Revista Art-emis
Alt iunie, alt an - 1941 PDF Imprimare Email
Nina Gon?a   
Duminică, 25 August 2013 21:52
Nina Gon?a, IoanaDiminea?a zilei de 22 nu prevestea nimic deosebit. Vasile, vecinul, le-a b?tut în poart? ?i l-a chemat pe Petru la el în ograd?. La întoarcere, Ioana l-a v?zut schimbat la fa??:
- Ce ai, ?i-e r?u ? Ce ?i-a spus Vasile, de ce te-a chemat ?
- A început r?zboiul. Azi noapte. Ru?ii cu nem?ii. Nem?ii au n?v?lit asupra uniunii, asta, sovietic?. România este de partea nem?ilor. S-a dat cu ei pentru a rec?p?ta Basarabia.
- Atunci e bine, o s? vin? românii înapoi.
- Nu ?tiu cât de bine poate fi, dac? e r?zboi. Cred c? ne vor lua, zilele astea. Mi-a zis Vasile c? se umbl? prin sat, îi cheam? pe b?rba?i la Sovietul s?tesc. E forfoteal? mare…
- Cine s? te ia la r?zboi ? Pentru ce s? mergi tu la r?zboi, dac?-i între nem?i ?i ru?i ?
- Las?, te-ai apucat de cotcod?cit. Ce ?tii tu?
     Seara a venit un „upolnomocennâi” (persoan? îns?rcinat? cu treburi de stat). L-a c?utat pe Petru, care nu era acas?, a?a c? a l?sat ordin s? se prezinte, de urgen??, la Soviet.
- Nu acum, sunt foarte obosit, am muncit toat? ziua, m? duc mâine, mai de diminea??, a spus Petru, când s-a întors de la câmp.
- E mai bine s? te duci acum,
- Precis c? vor s? ne încorporeze. Am vorbit cu cum?trul, la poart?. El chiar se gânde?te s? se ascund?, poate scap?. Umbl? zvonuri c? unii deja au fugit în p?dure.
- Mai rau fac, îi vor prinde, Nu te pune cu autorit??ile. Du-te. Petru s-a întors trist ?i înveninat:
- Mâine, împreun? cu mul?i al?ii, vom fi solda?i ai marii ?i neînfricatei Armate Sovietice, mergem s? ap?r?m… Patria!
- Patria, patria, îngân? Ioana ?i se a?ez? moale, pe un scaun. Ame?it?, gata s? cad?, a izbucnit, plângând.
- Despre ce patrie vorbe?ti? Pentru ce trebuie s? lup?i tu pe front, sub gloan?e?! B?rbatul nu i-a r?spuns. St?teau la m?su?a din curte, sub vi?a-de-vie, în t?cere. Vestea îi cople?ise. Dup? o vreme, parc? citindu-i gândurile, Petru relu? discu?ia:
- Nu putem face nimic, Ioan?, ?tii bine. Lini?te?te-te, nu mai plânge, mai bine preg?te?te-mi cele trebuincioase. Mâine trebuie s? fim, pe la orele 11, la Soviet, to?i cei scri?i în prima list?.
A doua zi, peste o sut? de tineri b?rba?i s-au adunat în centrul satului. În jurul lor, femei ?i copii. Plânsete ?i lacrimi. Camioanele în care au fost urca?i „osta?ii sovietici”, s-au îndep?rtat, ridicând praful ?i s-au f?cut din ce în ce mai mici, pân? au disp?rut cu totul dup? cotitur?. A?a a plecat Petru la r?zboi…
Ioana nu-?i sim?ea trupul. Era amor?it? de atâtea lacrimi. Dezn?dejdea îi cuprinsese întreaga fiin??. Ce va fi mai departe, cum va face fa?? zilei de mâine, nu ?tia. Ca ?i când n-ar fi fost destul, dup? numai câteva s?pt?mâni a în?eles c? este îns?rcinat?. Timp de cinci luni, n-a avut nici o veste de la Petrea. Nimeni nu primise nicio ?tire de pe frontul rusesc. Se zvonea c? b?rba?ii pleca?i ar fi fost trimi?i direct în linia întâi. În locul autorit??ilor ruse?ti au venit cele române ?i nem?e?ti. A?a se face c? fratele mai mic al lui Petru, Vasile, c?s?torit cu Ileana Ghi??u, a fost dus pe frontul româno-german. „Doi fra?i, pe fronturi potrivnice. Se pot ?i omorî unul pe altul, f?r? s? vrea”, gândea Ioana.
Cum?tra Axinia ?i cumnata Ileana veneau adesea pe la Ioana ?i se sf?tuiau. M?tu?a Veta, cea care îi fusese ca o mam?, îi era, ca totdeauna, al?turi. Dar era b?trân?, acum ea îns??i avea nevoie de ajutor. Fetele ei locuiau mai departe, în cel?lalt cap?t al satului. Unchiul Victor murise cu un an în urm?.
- Ce ne facem, cum?tr? Axinia ? Se vor mai întoarce ai no?tri de pe front ? Ai vreo veste de al t?u ? Eu tot a?tept ?i, nimic, spuse, într-o zi, Ioana.
- Nici eu, îl visez des. De pe frontul rusesc eu cred c? r?zbat greu scrisorile. Sau, Doamne fere?te, or fi demult mor?i.
- Uite, a venit toamna, trebuie s? culeg via, s? strâng porumbul, s? adun toate cele de pe câmp ?i s? le pun la locul lor, iar eu, cu burta la gur?. Petru nici nu ?tie c?-s grea.
- Las?, ne mai ajut?m una pe alta. Dar Iacob, frate-t?u, nu te ajut??
- Cum s? nu, dac? n-ar fi el, m-a? pr?p?di.
- Dar cum de pe el nu l-au luat pe front?
- Nu ?tiu. Ru?ii nu l-au luat de la început, iar cu ??tia de acum, s-o fi pus bine. Cucoanele lor, pesemne, au nevoie de m?t?suri din magazinul lui, pe care n-au reu?it ru?ii s? i-l închid?, anul trecut. Aduce m?rfuri tocmai de la Bucure?ti, ?es?turi de calitate. Poate tocmai de asta nu l-au luat la r?zboi. Zic ?i eu, presupun, n-am vorbit cu el. Dar nici cu s?n?tatea n-o duce bine, ?tii doar. O fi ?i ?sta un motiv.
- Când î?i a?tep?i sorocul ?
- Prin februarie. O s? am trei copii.
- Acum s? ne rug?m s? ne fie s?n?to?i copiii ?i s? se întoarc? ai no?tri de la r?zboiul ?sta blestemat, cui o mai fi trebuit ?i el. Nu sunt ei mereu buni, b?rba?ii no?tri.
- R?u cu r?u, dar mai r?u f?r? de r?u, vorba proverbului,
a încercat s-o întoarc?, în glum?, Axinia.
- Ileana, cumnat?-mea, a primit ve?ti de la Vasile. E viu, numai c? el nu se afl? pe frontul rusesc, e cu românii.
În ajunul Cr?ciunului a primit ?i Ioana o scrisoare de la Petrea. I-a citit-o b?di?a. Îi scria c? au fost du?i pe linia întâi a frontului ?i c? a fost r?nit chiar în primele lupte. L-a atins o schij?, s-a trezit în lazaret, apoi a stat internat într-un spital militar din apropierea Moscovei mai mult de dou? luni, pân? când s-a f?cut bine. O bun? parte din timp n-a auzit deloc cu urechea dreapt?, acum auzul i-a revenit. Dup? externare, n-a mai fost trimis pe frontul activ, ci într-un regiment sanitar. Strânge r?ni?ii. „E jale, e mare pr?p?d. Dac? vrea Domnul, o s? scap ?i o s? m? întorc. Mi-e dor de cas?. Ai grij? de copii.”   Cu aceste cuvinte î?i încheia r?va?ul.
- Bade Iacob, trimite-i r?spuns, te rog, cât mai repede. Spune-i c? suntem s?n?to?i, c? am strâns roada, c? m-ai ajutat ?i tu, dar principalul, c? la iarn? o s? nasc. Cred c? se va mira mult c? mai vine un copil. Poate când va primi vestea, eu deja o s? fiu leuz?. Scrisorile ajung cu mare întârziere.
- Da, m? uit la ?tampil?, aproape o lun? a f?cut scrisoarea pe drum. Cum va reac?iona, oare ? ?tiu cât este de gelos, dac? zice c? nu e al lui, copilul.
- Ce-?i veni, e?ti nebun, b?di??? Vorbe?ti aiurea - s-a sup?rat foc Ioana.
- Ziceam ?i eu a?a. Uneori Petru e cam s?lbatic, acum c? a avut ?i o contuzie…
- Dac? ?i tu gânde?ti a?a, atunci voi, b?rba?ii, to?i sunte?i ni?te n?uci.
- S? m? ier?i, a vorbit gura f?r? mine. Hai s? ne împ?c?m, s? vorbim de altele. Uite, ia-?i copiii ?i mai vino pe la noi, nu sta acas?, duminica.
- Copiii fac dezordine ?i Frosea ta…
- Las-o pe Frosea, eu te poftesc, demult n-ai ma fost pe la noi. M-ai iertat? ?tiu ce-?i f?cea Petrea când, la nun?i, jucai cu altul sau cum uneori i se n?z?rea c? s-a uitat cineva prea lung la tine. De aceea am zis.
- La nun?i el t?cea, dar cum ajungeam acas?, începea s?-mi fac? scandal, mai ales dac? era ?i dup? un p?h?rel...
- P?i, de-aia ?i-am zis mai adineaori. Aici chiar c? nu v? potrivi?i deloc. Tu e?ti vesel?, î?i place s? dansezi, iar el este ursuz ?i cam moroc?nos.
- Cât nu m-am chinuit s?-l înv?? s? danseze, dar picioarele nu-l ascult?, parc?-i împiedicat. La vals st? ca un stâlp, î?i aminti Ioana ?i izbucni în râs.
Iacob s-a bucurat c? a reu?it s? întoarc? discu?ia în alt? parte ?i c? a f?cut-o pe sor?-sa s? uite de vorba lui.
- Am uitat s?-?i spun, sor? drag?, a ap?rut Izea. S-a întors, de câteva luni. Numai c? n-a mai g?sit-o pe mam?-sa, vie. S-a stins, de sup?rare, s?rmana, în toamna trecut?.
- N-a rezistat biata femeie, i s-a rupt inima de durere.
- Da, de inim? a murit. Într-o zi a c?zut ?i s-a dus. Tare o mai plâng, amândoi. Au înmormântat-o în cimitirul evreiesc, dup? obiceiurile lor. ?tii c? ei nu pun mor?ii în sicrie. Îi învelesc într-o pânz? alb?, sub?ire, un giulgiu, a?a cum a fost învelit Isus Hristos.
- Nu ?tiam.
- Eram atunci la Chi?in?u, m-am dus ?i eu la înmormântare. Întâmpl?tor, m-am ciocnit, nas în nas, cu Izea, pe strada Fântânilor. A?a am ajuns ?i eu la ceremonie.
- S-a dus la cei drep?i. De noi este mai r?u acum, cu acest r?zboi. ?i eu…
- Nu-?i face griji, Ioan?, când va veni copilul, o s? te ajut, ca de obicei, sunt fratele t?u.
- Dar Frosea, tot nu r?mâne grea ?
- ?i-am mai spus, am dus-o prin atâ?ia doctori ?i, degeaba. Avem de toate, dar copii…
- Nici ca mine, singur?. Acum, cu trei.
- Nu-?i face griji, ?i-am zis, b?di?a este lâng? tine. Se va termina ?i acest r?zboi nenorocit ?i Petrea va veni acas?, la tine ?i la copii. Germania este înarmat? pân?-n din?i, o s? câ?tige.
- ?i n-o s? mai fim cu ru?ii ?
- P?i nu ?i-am spus? Dac? noi câ?tig?m, Basarabia r?mâne la România.
footer