Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Corneliu ?erban Popa, Canada   
Duminică, 22 Septembrie 2013 17:25
Iia româneasc?Cunun? vie pentru graiul ce îmbrac? sufletul celor drep?i-dintotdeuna
 
Am primit acest titlu aproape f?r? s? m? gândesc, apoi mi-am zis c? este bine s? m? adresez celor care au în?eles ?i nu s-au l?sat pleca?i. Textul pe care il citi?i a suferit o serie de transform?ri ?i nu credeam s? ajung într-un timp scurt s?-mi modific concep?iile deplin ancorate. De exemplu nu m-am gândit niciodat? la importan?a capital? ?i leg?tura ce se stabileste între „cei ?apte ani de acas?”, ca experient? personal? si marii voevozi ai neamului. M? explic- este deosebit de important? dezvoltarea copilului sub umbrela de iubire protectoare a p?rin?ilor, iar parin?ii la rândul lor s? se ?tie solidari al?turi de un vod? iubitor de neam, ?ar?, ?arin?. Iat? grija zilei de mâine pentru o societate drept?-dintotdeauna
 
Omul, fiin?? gr?itoare, tr?ie?te, se exprim? prin vorbe ?i fapte, iar prin ele se auto-define?te. Suntem ceeace vorbim, ?i cum vorbim, limbajul este semn?tura a tot ceea ce facem pân? la sfâr?itul vie?ii la nivel personal. Limbajul, în evolu?ia istoric? a unui popor, este ceea ce îl define?te sub multiple aspecte: scriere, obiecte de art? ?i de cult, arhitectur?, muzic?, dansuri, oralitate etc. Am c?utat sprijin de autoritate pentru gândurile mele ?i a?a am g?sit textul scrisorii deschise c?tre poporul român. A cunoscut în ultimii doi ani un succes deosebit mai ales c? purta semn?tura Arh. Iustin Pârvu, care a plecat la Domnul în vara aceasta.
 
Un fenomen nepl?cut care se întâmpla destul de des pe web, din p?cate, sunt anumite modific?ri de imagine, iar în cazul de fa?? autorul în dorin?a de autoritate a folosit numele Parintelui. Acum îl în?eleg pentru c? poporul orfan, lipsit de sprijin ?i încredere fa?? de un voevod-tat? care s?-l ocroteasc?, s?-l ajute s? se dezvolte ?i s? r?mân? drept cu acei „?apte ani de acas?”, deci autorul, s-a adresat poporului român prin vocea Parintelui. Dar s? l?s?m cuvânt întru ve?nica pomenire Arh. Iustin Pârvu, cuvânt de dragoste ?i mustrare a?a cum autorul care a dorit ca textul s?-?i fac? datoria mai presus de numele s?u:
 
„Popor român,            
Î?i scriu pentru c? sper ca m?car acum, s? î?i aminte?ti cine ai fost, cine e?ti ?i poate a?a vezi încotro te îndrep?i! E?ti singurul popor european  care tr?ie?te înc? acolo unde s-a n?scut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. Tu e?ti singurul popor n?scut, crescut ?i educat în grani?ele sale. E?ti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun t?bli?ele de la T?rt?ria, ?i o recunosc to?i cei care le-au studiat.           
Acum 7.000 de ani, când al?ii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne l?sa nou? mândria de a fi prima civiliza?ie care se  semneaz? pe acest p?mânt. Scrierea sumerian? a ap?rut 1.000 de ani mai târziu ?i totu?i mul?i se fac c? nu v?d ?i nu recunosc adev?rul. Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dac? ai fost împ?r?it, desp?r?it ?i asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut s? te cucereasc? cât ai fost unit, nici romanii care au st?pânit doar o parte din vechea Dacie, cealalt? fiind st?pânit? de Dacii liberi,  nici turcii care nu au reu?it niciodat? s? î?i transforme teritoriul în pa?alâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe tr?dare. Nimeni nu a reu?it s? te supun? cât ai fost unit!” ?i totu?i, noi putem ad?uga c? vrem, nu vrem, suntem sau nu vrednici. Oricum, cu to?ii facem parte din marea semin?ie sacr? dacoromân?. Revenind, s? ascult?m mai departe cuvântul P?rintelui:        
 
„Sângele t?u a salvat Europa, iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena ?i întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai cre?tinismului, e?ti tratat ca un paria. Când î?i vei revendica drepturile? Din tine au ap?rut: Eminescu, Enescu,  Brâncu?i, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coand?, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas... Dar ce p?cat, cei mai mul?i ?i-au pus min?ile sclipitoare în slujba altor ??ri pentru c? acas? nu i-a ascultat nimeni. De ce ai l?sat s? se întâmple asta? Ast?zi, popor român  pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei s? se fac? asta ? Cum vrei s? te vad? cei ce î?i vor urma?” Este o Întrebare grea dac? privim cu aten?ie realit??ile. ?i totu?i, putem continua gândul nostru:
 
Popor drag,
acolo te-ai n?scut odat? cu Carpa?ii, acolo ai primit cununa graiului ce îmbrac? sufletul celor drep?i-dintotdeauna, acolo este ?i va fi mereu Acas?-Vatr?-c?u?ul limbii str?mo?e?ti. Via?a ta de cele mai multe ori nu a fost u?oar?. Via?a neamului, istoria noastr? deasemeni. S? încerc?m acum o paralel?: când te na?ti, prime?ti un nume, mai apoi prietenii, colegii, vecinii etc. î?i g?sesc porecle: Urecheatu’, Mândru’, Bâzu’ Piticu’ etc. ?i acum la nivel general: se pare c? la na?tere eram daci, mai apoi am primit ?i alte „porecle”: traci, ge?i, valahi, eh-hei... ?i de vreo dou? sute ?i ceva de ani, iat?, am primit ideea de a cere s? fim români. Totu-i conjunctur? ?i noi primim poreclele una dup? alta. S? fie smerenie sau del?sare? A?a-i pe la noi în istoria na?ional?, atunci când putem s? ne numim na?ie ?i prietenii ne accept? aceast? calitate. Esen?ialul este s? în?elegem c? indiferent de nume, porecl?, de ce s-a zis despre noi, este faptul c? am fost ?i am r?mas! Mai mult, pân? la urm?, porecle au definit mai tot timpul doar spa?iul, geometria variabila în care s-au permis celor ce locuiau acolo s? primeasc? acea apela?iune. Deci spa?iul oficial recunoscut crea acea identitate temporar? ?i delimitat? artificial de anumite hotare. Acele spa?ii unde s-au t?iat hotare constituie marile cicatrici ale neamului. Acolo s-au pierdut mult sânge ?i lacrimi!
 
?i totu?i, peste toate geometriile variabile, încerc?rile de a ne face s? uit?m cine suntem, ce facem ?i unde mergem, toate acestea au e?uat. Iat? milenii au trecut ?i precum argintul viu ne reg?sim ?i ne reunim ca ?i cum nimic nu s-a întâmplat. Limbajul este liantul ?i dovada c? to?i, ?i azi, ne în?elegem atât în ?ar?, cât ?i în jurul ??rii. Emigra?ia românilor nu a f?cut decât s? dovedeasc? întregii lumi Puterea care ne ?ine împreun? indiferent de circumstan?e. Taina cea mare, sau mai bine zis, poate o parte a ei const? în bucuria vie?ii pe care am celebrat-o ?i o celebr?m continu prin balade, doine si ?âpurâturi - aceste vibra?ii creatoare-generatoare de puritate sufleteasc? ne-au ?inut ?i ne ?in mereu împreun?, chiar dac? via?a ne-a a?ezat la mii de kilometri dep?rt?ri de vatra str?mo?easc? sau la mii de ani de str?mo?ii no?tri dacoromani. Aceste vibra?ii reîncarc? mereu cu iubire inimile ?i chiar de vor fi jertfe ?i sânge a?a cum s-a mai întâmplat, tot iubirea va restaura c?ma?a neamului, iar acolo unde a fost sânge ?i vân?t?i pe c?ma?e au ap?rut trandafiri cusu?i cu dragoste pe iia românesc?, c?ma?a neamului cel drept-dintotdeauna a fost, este ?i va fi mândra ?i frumoas?, chiar ?i cu brâie de jertfe m?iastru împletite în culori.
footer