Revista Art-emis
Iubirea de aproape PDF Imprimare Email
Monica Ligia Corleanca   
Miercuri, 26 Iunie 2013 22:17

Monica Ligia Corleanca, art-emisDin „State" ajungi la Malaga via aeroportul Londra, dup? ce sigur ?i s-au r?t?cit bagajele, care mai ajung sau nu, dup? câteva zile, la adresa l?sata pe geamantan. Din Malaga mai iei un autobuz sau taxi, dac? g?se?ti, pân? la Nerja, unde începi s? sim?i c? altfel bate briza mediteranean?, iar inima tresalt? ?i ea mai vesel? la ceace simte venind din eter. Paradisul din sudul Spaniei mai are egale doar insulele grece?ti ?i Hawaii, dup? p?rerea mea. Cum ai c?lcat acel p?mânt parc? prinzi via??, ai vrea s? cucere?ti lumea zburând peste m?ri ?i ??ri, s?-?i umpli sufletul cu frumuse?ea florilor mediteraneene, a brizei ?i muzicii prezente peste tot în v?zduh.

Plecasem s? petrec vreo trei s?pt?mâni în Andaluzia cu baza la Nerja ?i cu aranajamente de locuit la o gazd? cu cas? ?i mas?. Am ajuns frânt? de oboseal? ?i furioas? c? nu aveam haine s? m? schimb, îns? gazda, Asuncion, m-a lini?tit cu c?ldura ?i bun?voin?a cu care m-a întâmpinat ?i invitat la un du? refri?ant ?i o cafea. M-am sim?it acas? dup? bine?ele ei, mi-a întins o mas? cu prosp?turi preg?tite cu talent de buc?t?reas? la hotel Ritz, dup? care m-a plimbat s?-mi arate locul, curtea interioar? ?i camera mea, asigurându-m? c? valiza va ajunge la adresa lor cât de curând. A ajuns , dar... a treia zi. Casa lor avea o intrare direct din strad? de unde culoarul se deschidea spre dormitorul st?pânilor, pe dreapta, iar pe stânga, dou? camere pe care le închiriau turi?tilor numai prin conec?ii care s? le asigure calitatea oaspe?ilor. Trecând de dormitoare, drept în fa?? culoarului, se deschidea o alt? u?a c?tre curtea interioar?, unde descopereai o adev?rat? gr?din? botanic? cu plante exotice ?i mul?i trandafiri c???rându-se pe pere?i, c?tre soare, pân? la etajul casei chiar spre acoperi?. Pe aceia?i pere?i st?teau ag??ate câteva cu?ti cu p?s?rele cânt?toare multicolore , de care avea grija „g?zdoiul" Manolo, s? le dea ap? la timp, mâncare ?i cu care avea lungi conversa?ii zilnice. La prima vedea am avut impresia c? am p??it direct în povestea lui Alice din ?ara minunilor. Atâta gust pentru frumos, atâta armonie a climei cu culorile ?i muzica locului, atâta bucurie ?i c?ldur? din partea gazdelor de parc? venise acas? fiica lor din str?in?tate.

„Ce oameni frumo?i ?i buni", mi-am zis eu dup? asemenea primire.

Am întâlnit-o ?i pe vecina mea Uli, care închiriase camera de lâng? mine. Era o tân?r? educatoare din Austria care fusese ?i în America vreo patru luni lucrând ca bon? la doi copii numai ca s?-?i perfec?ioneze limba englez? ?i care p?rea extrem de amabil?. Trebuia s? ne întâlnim la micul dejun ?i la masa de prânz, iar seara numai dac? doream, dac? nu, ne serveam din frigider ceea ce ne pl?cea fiec?reia.
Obsevasem c? Asuncion disp?rea seara de acas? destul de des, dar nu era treaba mea unde se duce ?i de ce; o vedeam plecând cu un co? mare acoperit cu un ?ervet proasp?t înapoindu-se foarte târziu în noapte, când auzeam r?sucindu-se cheia u?ii de la intrarea pe culoarul pricipal al casei. Asuncion era o femeie de vreo 58 de ani, simpl?, dar inteligent? ?i foarte dedicat? familei; avea un b?iat care locuia deasupra casei la primul etaj cu familia lui ?i o fat? mai tân?r?, mereu prin preajm?. Nu se putea s? b?nuie?ti c?-?i las? so?ul seara ?i dispare dup? vreo aventur? nocturn?, venind acas? înainte de miezul nop?ii. Nerja este un sat spaniol cu fason modern, cu toate casele blindate în faian?e colorate cu modele încânt?toare, pline de bun gust, dar... un sat locuit de ??rani f?r? preten?ii, care-?i fac de lucru din te miri ce. Cred c? unica lor distrac?ie era televizorul la care priveau f?r? încetare luptele cu taurii ?i eventual, turi?tii.

Într-o sear? m? întâlnesc cu vecina mea, Uli, la frigider, unde c?utam amândou? ceva de „ron??it", când m? întreb? în ?oapt?, în limba englez?: „Unde o fi plecând gazda noastr? numai noaptea? S? ?tii c? am s-o întreb mâine la masa de prânz, când Manolo este plecat la campo s? aduc? verde?urile pentru g?titul zilnic. Nu de alta, dar m? scoal? din somn cu z?ng?nitul cheii acelea mari ca ?i cu scâr?âitul u?ii grele ca de catedral? c? nu mai adorm pân? spre diminea??." Eu am zâmbit, dar am t?cut fiindc? nu prea ajungea la mine zgomotul f?cut de cheia u?ii grele chiar ca de catedral?; camera mea era mai aproape de curtea interioar? unde ?i p?s?relele dormeau noaptea, iar gândurile mele c?l?toreau prin alte lumi, dac? nu m? prindea somnul, f?r? a la p?sa de ce se petrece în jur.

Ziua urm?toare Uli ?i-a luat curaj ?i a trecut la atac: „Querida Asuncion, de ce pleci tu de acas? seara ?i nu stai s? vezi coridele la TV? Ne-ar face mare pl?cere s? lu?m cina împreun? ca s? mai exers?m în limba ta, spuse ea diplomatic". Eram doar noi dou? ?i gazda. O, draga mea, trebuia s? v? fi spus de ce v-am rugat s? lua?i seara ce v? place din frigider, dac? nu sunt acas?! Yo lo siento! Avem aici în sat o femeie b?trân? ?i bolnav? care nu mai are pe nimeni s?-i duc? de grij?, s?-i dea mâncare, s? o ajute s? se spele, s?-i schimbe spele a?ternuturile de pat ?i s?-i fac? cur??enie m?car o data pe s?pt?mân?. A?a dar am aranjat între noi, femeile satului, s? facem cu rândul la casa ei a?a ca s? nu fie niciodat? singur?, mai ales seara. Cum eu locuiesc cel mai aproape, când cineva nu poate merge m? duc eu la ea ?i uite c? mereu m? las? vecinele s? merg în locul lor. Uneori îi duc ?i de mâncare, dar nu de asta are ea nevoie; î?i dore?te s? mai stea de vorb? cu cineva ?i dac? începe s? povesteasc? eu o ascult pân? adoarme, dup? care vin acas?. Rufele le aduc la mine s? le sp?l la ma?in? c? nu m? dor mâinile. Acesta este darul meu c?tre Dumnezeu c? la biseric? n-am timp s? m? duc. Suntem catolici, dar nu practic?m a?a cum ne cere biserica. Cred c? mai mult ajut prin ceace fac pentru oameni, decât s? fiu prezent? la slujbe în fiecare duminic? ?i de cîteva ori în timpul s?pt?mânii cu punga deschis? s? le tot dau bani. A?a face toat? lumea aici la voi, a întrebat-o Uli, ave?i grij? întotdeuna unii de al?ii la nevoie? La mine în ?ar? nu se prea întâmpl? a?a ceva. Noi suntem civiliza?i, amabili, dar mai reci ?i mai pu?in dedica?i unii altora. Fiecare este preocupat numai de problemele lui. Da, noi a?a am înv??at c? oamenii din aceia?i comunitate trebuie s? se ajute unii pe al?ii ?i a?a am r?mas, aproape ca o lege nescris?, s? nu l?s?m pe b?trâni f?r? ajutor dac? ai lor copii sunt departe, sau dac? nu au, spuse Asuncion.

Eu ?i Uli ne-am uitat una la alta ?i am amu?it fiindc? aici nu mai era vorba numai de ajutor, ci de o dedica?ie total? a celor din comunitatea lor pentru îngrijirea aproapelui. Acea iubire ancestral? pentru fratele t?u din acela? neam care la noi a disp?rut de mult fiind înlocuit? cu invidia, dorin?a s?lbatec? de înavu?ire, de parvenire ?i zgârcenia. Cu cât omul nostru a devenit mai înst?rit, cu atât este mai avar ?i mai egoist.

Oamenii ace?tia erau s?raci, tr?iau din pu?inul pe care îl cî?tigau de la turi?ti, mâncau din ceace î?i produceau la campo, locuiau într-o cas? mo?tenit? de la p?rin?i, (am v?zut-o pe Asunction cârpind ni?te fuste ale fetii ?i ?orturi ale so?ului), dar nu se d?deau în l?turi s? împart? cu al?ii pu?inul lor. Erau s?raci la buzunare, dar foarte boga?i la suflet.
M-am gândit c? în America po?i s? mori în cas? ?i te g?sec dup? zile sau s?pt?mâni, nimeni nu are timp pentru nimeni decât dac? interesul îl mân? pe careva s? mai dea un telefon. Vecinii mei în vârst? au copiii împr??tia?i pe tot continentul ?i uneori n-au venit nici la înmormântarea lor. Tunelul izol?rii îngustat ?i prin folosirea computerelor, i-Pad ?i alte instrumente ucig?toare de suflet, a dus la ceace am putea numi: împreun?, dar singuri.

De curând am asistat la o intâmplare hilar?, care spune mult despre dragostea ?i grija de aproapele t?u ?i nu de oricine, ci de p?rin?i. Vecinii de sub apartamentul meu au ajuns la 90 de ani ?i aveau nevoie de ajutor. Au decis s? se mute la un loc foarte bun, cu îngrijire total? ?i asisten?? medical?, mai ales c? doamna începuse s? dea semne clare de Alzeimer ?i nu mai era responsabil? de nimic. Având patru copii, doi în apropiere, iar ceilal?i doi pe coasta de vest, au anun?at pe unica lor fiic? s?-i ajute cu mutarea la casa de b?trâni. Au fost du?i acolo, dar au l?sat acas? toate lucrurile, inclusiv o ma?in? nou? în garaj. A doua zi scandal mare cu poli?ia la u?ile noastre c? s-a furat ma?ina din garajul familie plecate. Dup? investiga?ii s-a aflat c? „onor feciorul", care locuia în or??elul apropiat, venise noaptea s? ia ma?ina ca s? fie sigur c? a pus mâna pe ceva, fiindc? sora lui avea cheile casei, deci ea putea lua tot ceace r?m?sese acolo. Bietul p?rinte muncise toat? via?a la General Motors f?când mul?i bani, avea înc? destul din acumul?rile chibzuite cu mare grij? pentru copiii lui, îns? ace?tia au venit la jaf înainte de a li se distribui darurile. Cred c? acum stau la pând? to?i patru s? vad? când le mor p?rin?ii ca s?-i mo?teneasc?.

Mi-a venit în minte imediat întâmplarea de la Nerja, unde Asuncion a r?mas pentru mine un model de f?ptur? omeneasc? f?r? egal. La plecare i-am pus în mân? mai mul?i bani decât datoram rugând-o s?-i foloseasc? la nevoile pentru b?trâna satului. Mi-a mul?umit ?i m-a îmbr??i?at recunosc?toare, dar mi-a spus:
Nu trebuia s?-mi dai bani pentru b?trâna noastr? fiindc? din mâncarea zilnic? putem rupe o buc??ic? ?i pentru ea. Cât despre ajutorul meu, acela nu cere bani, ci suflet s?-?i fie mil? de cineva la nevoie ?i s? pui mâna ?i s? faci ceva pentru el. Spusese „b?trâna noastr?" , ca ?i cum era cineva din familia ei; b?trâna satului devenise „a lor"
M-am întrebat din ce planet? vor fi venit ace?ti oameni cu suflete de sfin?i!?
Mai exist? pe lume ?i oameni adev?ra?i cu sufletele neîntinate de via?a pe fug? pentru o bucat? de pâine din grâu modificat genetic care ne duce spre un sfâr?it canceros.
Mai sunt pe lume oameni care ?i-au p?strat iubirea de aproapele lor, au r?mas pu?ini, iar când îi întâlne?ti te fac s? mai speri c? spe?a uman? nu va pieri.
la 12 Cire?ar, 2013

footer