Revista Art-emis
Cultura e via?? PDF Imprimare Email
Corneliu ?erban Popa, Canada   
Duminică, 30 Iunie 2013 18:14

Cultur?-via??Cultur? e via?a - tr?ie?te ?i este vie. Suntem de-o credin?? ce crede în via?a-Înviere, chiar dac? toate indicatoarele ne anun?? un final de moarte!... suntem dintotdeauna pe acela?i ogor ?i am primit multe ?i minunate daruri-parc? înadins h?r?zite celor chema?i pentru a locui acele plaiuri de vis... Dar o s? v? spun o poveste frumoas? din tr?irea omului care încearc? a în?elege....! Se spune c? Dumnezeu a poruncit Sfântului Petru s? împart? tuturor neamurilor câte o bucat? de p?mânt, numai c? cei din neamul nostru au r?mas în a?teptare. „Doamne, ce ne facem, lor ce le d?m?" ?i atunci se zice c? Dumnezeu ar fi spus: „Sfinte Petre, dac? tot nu a mai r?mas nimic, atunci hai s? le d?m lor bucata ceia de p?mânt pe care o p?strasem pentru noi!" Iar povestea continu? s? descrie ?ara noastr? ca un sipet ferecat ?i împodobit cu plaiuri de lumina stropite cu nestemate culori, forme molcome de dealuri ?i seme?e piscuri ce las? s? salte cosi?e de de ape de cle?tar ce îmbr??i?eaz? toat? bog??ia rodului, iar pentru toate necesit??ile, Dumnezeu a înghesuit în?untrul sipetului de toate, a?a c? cei de acolo s? nu duc? lips? de nimic. ?i totu?i, toate cele de mai sus nimic nu valoreaz? pe cât de mare ?i bogat a fost Darul de Har care s-a ridicat ca un zbor de ciocârlie în bucuria culorilor ?esute, sm?l?uite, a piruetelor s?pate în dansul undelor din lemn ?i rostirilor doinite - rug? de bucurie ?i mul?umire c?tre Cel Drept ce a d?ruit neamului
Sipetul cel f?r? de pre? !

Spuneam mai înainte: cultura este via?? Deci cultur? se tr?ie?te, se cultiv? ca un ogor, e via?a ce cre?te ?i rode?te. Cultivatorul tr?ie?te, seam?n? , s?de?te, plive?te ?i se bucur? de munca sa. Ogorul este cel ce prime?te ?i r?spl?te?te. F?r? ogor nu se face cultur?, deci nu cre?te via?a! Un neam f?r? ogor, adic? f?r? ?ar?, î?i pierde cultura! A ?ti aceste lucruri nu este câtu?i de pu?in o teorie între altele, ci o împlinire de a în?elege rostul culturii în întreaga ei complexitate ?i evolu?ie istoric?. Aceste „recolte" însumate, constituie azi bog??ia patrimoniului nostru, specific ?i unic prin multitudinea ?i diversitatea expresiilor muzicale, arhitectonice, literare, vizual simbolice. Tot acest tezaur m?rturisitor al neamului ne d?ruie?te nou? celor de azi bucuria de a ne a?eza la masa na?iunilor ca ambasadori ai unei identit??i de mare excep?ie (asta în mod ideal). Limba pe care o vorbim a fost scris? cu o mie de ani înaintea sumerului, interpretabil dup? unii, dar nu neglijabil!

Am primit de-a lungul istoriei, în calitate de locuitori al acelor spa?ii, diferite apela?iuni: daci, traci, ge?i, valahi ?i de pu?ini ani, mai ales în ultima vreme ne chem?m, sau am fost convin?i s? spunem c? suntem romani. Arealul cultivatorilor ce s-au numit în diferite feluri a suportat în istorie multiple modific?ri. Îns? un singur lucru nu au reu?it „prietenii" no?tri ce s-au perindat de-a lungul timpului ?i au râvnit la darurile pe care noi le primisem. Ei ne-au modificat apela?iuni, hotare, au pr?dat bog??ii, ne-au r?pit copiii etc. dar, leg?tura noastr? de har prin grai a d?râmat toate construc?iile lor artificial-mincinoase care s-au succedat ?i s-au înlocuit unele pe altele. Aceasta tocmai din lips? de adev?r. Noi to?i ce vorbim aceea?i limb? indiferent de loc ?i ?ar? p?stram tain? sfânta de har primit ?i ne în?elegem între noi. Dialectele noastre difer? nesemnificativ. A con?tientiza spa?ialitatea cuvântului, dup? cum spunea v?rul meu NIchita St?nescu, sau dup? cum coloana infinitului lui Brâncu?i m? inspir? s? afirm, ca repetarea fiec?rui cuvânt pronun?at în genera?ie ?i de-a lungul genera?iilor, acel cuvânt devine ca o coloan? a infinitului. Este acea repeti?ie în adev?r spa?ial din mo?i str?mo?i pân? azi ?i dincolo de Decebal ?i Zamolxe.

Este precum marele artist ?i-a numit coloana, o adev?rata „ve?nic? pomenire". Poate fi un lucru mai în?l??tor ca acesta: s? ?tii c? mai presus de aur, petrol , sare etc, în acest ogor se ridica o cultur? pe care mai devreme sau mai târziu omenirea va con?tientiza adev?rata ei valoare. Vorbeam de Har ?i de ve?nic? pomenire ?i atunci ca drept m?ritor credincio?i în dreapta credin?? prin Întâiul chemat, Apostolul Andrei cel care ne-a cre?tinat, se cuvine s? ne întreb?m ce limb? de cre?tinare a folosit Sfântul Apostol? La acea vreme, ne chem?m daci. Iar în ve?nic? noastr? pomenire, cred c? se cuvine a pomeni acest lucru. Limba roman? care î?i trage obâr?ia din limba dacilor, constituie leag?nul limbii evanghelice. Dup? Petre Morar, care a scris studiul „Dacia arian?, leag?nul limbii evanghelice." „Cei care au stat al?turi de Mântuitorul pan? în ultima clip? a relev?rii sale p?mântene, nu au purtat nici numele de Ianis, nici Joshua, nici John ?i nici Ivan. Ci, Ioan Botez?torul, Ioan Evanghelistul, Andrei, Simion, Iona, Ioana, Maria, Marta, etc.». Tot Petre Morar afirm?: „Mama Mântuitorului, nume romanesc str?vechi, Maria Cea M?rit?, s-a înscris pentru totdeauna în con?tiin?a lumii. Prin «plugul liturgic», ogorul b?t?torit unde numai buruienile cresc ?i rodesc, acel ogor r?sturnat de acel plug de har, a transformat sufletul taranului în locul de rodire a iubirii c?tre Dumnezeu ?i aproapele lui, cel ce poart? în timp acela?i grai de har. Cum putem explica altfel decât prin iubire faptul c? ne în?elegem unii pe al?ii în ceea ce rostim? Numai o mam? iubitoare reu?e?te s? în?eleag? toate sensurile adev?rate în rostirea copilului ei. Numai o limb? pe care o cunoa?tem prin inim? are ?ansa de supravie?uire istoric?, iar atunci ?i numai atunci, tot ceea ce se pune în ogorul cu brazda reav?na va rodi. Valoarea adev?rat? a culturii noastre va fi recunoscut? în patrimoniul mondial, numai atunci când se va pune grâul ?i neghina fiecare la locul lor."

footer