Revista Art-emis
Ben & Dick PDF Imprimare Email
Dan ?erb?nescu, Fran?a   
Joi, 12 Septembrie 2013 15:50
Dan ?erbanescu, art-emisDac? vrei s? te instalezi pe-un scaun de bar bun, trebuie s? sim?i c? locul este magic. Barul trebuie s? fie cum se cuvine, cu glamour de filme vechi americane sau fran?uze?ti: scaunele înalte, zincul confortabil, preferabil f?r? tonomat, iar barmanul serviabil dar blazat, indiferent. Dac? ai o percep?ie mai latino, po?i s? te crezi la un rodeo: c?lcâiele fixate pe barele scaunului, coatele puse ferm pe zinc ?i privind caleidoscopul nenum?ratelor sticle, dublate de oglinzi; barmanul mi-a povestit despre un client, care dup? ce s-a leg?nat timp de trei tequila, la a patra a c?zut din ?a.
Interesant este c? exist? între to?i convivii un cod nescris al comunic?rii: sau respingi categoric, f?r? ranchiuna, pe cel care-?i perturba solitudinea, sau dac? accep?i cumva conversa?ia, toleran?a trebuie sa fie reciproc?; subiectele sunt infinite.
Ultima oar?, convivul de la vreo doua scaune distan?a, m? privea ?i s-a mutat al?turi:
- Deranjez ?
- Faci cum vrei...
- Nu m? bag în vorba cu oricine, îns?, nu te sup?ra, m-a atras c? ai un cap destul de mare…
- Las? asta, mi se tot spunea când eram mic; credeam c? acuma nu se mai observ?! Am un metru optzeci-si ?apte si nou?zeci-?i-?apte de kile…
- Când te ui?i mai bine, din profil mai ales, se vede totu?i. E?ti inteligent ?
- Fac ?i eu ce pot, merge, da’ nu m?rimea capului conteaz?, se ?tie…
- A?a e, c? ?ia cu capetele foarte-foarte mari, nu e chiar cazu’ dumitale, sunt chiar idio?i.
- E?ti foarte amabil! Apropo, din ce ?tiu, Lenin avea un creier foarte mic... Ru?ii au fost foarte decep?iona?i când i l-au cânt?rit.
- Da-l dracului pe Lenin!
- Austriecii nu si-au pus mintea cu mintea lui Freud si nu l-au pus la cântar…
- Las?-l dracu si pe Freud!
- Da, dar amândoi au a l?sat ceva urme...
- Urme grele ?i rele… S? ?tii ca ne-am tras al?turi de matale, fiindc? erai singur ?i poate te plictiseai…
- V-a?i tras ? Te-ai tras!
- ?tiam c-ai s? te miri, dar ne cheam? Ben ?i Dick .
- Benedict?
- A?a m? chema când eram mic, în acte sunt Benedict, dar e o chestie care s-a întâmplat cu mine, cu noi, mai târziu.
- Mda, s? fi?i s?n?to?i!
- Stai pu?in, nu suntem nebuni, î?i putem povesti, poate-?i prinde bine.
- D?-i drumul…
- Matale când te enervezi r?u, nu sim?i c? furia î?i umple tot capul?
- Nu m-am gândit, s-ar putea…
- ?i când e?ti bucuros, iar ?i se ocup? tot capul?
- S? zicem, care-i treaba?
- Afl?, mie chestia asta, s? nu mai r?mân? nimic liber în minte pentru altceva, nu-mi place!
- ?i ce-i de f?cut ?
- Am rezolvat-o! m? gândeam noaptea, în dormitorul de la armat?.
- Nu mai spune? E un loc clasic de adanc? reflexiune….
- Degeaba râzi, fii atent: ziua m?-nnebunea un nenorocit de caporal: „pluton, ascult? comanda la mine!”sau „s? nu mi?te nimeni in rând!”, idiotu’ dracului…
- Asta este, el era ?eful.
- P?i atunci mi-am dat seama c? am si eu întrucâtva instinctul de ?ef; dar a?a cum m? vezi ?i ca moac?, ?i ca „Benedict” în plus, nu m-ar asculta nimeni… ?i m? tot gândeam cum s?-mi fac ?i eu un pluton oricât de mic, pe care s? pot s?-l pun la punct.
- P?i cine te-ar asculta ?
- ?sta-i ?pilul: Ben si Dick, care sunt identici, dar care au treburi separate, echipa mea !
- Dac? pricep, te-ai dedublat la minte ?
- Da ?efu’, te-ai prins! N-a fost u?oar? ?i nici scurt? educarea educarea noastr?, îns? acuma este foarte confortabil, a meritat efortul instruc?iei!
- Adic? ?
- P?i uite, vine un necaz s? zicem. Îl preia Ben ?i atunci Dick este liber la alte treburi, ?i invers. La mari bucurii, la fel, numai unul se bucur?, cel?lalt ia greul. Dar s? fie clar, nu ca doctor Jekill ?i Mister Hyde, la noi nu-i pe rând, ci simultan!
- Sen-za-?io-nal! Si cu amorul cum face?i ?
- Foarte simplu: numai unul din noi are voie s? se-îndr?gosteasc?. Ar fi multe de spus despre chestia asta cu împ?r?irea gândirii.
- Îmi imaginez.
- Uite ?efu’, de-aia ne-am apropiat de matale, ca s?-?i m?rturisim: cu capul asta mare pe care-l ai, credem c? ai putea s?-?i faci un pluton mai mare, de trei, sau chiar patru.
- M? flatezi.
- Nu domnu’, dac-am putut eu, po?i ?i matale. Dac? ne-am vedea mai des la baru’ ?sta, avem s? te îndrum?m cum vine treaba.
- Frumos din partea voastr?, Ben si Dick, am s? m? mai gândesc, dar acum eu trebuie s? plec.
- Te salut?m, sper c? ne-om mai vedea. Am mai avea ?i un avantaj la care nu te-ai gândit: am veni împreun? to?i ?ase la bar, dar am pl?ti numai pentru doi! Compania aduce-economia….
Din p?cate, am ?ters barul ?sta de pe lista celor pe la care m-a? mai duce. Îmi pare r?u, greu am s? mai g?sesc unul cu nenum?ratele splendide sticle, aranjate cu alternan?e de nume barbare cu nume suave: Talisker lâng? Benedictine, Bruichladdich langa Chartreuse, ?i a?a mai departe.
Îns? dup? întrevederea asta, parc? m? încearc? uneori ni?te migrene…
footer