Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Dan Nicolau   
Miercuri, 13 Noiembrie 2013 22:35

Medgidia-Cau?aniÎntâia dat? mi s-a pus aceast? întrebare, undeva în Republica Moldova, într-un or??el, C?u?eni, ce îndr?zne?te s? dateze de pe la 1455. Asta doar documentar, dac? st?m s? ne gândim ar putea fi cu mult mai vechi, iar la vremea atest?rii nici M?ria Sa, ?tefan nu se urcase înc? pe tronul Moldovei. Ideea era c? ori de câte ori am fost dincolo de grani?e am fost întrebat în alt fel: „de unde sunte?i?” „din ce ?ar? veni?i?” Pe când acolo, într-o diminea?? în care mergeam aiurea printr-o pia?? agro-alimentar?, cu tarabe de tabl?, cu p?trunjel, bor?, castrave?i ?i ro?ii, sporov?ind între noi, (comentarii, absolut „docte”, despre pre?ul leu?teanului sau cimbrului), o comerciant? cu fler nu ne-a chiar întrebat, de?i a fost chiar interogativ?: „sunte?i din ?ar??” Iar aici am avut revela?ia: noi nu eram str?ini, noi eram „din ?ar?”. Nu din România, ci din ?ar?! C?ci acolo era ?i ?ara ei ?i a altor milioane de cet??eni pe care îi deosebe?te de noi, cei dIn România, doar o grij? major? în plus: ca ?i noi, pedaleaz? f?r? lan? pe o politic? uns? cu ulei, ca ?i noi sunt strân?i cu u?a pre?urilor în urcare ?i calitatea „în cre?tere negativ?” a nivelului de trai, cu mojicii mo?tenite sau mai moderne, cu bune ?i rele, cum se spune, ca ?i noi, au politicieni de „mare clas?” etc. Grija lor major? este îns?, c? nu sunt, înc?, „în ?ar?”!

Ei au pus la cale o „Cas? a Limbii Române” în ora?, au în fiecare an, pe 31 august „Ziua Limbii Române”. Nu au nostalgii, au angajamente, au doar datorii fa?? de copiii ?i urma?ii lor, le pas? altfel, c?ci au suferit altfel. Iar ve?nicul r?zboi dintre limba român? ?i „limba moldoveneasc?” avea s? nasc? pe ecranul televizorului, titlul unei emisiuni locale dedicat? s?rb?torii acelei zile, sub numele de necomentat: „Limba noastr?-i o confuzie!” (v?zut? de subsemnatul, live, sau cum spun moldovenii... vie). De?i, merit? amintit aici, c? în pofida tuturor discu?iilor sterile, interven?iilor insistente, agresive sau r?u direc?ionate, Parlamentul de la Chi?in?u nu a acceptat o a doua limb? oficial? în Republica Moldova, adic?, rus?, de?i a fost o ac?iune destul de vehement?, cam ca r?scoala de la Tatarbunar din 1924. Iar pentru curio?i, în spa?iul Internetului despre imnul purtând ideea limbii, se men?ioneaz? ?tiin?ific ?i sensibil dobitoc „f?r? ca numele limbii s? fie explicit”! S? fie abhaz?, s? fie ainu, s? fie sumerian?, sanscrita veche? Suntem deja aluneca?i! Noi, invita?i fiind, am dus cu noi s? d?ruim tradi?ional, ni?te c?r?i adunate cu sârguin?? într-un portbagaj cam mic pentru cât am fi dorit ?i putut c?ra, dar satisfactia uria??, modul în care au fost primi?i rebrenii, c?line?tii, sadovenii, etc., ne-a dat de în?eles c? nu cantitatea conta, nici la Casa Limbii Române ctitorie a profesorului Valeriu Osta? - osta? recunoscut al limbii române ,- nici la Biblioteca directoarei Liuba Osipov, ci dragul de a însemna un dar adev?rat. Pentru oameni adev?ra?i. C?ci nef?când comentarii politice, am fost mai mereu interesat de con?inutul vorbelor ?i, mai ales, al faptelor acelor localnici care dr?g?leau limba român? duios, altfel decât o facem noi, c?ci la noi „s-a mi?cat”, evoluând spre alte forme ale modernismului. Acolo, în siluirea sovietic?, a r?mas limba bunicilor no?tri - ei zic „bunei” - de care ne amintim cu drag. C?ci limba i-a ?inut astfel, darea aceea men?ionat? din mân? în mîn?. Lucrul cel mai de pre? al unei na?ii este prima carte de istorie ce trebuie cercetat?, ale c?rei aspira?ii ?i perspective, gânduri ?i în?elepciuni se reg?sesc în aceea?i limb?. Respect mai mare nu se poate, c?ci Imnul Moldovei se cheam? „Limba noastr?”, iar Alexie Mateevici este umbra frumoas? a Eminescului celui din toate veacurile, al nostru ?i al lor deopotriv?. L?udabil a fost c? la cermoniile din acel 31 august, p?storite de chiar Pre?edintele consiliului raional ?i de primarul ora?ului, au participat ,veni?i din ?ar?, oameni buni de la Ia?i, Satu Mare, Craiova, Vaslui, Hu?i, Constan?a. Oameni pentru care semnifica?ia celebr?rii a fost cel pu?in egal? cu cea a gazdelor, care au f?cut un efort serios în a invita un num?r atât de mare de reprezentan?i „din ?ar?”. Printre care ?i noi, cei de la Cultul Eroilor, filiala Constan?a.

Multe ?i frumoase cuvinte, care ale vorbitorilor, care desprinse din paginile lui Eminescu sau Mateevici sau Nichita St?nescu, versuri prinse în cântece, versuri ?i nu doar versuri ci frânturi din noi au fost sem?nate deasupra unei adev?rate s?rb?tori pe care destul de târziu am îmbr??i?at-o ?i aici, în România. C?ci dup? derularea povestit? mai sus, gazdele ne-au devenit invita?i ?i, la Medgidia zilelor urm?toare s-a reluat sub un patronajul scriitorului Corneliu Leu (medgidian, fire?te!) prezentarea celor petrecute la Sinaia. Domnul Leu se zb?tuse vreo trei legislaturi române?ti, ca s? institu?ionalizeze aceast? celebrare ?i... în ?ar?, c?ci ea începuse ca s?rb?toare în Moldova. În acelea?i zile ale prezen?ei noastre la C?u?eni, a S?rb?torii Zilei Limbii Române de acas?. Ini?iatorul a mai povestit cu remarcabil har ?i partea nev?zut? a lucrurilor petrecut? pe Platoul Bucegilor într-un cadru cu totul special; ne-a prezentat ?i filmul emo?ionantelor evenimente derulate pe un ecran mare, dar prea mic pentru a cuprinde dimensiunea momentului. Mai apoi, dup? momente oficiale, s-a consfin?it înfr??irea celor dou? ora?e, primarii Marian Iordache - Medgidia ?i Grigore Repe?ciuc - C?u?eni, semnând ?i actele de rigoare. Poate pare pre?ioas? expresia, dar totul a curs ca un eveniment normal, neînc?rcat de festivisme, ca o alunecare fireasc? de prietenie cald?, de fr??ie între dou? entit??i niciodat? desp?r?ite. Ca un fel de act reparatoriu, de vreme ce el exista deja dintotdeauna.

Emo?ia încape cel mai adesea înghesuit? în cuvinte, mai ales când atâtea gânduri converg spre statornicul monument care este limba român?, vorbit? înc?... „în dou? limbi”. Dar ne-a stat mereu în zilele acelea ?i în inimi ?i pe buze. ?i chiar dac? s-au cântat dou? Imnuri ?i la C?u?eni ?i la Medgidia au fost doar un glas ?i doar o inim?.

?i cu toate astea, cimitirul Eroilor români din Chi?in?u a fost vandalizat cu ocazia zilei de... 25 octombrie . Festiv, în 2013!

footer