iuda a sculptat Icoane,/ poleind cu sânge, sfin?i în Calendar.// Din trâmbi?ele fiin?ei, ?oapte ne-a vestit/ neprih?nirea jertfei sale de erou-martir,/ via?a în credin?a-dreapt? ne-a m?rturisit,/ cuminecat cu pâinea Hristosului Potir.// Prin iubire a urcat în con?tiin?? Taborul/ s? nu moar? în noi, niciodat? credin?a:/ ve?mânt durabil al Crucii, el, lupt?torul/ pentru cei ce nu ?i-au m?rturisit suferin?a.// Divin poet, al îngerilor har ?i suferin??,/ d?ltuit în cremenea din milenara glie,/ în sfântul s?u Stihar al inimii voin??,/ ?i-a creat o nou? ?i-o sfânt? Românie.// El fiind triumf ?i când a fost înfrângeri,/ v?zduhul plin de curcubeele r?scrucii,/ i-au z?mislit n?prasnice furtuni ?i îngeri/ suind din Râpa Robilor pe Drumul Crucii.

footer