Revista Art-emis
Cheia PDF Imprimare Email
Marin Moscu   
Luni, 13 Decembrie 2010 10:00
Moscu MarinInunda?iile trecuse cu t?v?lugul apelor din jur - împrejurul satului, distrugând ?an?uri ?i pode?e, luând cu ele p?s?ri ?i animale, ?i, câteva cocioabe, care cu ani în urm? au fost construite din s?r?cie pe malul lor. Toat? lumea care venea în satul Frec?tura trebuia s?-?i ia gândul de la mijloacele de locomo?ie ?i vrând-nevrând trebuia s? m?r??luiasc? peste câmp circa zece kilometri. Aerul tomnatic aducea în n?ri miros de poame ?i fructe coapte iar cerul mai primea în în?l?imea-i ultimele fo?nete ale aripilor întârziate din lunga c?l?torie a supravie?uirii. Elina Sprincenatu, înv???toare la ?coala din sat, tr?gea cu greu , dup? ea, pe c?rarea b?t?torit?, un geamantan de m?rime mijlocie iar pe um?rul stâng purta o gentu?? îndesat? cu farduri, chei, documente personale chiar ?i ?erve?ele nazale. În timp ce privea cum stelele î?i îndeseau prezen?a pe bolt?, str?nut? ducându-?i mâna stâng? la gur?.
- S?n?tate! Se auzi glasul unui b?rbat apropiindu-se din urm?. Mai este mult pân? în sat?...
- O, mai sunt vreo opt kilometri...Da, cu ce ocazie merge?i la Frec?tura?...
- M-au trimis din partea Inspectoratului ?colar s? fac ni?te cercet?ri legate de activitatea cadrelor didactice, a doamnei înv???toare Elina Sprincenatu. O cunoa?te?i?...
- Da, da...O cunosc! E frumoas?, lipicioas?, de treab?, e bun? înv???toare... ?i...mai
are ?i b?rbatul plecat în Italia. ?ti?i, am cam obosit, vreau s? m? odihnesc pu?in. Dac? v? gr?bi?i, merge?i înainte!
- Nu nimic, v? înso?esc! V? ajut?...
- Nu-i nevoie, m? odihnesc , apoi merg mai departe!...
Un fo?net din apropiere îi înmoaie vocea Elinei. Atent? fiind, vede dou? lumini?e mi?c?toare, doi ochi de pisic? ?op?ind prin buruienele din marginea c?r?rii.
- Vai , domnule, mi-e fric?!...
El întinse mâna dreapt?, o prinse la piept, iar cu mâna stâng? îi prinse geamantanul îndesat cu bun?t??i aduse de la ora?.
Vreau s? m? lini?tesc... Vede?i cum îmi bate inima?...
El l?s? geamantanul ?i duse mâna spre inima ei. Descoperi c? bluza era deschis? iar calea spre sânii fericirii era liber?...F?r? cuvinte, f?r? ?ov?ire, Elina îl prinse pe inspector de dup? gât ?i c?utându-i gura prin întuneric îi sorbi buzele reci tremurând de emo?ii. Cu vârful limbii explor? dulcea?a închipuirii ?i-l trase u?or peste ea. Într-un geam?t al pl?cerii profunde se mi?cau amândoi a?a cum pesc?ru?ul se mi?c? plutind peste valurile m?rii. Totul se termin? cu o mul?umire profund?. Ambilor le tremurau vocile ?i inimile le b?teau ca un bâzâit de albine. Ajun?i la poarta directorului, ea lu? geamantanul, mul?umindu-i inspectorului, ?optind:
- La revedere...
- La revedere...
În casa directorului totul era aranjat cu gust. Masa plin? cu bun?t??i a fost stropit? cu un vin bun, negru de buturug?.
- Domnul inspector, vreau s? v?d ?i eu reclama?ia...
- Iat-o!...
Scoase o foaie de hârtie cu toate însemnele de pe Yahoo ?i citi cu glas tare:
„NEREGULI SCOALA FRECATURA"
From: Această adresă de e-mail este protejată de spamboƣi; aveƣi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
To: Această adresă de e-mail este protejată de spamboƣi; aveƣi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza , deci nu e Elina Sprincenatu. Cine o fi?...
„Bun? ziua, sunt mama a doi copii care înva?? în ?coala Frec?tura. În aceast? ?coal? exist? mai multe nereguli pe care directorul Geo Algebrescu nu vrea s? le rezolve.
Copiii mei, începând cu luna octombrie a acestui an, vin înghe?a?i de frig acas?, din cauza sobelor nedesfundate cu u?ile mai mult c?zute decât lipite, este un fum ?i un monoxid de carbon în clas? încât copii mei sunt obliga?i s? îl suporte. Chiar dac? se face focul geamurile sunt deschise în clas? nefiind mai mult de 10 grade ?i fum cât de mult. Astfel sunt nevoi?i s? îndure aceste condi?ii mizere, iar în afar? de acestea în fiecare prim?var? ?i toamn? ?oarecii stau în clase"jucându-se" în voie pe traseu: soba – u?a clasei – tabla, drept urmare copiii mei sunt nevoi?i s? stea într-un focar de infec?ie, focar ce pe director nu îl deranjeaz? deoarece pân? acum nu a luat nici o m?sur?. Acesui om probabil îi convine situa?ia pentru c? din cele 5 zile lucr?toare, nu poate fi g?sit mereu în ?coal? - probabil de aceea nu are timp s? observe aceste nereguli. Sper din tot sufletul sa lua?i o m?sur? în?eleapt? pentru c? eu ca p?rinte fac tot ce pot pentru copiii mei s? o duc? bine dar nu pot s?-i v?d cum se îmboln?vesc în acea ?coal?. V? mul?umesc! 27 oct 200..."

Ce p?rere-?i faci? Cine ?i-a f?cut-o?... un p?rinte, un coleg, vreo coleg??...
Toat? noaptea directorul s-a învârtit de pe o parte pe alta în pat. Gândurile îl fr?mântau, nevasta nu-?i mai termina expozeul nici chiar spre r?s?ritul soarelui. La ?coal?, inspectorul merse în asisten?? la cadrele b?nuite de „scrisul neregulilor".
- Azi copii avem de înv??at ...Cheia! Lec?ia continu? prin metoda „ciorchinelui", apoi prin alte ?i alte metode moderne. Inspectorul, cu urechile lipite de dulcea?a glasului înv???toarei Elina Sprincenatu, era cuprins de vraja acesteia. La terminarea orelor, a fost anun?at consiliul profesoral pentru a se discuta ?i a se analiza anonima.
- Domnul inspector, mi-am adus aminte: doamna xy, cumnata femeii de serviciu, mi-a pus cheia de la casa ei în buzunar, spunându-mi s? merg la ea când b?rbat?-s?u repar? sobele la ?coal?. Eu am vrut s? m? duc, dar pe drum mi-am dat seama c? am buzunarul spart ?i c? am pierdut cheia. Dup? trei zile am fost la ea, seara, când b?rbat?-s?u era de serviciu la „Boac?na" din ora?. A fost mul?umit?, dar apucase, la nervi, s? scrie la Inspectorat. Ea mi-a m?rturisit, pe cuvânt!
- Nu-i nimic. Tot trebuia s? întocmesc un proces verbal. Dup? laudele m?gulitoare la adresa Elinei, aceasta se apropie discret de inspector ?i-i puse o cheie în buzunar.
Ajuns acas? la Elina sim?i un miracol, o vraj? prelung? . Elina se a?ez? în bra?ele lui ?i-i spuse:
Vreau s?-?i pun nasturele la hain?, ?i l-am rupt asear? pentru a te recunoa?te!
?i cheia?!...
- Cheia este codul nostru, codul femeilor din Frec?tura pentru a ne rezolva mai u?or treburile când b?rba?ii no?tri sunt pleca?i de acas?!...
(Din volumul CALEA PUSTIE)

Marian Moscu

Marian Moscu:
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Gala?i-Br?ila

Volume de versuri:
- „C?L?RETUL CU SPATELE GOL": GALA?I Editura PORTO-FRANCO – 1995;
- „GIOCONDA DIN VERSURI": FOCSANI, Editura REVISTA V, – MAI 2000;
- „PAS?REA ALB?": DEVA, EDITURA C?L?UZA , 2002;
- „CUM SE NA?TE DRAGOSTEA": DEVA, Editura C?L?UZA, 2003
- „MARE DE SEMNE" – DEVA, EDITURA C?L?UZA, 2004
- „FO?NETUL ETERNIT??II":RAMNICU S?RAT, Editura RAFET, 2006
- „STRIG?TUL T?CERII": RAMNICU S?RAT,Editura RAFET, 2008
- „CALEA PUSTIE"-PROZ? SCURT?: RAMNICU SARAT, Editura RAFET, 2010

- Articole ?i poezii publicate în: Steagul Ro?u – Bac?u, Ateneu, Luceaf?rul, România literar?, Axioma, Porto-Franco, Boema, Oglinda literar?, Ziarul de Vrancea,, Cetatea cultural?, lumina lin?, C?l?uza ?i altele.
- Referin?e critice: Gheorghe Istrate, Miron ?ic, Valeriu Bârg?u, Al. Florin ?ene, Victor Sterom, Victoria Milescu, Ionel Necula, Florin Muscalu, Constantin ghini??, petre Manolache, Gheorghe Prodan, Emilian Marcu ?i al?ii.
- Redactor la revistele: „Salonul literar" ?i periodic, la „Ardealul literar". footer