Revista Art-emis
Viața Lui Iisus este viața poporului meu! PDF Imprimare Email
Emil Proşcan   
Miercuri, 16 Aprilie 2014 20:19
Iisus - Golgota, art-emisNaşterea și Învierea lui Iisus nu sunt evenimente, sunt legi pentru viață! Pentru viața noastră. Aceste legi ne ajută să pășim pe calea de adevăr a luminii pentru a fi frumoși, zâmbitori, buni. Precum copacii de pe marginea drumului ajută un om să nu rătăcească drumul cel adevărat. Așa trebuie să fie viața noastră! Frumusețea, zâmbetul, bunătatea, se hrănesc numai cu lumina adevărului! Lipsa luminii înseamnă întuneric. De aceea Iisus se întoarce. Precum anotimpurile este întoarcerea. Este perpetuă și definește prezentul etern. Viaţa noastră nu este jocul întâmplării. Suntem pentru că așa s-a hotărât! Mâinile noastre sunt făcute pentru a mângâia și îmbrățișa. Copaci, dimineți, ape, cer, zâmbet și ceilalți oameni! Anotimpurile sunt stări de fapt ale realității din suflet. Primăvara de acum are momente de tristețe. Ceaţa, ploile, nezăpezile, aerul, cerul..., au în priviri urme de tristeţe!
 
Primăvara de acum este precum poporul ţării mele este!
           
Zilele sunt la fel ca sufletul celor mulţi și au aceeaşi putere de lumină! Suferinţa noastră nu este numai a noastră! Sufletul unui om în suferință se unește cu celelalte. Așa se întâmplă în nevoia de lumină. Cei ce-și duc viața în întuneric nu cunosc suferința. Există o singură suferință! Atunci când există este infinită! În ea ne primenim, din când în când, sufletul, adică simțim dorința de lumină. Ca și dragostea este suferința!
 
Suferința și dragostea se simt în Cer și sunt precum viața Lui Iisus. În aceste zile pământul primeşte binecuvântarea luminii. Naștere, renaștere, Înviere! Totul până la urmă se întoarce. Nimic nu este întâmplător! Există o rânduială în tot ce natura ne dă spre petrecerea trăirii. Trebuie să simțim ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ca noi să fim. În fața naşterii și învierii Lui Iisus ne putem măsura puterea de lumină și adevăr din noi. Golgota suită în chinuri nu este a Lui, ci a noastră, a tuturor! Fără El suntem singuri. În fiecare an când înfloresc pomii ar trebui să ne agățăm zâmbetul speranță în albul luminii florilor ce sunt acum peste tot pe marginea drumului nostru. Iisus este dintotdeauna printre noi și ne arată calea nesingurătății. Aceste momente Dumnezeieşti străbunii noştri le primeau în curățenie, cu rugăciuni, post, smerenie. Precum copacii înfloriți și aerul ce ne înconjoară sunt aceste momente. 
         
Printre atâtea zile inventate a fi ale îndrăgostiților, dovlecilor, minorităților, fantomelor, marinarilor, profesorilor, femeilor, mărțișorului..., ar trebui să milităm pentru a decreta și o zi fără păcate! O zi a dreptății și adevărului despre viață! O zi în viața Pământului fără pacate! O zi în care să lăsăm lumina să pătrundă în noi, să fim, fără nici un fel de caznă, buni, înțelegători, prietenoși, iubitori! Cu tot ce există! Să fim așa cum Dumnezeu a dorit să fim! Adică frumoși! Oare cum ar arăta într-o astfel de zi oamenii Pământului? Cum ar arăta privirile lor? Cum ar arăta copacii, apele, munții, păsările?
 
Iisus, nebicuit de durerea păcatelor noastre, s-ar bucura împreună cu noi pentru dreptul de a fi! Dimineața, spălându-și fața și pletele într-un izvor, ar întoarce privirea răsăritului spre noi întrebându-ne pe rând: „Ce mai faci vecine?” Cerul și întreg Pământul ar striga pentru prima dată împreună: Hristos a înviat!
Și ce zămbet uriaș de lumină ar fi! Naşterea și Învierea sunt aceeași lumină.
 
Viața Lui Iisus este viața poporului meu!

Grafica - Ion Măldărescu

footer