Revista Art-emis
Iarna prim?verii lui 2014 PDF Imprimare Email
Monica Ligia Corleanca   
Miercuri, 28 Mai 2014 16:01

Monica Ligia  Corleanca, art-emisM? simt precum înainte de primul r?zboi mondial în aceast? prim?var? târzie ?i rece. Nu venisem înc? pe lume atunci, dar mi-am f?cut o imagine a timpului când a fost declan?at un r?zboi din nimic, numai pentru a mai împu?ina locuitorii planetei. Decizii nebune ale unor psihopa?i care caut? doar sclavi de munc? ?i motive de a se distra pe seama lor, dar cel mai mult de a-i elimina din spa?iul planetei dup? ce au fost folosi?i. Au mai trecut ni?te ani dup? r?zboi când bie?ii oameni au început s? ia totul de la cap?t, s? spere, s? recl?deasc?, când România avut poate cel mai bun timp din istoria ei. Eu tot nu m? hot?râsem s? intru în acea epoc?, dar mi-ar fi c?zut bine s? m? fi bucurat de bun?starea, de lini?tea care plutea peste ora?e ?i sate dând oamenilor sentimentul de siguran??, entuziasmul de a tr?i ?i crea. Bunicii, p?rin?ii ?i vecinii povesteau ni?te istorioare ce p?reau rupte din Petre Ispirescu, îns? pozele vechi din ?ar? ?i din Bucure?ti ne-au convins c? a?a a fost. Când se a?ezaser? toate lucrurile în matc? la rostul lor, a fost declan?at un alt r?zboi mondial tot de c?tre for?ele iluminate, care se distrez? cu exploatarea ?i uciderea în mas?; iar s-a schimbat geografia ?i lini?tea lumii, Europa s-a rearanajat, Germania a fost împ?r?it?, iar România dezmembrat?, r?scolit? pân? la temelii furându-i-se identitatea, teritorii largi, tezaurul, p?durile, aurul, petrolul, uraniul, sarea ?i orice a mai fost la îndemân? de înh??at. Atunci am decis ?i eu s? vin pe lume, taman atunci în plin haos, s? fac ochii mari ?i s? în?eleg mai nimic din ceace se petrecea în jurul meu. Nici acum dup? trecerea multor prim?veri nu m-am prea l?murit de ce al?ii ne dirijeaz? destinele, dar încerc s? aleg bucuriile mici ale vie?ii cotidiene ca s? pot supravie?ui.

Era înc? bine pân? prin 1944, când au n?v?lit „eliberatorii”, doar foametea ne-a mai sl?bit for?ele prin 1946-47, îns? adev?ratul pr?p?d a început când n-a mai fost decât sfâ?iere cu confiscarea p?mânturilor, scos ??ranii din casele lor, luat cu japca toate animalele, cu arest?ri ?i ucideri în mas?, apoi crearea gospod?riilor colective. Ce s? te mai ui?i în jur la iasomiile inflorite, la stânjenei, la iedu?ii veni?i pe lume s? ne juc?m cu ei, începusem a sim?i greul vremurilor ?i chiar de eram înc? mici aveam inimile triste, mâncare pu?in?, h?inu?e vechi, nici o juc?rie, nici c?r?i, înv???tori lips? fiindc? muriser? pe front, întrasem în timpul noastru cu stângul. La toate cele v?zute se ad?ugaser? chipurile disperate ale oamenilor care ne înv??au s? nu scoatem o vorb? despre nimic, s? ne ?inem gura ?i s? ne fie fric? de oricine. A?a se ?in ?i vitele la munc? cu frica ?i biciul.

Am început ?coala primar? la acel timp, cu cel mai nepotrivit loc de dezvoltare personal? într-o limb? str?in? ciudat?, pe timpul comunismului bol?evic ?i a?a am ?inut-o pân? la maturitate cu promisiuni, cu lozinci mincinoase, cu speran?e în van, a?a s-au a?ternut anii peste noi pân? am început a ne trezi c? am tr?it numai pentru al?ii, muncind pe gratis într-o pu?c?rie bine p?zit?. Când am întrebat la ?coal? de ce trebuie s? înv???m limba rus? am primit o palm? ca s? nu mai deschid gura a doua oar?. Mucles! Locuiam deci într-o închisoare, dar nu ?tiam c? m? n?scusem la timp ?i loc nepotrivit! ?tiu, îmi ve?i spune c? vorbim mereu despre trecut, dar r?nile acestuia nu se uit?, iar cicatricile adânci le purt?m în noi pân? la moarte. Experien?a trecutului nostru r?mâne referin?? pentru ceace tr?im ast?zi, la el ne raport?m mereu pentru scurta noastr? trecere prin lume ?i mai pu?in la datele prezentate sau inventate de al?ii. Stângace am fost din n?scare, dar de c?lcat, am c?lcat mereu cu stângul, ca un blestem, vorba tovar??ilor „un pas înainte ?i doi înapoi”, c? a?a ne-au impus timpurile. Privesc acum lumea dup? ani lungi de zbucium ?i speran?e, în a?teptarea prim?verii lui 2014 s?-mi înc?lzeasc? inima dup? ?ase luni de iarn? bezmetic?, dar nu prea v?d semne de bucurie. Pomii înfloresc greu ?i târziu, florile la acest început de aprilie cam tot a?a, cutremure peste tot, vulcanii care se trezesc, ?i mai observ izbucnind focare amenin??toare pe întreaga planet?: în Ucraina, în Malayesia, în Siria, în Coreea, în Venezuela, toate anihilând bucuria omului de a se sim?i înaripat s? mearg? pe un drum înoitor. De când m-am n?scut ?i pân? ast?zi nu au încetat r?zboaiele! Din ce oare ?i cum ne-am mai putea reface for?ele ca s? mergem mai departe; ?i mai departe, unde, pentru ce? Noi nu mai credem în mâine, nu mai avem idealuri, nu mai intrez?rim speran?e.

Iubesc via?a, iubesc oamenii, iubesc ?ara de unde am plecat, o respect pe cea de adop?iune, dar peste tot domne?te ast?zi aceia?i fric? a zilei de mâine, Doamna Inceritudine ?i sora ei geam?n?, Amenin?area, care ne ?in prizonieri în chingile lor nev?zute. Oare ce ne mai preg?tesc du?manii lini?tii ?i crea?iei, du?manii naturii aduc?toare de bine care s? ne trezeasac? din amor?ire ?i s? ne încarce bateriile cu energia benefic? a prim?verii? La acest timp de prim?var? a?teptam Floriile, apoi Pa?tele , s?rb?tori milenare desf?când mugura?ii de salcie, aducându-ne pe aripile vântului miresmele cunoscute de smirn?, t?mâie ?i ceara topit? din lumân?rile arzând zile ?i nop?i; este greu de trecut momentul f?r? a-mi aminti de învierile f?cute la mân?stiri, de preg?tirile m?icu?elor cu ou? încondeiate, colaci, pasc? ?i uria?ii cozonaci moldovene?ti, cu slujba de la miezul nop?ii, cu prohodul cântat din sufletele smierite ?i p?trunse de m?re?ia s?rb?torii, înso?it? fiind de dang?tul greu al clopotelor. Când fredonam Hristos a înviat ocolind biserica m? r?scoleau emo?ii egale cu cele pentru Oda Bucuriei din simfonia a IX de Beethoven. Nu cred c? exist? ceva mai frumos ?i sfânt în amintirile mele despe Pa?tele Ortodox din ?ara noastr? pierdut?, chiar ?i pe timpul filajului securitist f?cut s? ne sperie. La mân?stiri ajugeau mai greu oamenii alba?tri r?t?ci?i de Dumnezeu ?i chiar de drumul comunismului stalinist pe care o luaser? razna. Confuzi ?i pro?ti, brute f?r? niciun rost pe lume, s-au b?l?cit în apele înro?ite cu sângele marilor no?tri gânditori, filozofi, poe?i ?i savan?i, dar Dumnezeu nu le-a ajutat s? ajung? decât ni?te oi r?t?cite în c?utare de avere. Pro?ti ?i tic?lo?i au fost spurc?ciunile, pro?ti dar boga?i au ajuns c?lcând pe cadavre! S? fie la ei!

M? v?d la masa din ziua de Pa?ti care începea cu binecuvântarea c?lug?rilor, ciocnind ou?le cu urarea: „Hristos a înviat! - Adev?rat a înviat!”, cu lumânarile aprinse din noaptea învierii cu flori proaspete puse în ulcele de lut, cu friptura de miel a?ezat? în mijlocul mesei, cu s?rm?lu?e în foi de vi?? ?i cu bucuria clipei luminând fe?ele credincio?ilor ce a?teptau împ?r?irea bucatelor precum o împ?rt??anie. Doamne, c? frumos mai era, adev?rat? s?rb?toare care putea emo?iona ?i pe cei mai necredincio?i oameni. Eram cu to?ii îmb?ta?i, transfigura?i de vraja momentului. O înviere la Putna putea egala un mare spectacol montat de Peter Brook. In copil?rie mergeam uneori la biserica greac? din ora? unde slujbele erau impresionante inso?ite fiind de coruri bizantine. Plecam cu luminile aprinse ?i cu urarea „Christos anesti, Christos anesti”, care ne era salutul pân? la ziua de în?l?are. Refac acum amintirile într-o alt? biseric? greac?, tot cu cor bizantin, într-un alt ora? departe de ?ar?, dar cu reverbera?ii ale unor timpuri încrustate în memoria sufletului meu.

Când nu plecam la mân?stiri pentru Pa?te, mergeam cu grupul de prieteni la Sinaia, unde închiriam o vil?, dar noaptea de înviere o petreceam la mân?stirea din Sinaia, sau la Pe?tera. Inainte de plecarea din ?ar? am petrecut noaptea de înviere la Schitul Maicilor din Bucure?ti. O mai fi existând oare? Alteori ne adunam cu to?ii la o familie de prieteni vechi, care aveau o casa spa?ioas? departe de Bucure?ti, unde ne duceam pentru slujba de înviere la biserica din ora?, doar ca s? lu?m lumin? ( s? nu fim v?zu?i de cei care aveau ochi ?i la spate), l?sându-ne ur?rile cu “Hristos a înviat “ pentru acas?, la o mas? regeasc? prelungit? pe câteva zile. Atunci ?i acolo mai veneau personalit??i importante din lumea intelectual? a Bucure?tiului, care nu puteau s?rb?tori Pa?tele în v?zul lumii. Restric?iile impuse de tovar??ii comuni?ti parc? ne f?ceau învierea mai vibrant?, mai profund?, ca orice lucru interzis. Tat?l gazdei era un preot din vechea genera?ie care ne binecuvânta masa de Pa?te ?i ne ura cele cuvenite, chiar de se aflau acolo un general de armat?, rectorul unei universit??i , directorul televiziunii române cu vreun speaker de la radio ?i TV, plus alte câteva personalit??i ale culturii. Preotul ne spunea cu convingere c? to?i avem nevoie de Dumnezeu ?i c? în tran?ee, pe câmpul de lupt?, nu exist? necredincio?i. Tare mai avea dreptate ?i mereu îmi amintesc de vorbele lui calde rostite încet, cu mult tâlc.

Anul acesta Pa?tele a venit devreme, dar eu m-am gr?bit s?-l întâmpin ornând un col?i?or din cas? cu ou? incondeiate adunate din ?ar?, altele primite, câteva Faberge al?turi, cu lalele ro?ii, narcize de tot felul ?i zambile parfumate al?turi. Mi-au lipsit tuberozele pe care le ador, dar nu le-am g?sit nic?ieri. Cum în Noaptea de Înviere aveam obiceiul s? aprind lumini pentru to?i cei pleca?i din dimensiunea noastr?, am f?cut-o ?i anul acesta cu toate lumân?rile ce le aveam la îndemân?, dar cu o inim? grea c? am pierdut prea mul?i oameni dragi în ultimii doi ani. Am rostit numele fiec?ruia, am privit îndelung la flac?ra lumân?rilor pâlpâind, apoi m-am culcat f?r? a putea adormi. M-am v?zut dintr-odat? singur?, singur?, pe un p?mânt instabil, cu mai to?i prietenii disp?ru?i, cu nici o umbr? de dragoste, de comunicare, decât blestematul de computer. Cum suntem risipi?i pe toate continentele nu ai cum s? prinzi orele potrivite ca s? te mai bucuri m?car de ur?rile pentru Pa?te ?i acelea sintetice. Nu am putut merge s? iau lumin? la miezul nop?ii, dar m-au consolat vecinii c? s-ar fi putut viziona pe computer slujba de la biserca greac? din ora?. La fel au f?cut ?i catolicii, privind la TV slujba de la Vatican, serbând Pa?tele acestui an odat? cu noi. Pentru mine vizionarea unei slujbe a nop?ii de înviere la TV sau computer, când a?tep?i atmosfera s?rb?toreasc? ?i sfânt?, este ca o pr?jitur? mult dorit? pe care doar ?i-o arat? cineva, dar nu o po?i po?i atinge. Ni?te imagini colorate, f?r? miresmele s?rb?torii, precum fructele , sau ro?iile din magazine care nu au niciun gust ?i pe care le tot m?nânc de când am venit aici. Dac? ?i ceace este mai profund în fiin?a noastr? a ajuns s? fie prezentat în imagini, totul artificial, neconving?tor, atunci eu mi-a? dori s? m? refugiez pe o insul? însorit?, printre câ?iva oameni adev?ra?i, cu plante, legume ?i fructe de la mama natur?, chiar de-a? dormi într-un cort, nu-i nici o pagub?. Pu?inii ani pe care-i mai am de tr?it s? fie m?car o infuzie de bine, de lini?te f?r? TV, f?r? amenin??ri, f?r? urm?riri, f?r? politicieni, f?r? r?zboaie, s? simt c? exist ca orice fiin?? cu dreptul la via?? a?a cum consider eu ?i nu tr?ind dup? legile impuse de al?ii. Oare cum l-am putea face pe Dumnezeu s? ne asculte dorin?ele?

Pân? s?-mi pun gândurile pe hârtie a venit ?i c?ldura mult a?teptat?, sco?ând din bârloguri trei c?prioare, locatari mai vechi, doi racooni ?i un iepura? chiar în p?duricea din spatele cl?dirii noastre. Anul trecut am avut ?i o vulpe cu doi pui?ori, dar n-au mai ap?rut acum. P?s?rile m-au asurzit cu strig?turile lor disperate ?inîndu-m? treaz? la spectacole de dragoste nocturn?, a?a c? abia acum m? bucur de parfumul florilor sub roua adus? din cele patru vânturi, cu pic?turi de soare aurit. Ba chiar au r?s?rit ?i l?cr?mioarele pitite lâng? u?a noastr? de la intrare, îndemn ginga? de bun venit mult a?teptatei noastre prin?ese Prim?vara. Se schimb? vremea, ne schimb?m ?i noi, iar eu vreau s? ?in pasul cu lumea în mi?care - nu în vitez?. Viteza nu-mi d? r?gazul s? tr?iesc spectacolul prim?v?ratec ?i-mi altereaz? pl?cerea de a visa, iar de mi se iau ?i visele, cu ce mai r?mân?V? propun s? vis?m împreun? la lini?te ?i pace, dorind aceasta din tot sufletul, s? trimitem numai mesaje de dragoste c?tre to?i semenii , ca o medita?ie de grup întru salvarea binelui pe planeta noastr?. Poate se ?i întâmpl?.

footer