Revista Art-emis
Să ningă colindele peste oamenii Pământului! PDF Imprimare Email
Emil Proşcan   
Joi, 12 Decembrie 2013 18:40
IarnaNe împărţim existenţa între speranţă şi deşertăciune
 
Ultimele zile ale acestui an cad peste noi precum cuminţenia zăpezilor lumii! Ultimele zile din ceea ce a însemnat 2013 se retrag în nevinovăţia amintirilor. Nu mai facem, ca altădată în asemenea momente, bilanţuri. Oare de ce? Nu avem pentru ce, de ce, ori inerţia deşertei aşteptări ne face inutilă orice tentativă de a pune un calificativ valoric acestui an ce simţim că ne părăseşte precum fondul anemic al unei pierderi de sânge? Ne împărţim existenţa între speranţă şi deşertăciune! Între ceea ce fiecare zi aparţinătoare unui anotimp ne oferă şi problemele ce ne poticnesc paşii. Adică între ceea ce gândim, dorim a ne fi trebuincios necesar şi ceea ce nu putem face. Bucuria a tot ce Dumnezeu ne trimte prin fiecare zi trăită, se loveşte de ceea ce vedem că se întâmplă! Cu noi, cu ceilalţi oameni, cu plante, copaci, animale, aer, apă...
 
Ne-au dispărut bogăţiile precum stema din tricolor
 
Ne-au dispărut bogăţiile precum stema din tricolorul purtat în ultimele zile ale anului '89! Cine putea bănui atunci că acea gaură în tricolorul nostru anticipa dispariţia bogăţiilor ţării noastre? Cât belşug de neputinţă, nedreptate, tristeţe! Totul s-a fabricat pe bandă rulantă în laboratoarele în care au trebăluit cei care au fost aleşi să ne slujească interesele. Am devenit poporul european cu cel mai stigmatizat blazon: nepricepuţi, leneşi, murdari, păduchioşi, ţigani, cerşetori... Liniştea existenţei noastre este tulburată de lucruri nefireşti. Ignoranţa dreptului de a fi, agresarea zâmbetului, distrugeri fel de fel, şi multe alte nedreptăţi, ne aruncă în apatia resemnării. Cultura şi tradiţiile transmise din neantul existenţei noastre prin strădaniile şi dragostea pentru viaţă a generaţiilor din care ne tragem, sunt, pentru cei ce le cunosc sau le intuiesc, reperele spirituale ale unei matrice ce defineşte starea de normalitate.
 
Au venit sărbătorile, starea de normalitate
 
Mai putem vorbi de aşa ceva? De aici vine, în mare parte, durerea şi suferinţa! Din cunoaşterea a tot ceea ce a fost, ce ar trebui să fie şi regretul că nu mai poate fi! Tot mai multă îngrijorare pentru ceea ce se întâmplă, tot mai multa neputinţă, tot mai multă lipsă de speranţă.
- Sunt sărbători de iarnă!
- Sunt Sărbători de iarnă?
- Da, sunt Sărbători de iarnă!
 
Nu suntem ai nimănui!
 
Printre măriri de biruri, polemici politice, coca-cola, şomaj, cazinouri, boli scumpe, pariuri sportive, dezorientări, supermarketuri (cu marfă „de-afară”), copii fără orizont, neputinţă, disperare..., au venit sărbătorile! Acum în jurul nostru sunt sărbătorile de iarnă ale acestui an! Existenţa lor este starea de normalitate! Aşa precum se întâmplă să înflorească cireşul, să ningă, să plouă sau să zâmbească un copil! Avem datoria de a înţelege şi de a rămâne în acelaşi crez întru adevărul şi dreptatea în care şi-au dus paşii şi vieţile înaintaşii noştri.
Să facem să fie în noaptea de Crăciun, zâmbet şi să încercăm după ştiinţa sufletului nostru să-l motivăm! Suntem de partea cealaltă a nedreptăţii! Suferinţa este o virtute ce nu poate fi la îndemâna oricui!
Să ne luminăm adevărul despre noi cu lumina naşterii Domnului Iisus Hristos! Existăm pentru că nimic nu este întâmplător! Nu suntem ai nimănui! Să ne întoarcem cu toată fiinţa noastră spre Cel ce a fost trimis pentru a ne călăuzi întru mântuire! Să ne aşezăm aici toată puterea noastră de credinţă! Binele este la îndemâna noastră, în felul nostru de a gândi şi simţi.
 
Să ningă colindele peste oamenii Pământului!
footer