Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ion Marin Alm?jan   
MarĹŁi, 24 Decembrie 2013 18:35

Ion Marin Alm?jan, art-emisSunt n?scut într-o localitate din Banatul montan într-o familie ai c?rei membri au fost ??rani cu câteva clase primare. Astfel c? nu pot justifica visul meu, m?rturisit înc? din anii copil?riei, de a ajunge scriitor, prin influen?a educa?iei familiale ?i nici a ?colii, care, imediat dup? r?zboi, mai ales în a?ez?ri izolate ca cea din care m? trag, avea dasc?li pu?ini ?i nu totdeauna califica?i. Pot spune deci c? acest vis s-a n?scut odat? cu mine ?i sigur vom muri împreun?. De ce neap?rat scriitor, când sunt sau mai exact spus erau atâtea meserii mult mai spectaculoase ?i mai bine v?zute de semeni, ca s? nu spun ?i mai b?noase? Dup? cel de Al Doilea R?zboi Mondial, ca ?i societatea româneasc?, satul fusese bulversat. ??ranii b?trâni tr?iau cu ochii pe cer a?teptând venirea americanilor, încercând în acela?i timp s? se opun? cre?rii întov?r??irilor agricole, prima form? de comunizare a satului. Treptat, cine avea limb? lung?, cine comitea orice gest care putea fi interpretat ca du?m?nos „puterii populare”, disp?rea într-o noapte. R?mâneau femeile ale c?ror bocete înso?eau zorii de ziu? ?i amurgul. Copiii cre?teau între aceast? stare de ap?s?toare triste?e ?i veselele mar?uri asezonate de cântece ?i versuri revolu?ionare, mult mai ispititoare, dup? cum ispititoare erau promisiunile de via?? mai bun?, pe care guvernarea „democrat-popular?” le f?ceau oamenilor muncii. În fapt, aceast? duplicitate, care se va accentua cu trecerea timpului, a devenit o a doua natur? a majorit??ii genera?iilor care s-au n?scut ?i au crescut dup? r?zboi.

Am reamintit aceste câteva tr?s?turi ale vremii în care m-am format pentru a ajunge la m?rturisirea c? ideea mea de scris s-a bazat dintru început tocmai pe rostul meu ca scriitor de a depune m?rturie, de a transmite, urbi et orbi, ceea ce credeam a fi valorile române?ti, virtu?ile neamului meu, cât ?i gre?elile sale, nedrept??ile la care fusese supus, cele pe care el însu?i le comisese împotriva fiilor lui. Am debutat cu un volum de povestiri intitulat chiar „Sunt dator cu o durere”. În faza discu?iei pe manuscris, la Editura pentru Literatur?, am în?eles mai bine perversiunea sistemului. Ca s? te po?i manifesta public, ca scriitor, era obligatoriu s? abdici de la principiile tale ?i s?-?i însu?e?ti punctul oficial de vedere. Am acceptat jocul par?iv cu speran?a c? voi fi unul din înving?tori. C?r?ile care au urmat, aidoma multora dintre c?r?ile confra?ilor mei de genera?ie, au încercat s? spun? mult despre realitatea în care tr?iam, folosind mijloace esopice, aluzia, metafora, subtextul. Unele au reu?it mai bine altele mai pu?in. Este limpede c? fostul regim se temea mai mult de scriitorii „reali?ti” decât de moderni?ti, de avangardi?ti. ?i m?surile de cenzurare a primilor au fost mai severe, în timp ce pe cei din urm? autorit??ile i-au încurajat sau i-au ignorat. Pare c? încerc s?-mi scuz la?it??ile, ceea ce este cu totul fals. M-am n?scut în acel timp, am visat, am încercat s? fiu scriitor în acel timp, lucru pentru care am pl?tit. Sper c? nu voi pl?ti cu uitarea deplin?, dup? ce nu voi mai fi. Unul din romanele mele publicate dup? 1990 se cheam? „În afara gloriei”. Desigur nu-i vorba de gloria mea, ci a unuia din marii neîn?ele?i ai istoriei noastre, Eftimie Murgu.

Acesta este crezul unui scriitor… tradi?ionalist, vor spune teoreticienii literari. Nu m-am considerat un scriitor de avangard?. Cred în virtu?ile moderne (atâtea câte le-o avea) ale scrisului meu, a?a cum ?i ast?zi sunt convins c? literatura nu poate fi chiar incolor? ?i c? într-o lume viitoare, globalizat? sau nu, va avea un cuvânt greu de spus coloritul local, al ?inutului, al zonei, ca s? nu scriu specificul na?ional, sintagm? ie?it? acum din uz în timp ce termenul de na?ional a fost pus la index de promovatorii corectitudinii politice importate de la fratele nostru mai mare ?i st?pânul nostru-America.

Deocamdat? suntem în faza în care talk show-urile impun politicieni, oameni de afaceri, ziari?ti, modiste, curve sofisticate, vr?jitoare, maneli?ti, ?igani acoperi?i de aur, mai rar, câte un scriitor etc. Vechii, marii ?i bunii no?tri scriitori au e?uat în paginile manualelor ?colare (care au avut m?car norocul acesta!), al?turi de crainicele de televiziune. Ceilal?i au fost trimi?i la subsoluri, la pubelele istoriei, sub diverse pretexte, cel mai adesea pentru c?, zic cei care vor s? le ia locul, au fost colabora?ioni?ti (termen utilizat pentru cei care au colaborat cu ocupantul german în timpul primului sau al celui de Al Doilea D?zboi Mondial), cu regimul comunist. A?tept?m timpurile în care societatea româneasc? va fi din nou preg?tit?, disponibil?, pentru art? ?i literatur?. Dac? vor mai veni vreodat?.

footer