Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Gheorghe C. Mihai   
Duminică, 09 Iunie 2013 14:29
Prof. univ. dr. h.c.  Gheorghe C. Mihai, art-emisAtr?g?toare, în textul de mai jos, e partea lui final?, dar ca s? ajung acolo mi se pare cool s? o iau pe înconjuratelea, cu incursiuni motivate istorico-geografic, ostenindu-m? s? fac aluzii temerare de natur? politico-ideologic?. V? place s? duh?ni?i, s? be?i bere pe datorie, s? umbla?i alandala, s? spera?i în disper?ri f?r? repere ?i s? munci?i cât mai nespornic? V? ofer ceva captivant, un hic et nunc valabil omni et soli cu pu?in? imagina?ie ?i oarece informa?ie în spa?iul actual carpato-dun?reano-pontic. Veri-ficarea v? apar?ine În vara anului 2000 revenisem din Fran?a, unde fusesem câteva luni cu o burs? de studii. Aveam o rezerv? de m?rci ?i am hot?rât împreun? cu so?ia s? ne cump?r?m la sat „o c?su?? cu gr?dini?? ?i fântâni??". Era ?i moda caselor „de vacan??". B?n??enii cu venituri spornice cump?rau sau construiau frenetic vile care mai de care mai fi?oase în satele din apropierea Timi?oarei, Lugojului, Re?i?ei, în mun?ii Semenicului. Dup? c?ut?ri insistente în jude?ele Timi? ?i Cara? am g?sit ceva pe gustul ?i la banii pe care îi aveam undeva, în zona submontan? din preajma Oravi?ei, la 120 km distan?? de ora?ul de pe Bega, c? la salariile noastre de dasc?li universitari nu ne permiteam prea multe. A fost dragoste la prima vedere de „loca?ia" aceea.

Om fi petrecut noi în copil?rie verile în livezile ?i gr?dinile ??r?ne?ti ale bunicilor, dar urbani pân?-n vârful unghiilor gândeam satul în chipul cel mai deplin naiv, nutri?i cu pove?tile lui Creang?, ale paginilor lui Turgheniev ?i Alecu Russo, cât am surprins dind?r?tul geamurilor trenului ?i ale automobilului. Visam desf?t?rile focului în vatr? f?r? s?-l ?tim aprinde; nu mânuisem vreodat? toporul, ciocanul, hârle?ul ?i sapa, cu atâta mai pu?in s? cultiv?m legume ?i flori, s? cre?tem p?s?ri ?i porc. C?su?a cump?rat? cu ?apte mii de m?rci, din piatr?, este cât se poate de ??r?neasc?; pe un teren de 385 metri p?tra?i, înconjurat de ziduri de piatr?, a?i?deri, avea trei c?m?ru?e cu podele aprig scâr?âitoare, o tind?, o buc?t?rie cu sob? de prin alte veacuri, o camar?. Ne-a fascinat „loca?ia": sub o stânc? semea??, parc? gata-gata s? se pr?bu?easc? peste noi, pe vârful c?reia fusese în?l?at? o m?n?stire romano-catolic? închinat? Sfintei Marii de Ciclova. Se nume?te a?a deoarece prin apropiere curge cristalin râul Ciclova, în lungul c?ruia se în?ir? gospod?riile satului Ciclova Montan?, pre? de vreo trei chilometri, spre munte. Izvoarele râului se afl? sus, h?t, aproape de culmile muntelui C?lug?ra, pe un plai al lui c?lug?rii cre?tin ortodoxi chivernisind o m?n?stire numit? chiar a?a - C?lug?ra, la care se ajunge urcând un drumeag pe cât de poetic, pe atâta de obositor prin p?dure de foioase.

Izvoarele se adun? la poalele plaiului devenind pârâu vesel, apoi râul care n?v?le?te în valea lat? de vreo dou? sute de metri, str?juit? de dealuri împ?durite ?i lung? de vreo cinci chilometri. În cuprinsul v?ii se în?ir? gospod?riile a dou? sate cu destine diferite, separate de un pode?: în sus Ciclova Montan?, în jos Ciclova Român?. Pe vremuri, austroungarii au descoperit dulcea?a apei râului ?i au construit la intrarea în Ciclova Montan? dinspre C?lug?ra o fabric? de bere; e-he-he, berea de Ciclova avea atâta reputa?ie c? se vindea ?i la Viena! Ba t?iar? nem?ii ?i un drum pietruit peste deal care s? s? scurteze transportul ei la Oravi?a, de unde o trimeteau pe trei ?leauri - spre Bozovici ?i Herculane, spre Re?i?a, spre Timi?oara. Inteligen?i ?i întreprinz?tori, austriecii aceia. Mai ales c? descoperir? în dealul din apropierea fabricii un bogat z?c?mânt de cupru ?i au deschis o min? la care ??ranii cicloveni lucrau ca mineri, iar satul deveni administrativ cartier al ora?ului Oravi?a, locuitorii s?i - mineri sau muncitori la Fabrica de bere. Treaba mergea strun?!
Între timp, prin 1918, Banatul fu alipit României; nu-i nimic, fabrica a func?ionat în continuare, mina la fel. Da, dar în 1945 sosir? trupele sovietice eliberatoare ?i comunismul cu ele. Sovieticii s-au ar?tat foarte interesa?i de cupru, nu ?i de bere. Exploatând ei cuprul au descoperit minereu de uraniu, pe care l-au tot c?rat pân? prin 1960, dup? care mina c?zu în dizgra?ia guvernan?ilor, apoi fu pus? la conservare. În schimb fabrica de bere fu scoas? la mezat dup? 1990 ?i trecu dintr-o mân? în alta, deoarece devenise „ineficient?", „mald?r de fiare vechi", inutil?, dup? opinia celor trei - Brucan, Iliescu, Petre Roman. ?i chiar era în acel an 2000 o ruin? jalnic? n?p?dit? de buruieni. Ciclovenii or?vi??niza?i se trezir? ?omeri sau pensiona?i.

Habar nu aveam de acestea în 2000, când mi-am cump?rat c?su?a; detaliile le-am descoperit pe încetul. Primul care mi-a deschis ochii a fost vecinul, Dumnezeu s?-l hodineasc?, Gicu Hri?cu, maistru miner, martor al prefacerilor din ultimii ?aptezeci de ani. Apoi m-am împrietenit cu familia profesorilor pensionari Stoian, de la care am aflat c? pe râul Ciclovei func?ionau odinioar? cinci mori de piatr?, s?tenii se l?udau cu dou? iazuri ?i trei hele?teie, azi nici urm? de ele. Povestesc profesorii Stoian c? în apa Ciclovei pescuiau în copil?rie p?str?vi, mrene ?i cr?pceni, c? p?rin?ii lor vânau în p?durile care ?i azi coboar? pân? în buza satului iepuri, vulpi, lupi, jderi, ciute, mistre?i, de nu-?i vine s? crezi. P?i, acum hele?teiele ?i iazurile au secat, p?durea de foioase ?i conifere e populat? doar cu ?obolani ?i ?erpi, râul pe care vedeai odinioar?, adic? înainte de anul 2000, cârduri de ra?e ?i gâ?te, acum duce la vale uria?e resturi menajere, peturi, tot felul de împu??ciuni. Pe vremuri, adic? pân? spre anul 2000, ciclovenii aveau oi, capre, porci, vite ?i cai, dar dup? acel an renun?ar? treptat, de b?trâne?e, de dezinteres ?i acum bate vântul în b?t?turile lor.

Apoi, în satul-cartier func?iona un C?min Cultural, cu sal? de conferin?e ?i bibliotec?. În anul 2000, când mi-am cump?rat c?su?a, c?minul era deja în paragin?, cu biblioteca desfiin?at? din lips? de cititori. Fire?te, deoarece ?coala devenise o iluzie; copii nu se mai nasc, tinerii se împr??tiar?, adul?ii ap?i de munc? se afl? oriunde, numai în sat nu, de cabinet medical sau farmacie – nici vorb?. Mereu steaguri negre la poart?, semn c? a mai murit careva. Biserica cre?tin ortodox? din mijlocul cimitirului î?i trage r?suflarea cu câ?iva enoria?i, abia târându-?i picioarele. Preotul mi-a spus c? de prin 1995 n-a mai cununat sau botezat, n-a mai avut loc nici o nunt?; ?i suntem în 2013. Dar, semn pozitiv, aproape toate familiile au curent electric, deci televizor, bun mijloc de a urm?ri telenovele, c?ci pe b?trâni nu-i prea atrage politica. Nici n-o în?eleg, Doamne ajut?! Ce le-a adus bun regimurile democratice tutelate de Iliescu, Constantinescu, B?sescu? S?r?cia ?i-a schimbat broboada, zice Marin ?i d? din mân? a lehamite. Nevast?-sa e casnic? ?i are de crescut o fat? ?i un b?iat.

Normal s? dispar? pe încet p?s?retul, oile, caprele, vitele; au oamenii am?râta de pensie, cheltuit? la singura pr?v?lie, a lu Adrian, de unde cump?r? pâine, ou?, brânz?, lapte, legume, bere, ?ig?ri ?i, uneori, carne. În cartierul or?vi?ean Ciclova Montan? nu s-a construit nimic din 1980 încoace, cum nici în Cârpi?iul de pe valea Jijiei, cum nici în R?chi?iul din vecin?tatea Boto?anilor, cum nici în Vrâncioaia din preajma Foc?anilor, cum nici în mii de alte a?ez?ri rurale române?ti, ad?stând cu vreo dou? secole în urma vesticilor anglo-franco-germano-hispano-greco-italo-scandinavo-ungari. Poate ne dep??esc mizerie ucrainienii ?i ru?ii de dincoace de Urali, nu-s tocmai sigur. Cert e c? "europenizarea" nu doar nu a adus NIMIC Ciclovei Montane, dar a men?inut-o pe pragul sfâr?itului de ev mediu suedez, din câte îmi dau seama. De nu m? crede?i întreba?i v?danele cu p?rul albit, mo?negii betegi, vai de ei.

Înafar? de mina închis? ?i de ruinurile fostei fabrici de bere vândut? per bucat? pe doi lei, vezi ciclovene case rablagite, unele spoite de fii ?i fiice urbanizate prin Italia, Spania, Germania sau prin Re?i?a ori Timi?oara, unde s-or fi l?udând cu "re?edin?a mea de ver?/ E la ?er?". Într-adev?r, vin vara acei fii ?i fiice, în luxoase automobile second hand, petrec o s?pt?mân? ?i se întorc în spa?iile lor civilizate, f?r? râuri pu?icioase, f?r? closete în fundul cur?ii, f?r? nesfâr?ite gropi în a?azisul asfalt al drumului; a?a spunea uica Gic?, de când se ?tie drumul e vara cu gropi pline cu bolovani, iar toamna ?i iarna cu noroaie. Eu m?rturisesc c? ?i în 2013 e neschimbat, în pofida fermec?toarelor dealuri învelite în p?duri mereu înverzite, a cerului pur de unde ne vegheaz? Dumnezeu.

Un pode? lat de trei metri separ? Ciclova Montan? de Ciclova Român?, cum tot un pode? separ? satul Cârpi?i de satul Luceni, de pe valea Jijiei; e important acest pode?, care desparte un cartier al Oravi?ei de o comun?. Locuitorii Ciclovei Montan? au statut de or??eni, cei din Român? au r?mas ??rani. Prim?ria Ciclovei Montan? e la Oravi?a, pre? de cinci chilometri, peste deal, a celei Române e în Român?! Salubritatea, canalizarea, infrastructura, taxele mele din Ciclova Montan? depind de domnul primare din Oravi?a, de la cei cinci chilometri. Salubritatea, canalizarea, infrastructura, taxele din Ciclova Român?, de la trei metri de cealalt? Ciclov?, depind de prim?ria Ciclovei Române. Deci, dac? e?ti la trei metri mai la vest pl?te?ti alte taxe decât dac? te-ai afla la trei metri mai la est.

Dar nu asta e problema. Nu e problema. Iat? cum: dac? vii dinspre Oravi?a, (altfel ora? întrutotul întrutot, b?trân, dar dotat cu judec?torie, liceu, poli?ie, parchet, plus sedii a diferitelor companii germane, italiene, fran?uze?ti interesate în bogatele ogoare în cernoziom) spre Ciclova str?ba?i un drumeag printre livezi ispititoare de pruni, cu asfaltul doldora de hârtoape, numai bun pentru turism, de vreo cinci chilometri cu aproximativ patru mii de gropi, gropoaie, gropi?e, peste care din ?ase în ?ase luni trece un camion r?stoarn? ni?te pietri? amestecat cu p?cur?, cu efect de trei-patru luni, Asta e în toat? ?ara, ?tiu, de vreo cincizeci de ani de comunism ?i post, ?tiu c? am parcurs tot felul de drumuri în Oltenia, în Moldova ?i în mult l?udatul Ardeal, unde abund? autostr?zi în stadiu de proiect de vreo zece ani. Livezile au revenit vechilor proprietari, prea b?trâni s? le îngrijeasc?, a?a c? se usuc? de la un an la altul. Le-ar vinde, b?trânii, îns? nu se ive?te cump?r?torul, c? acolo e de treab? ?i de bani. Zeci de hectare de livad? se pierd iremediabil, de mi se rupe inima.
Satul Ciclova Român? începe la trei metri de Ciclova Montan? ?i se în?ir? pre? de vreo patru chilometri, pe valea str?b?tut? de râul puturos, cu malurile doldora de gunoaie ?i n?p?dite de b?l?rii, pân? la intersec?ia cu „?oseaua" care vine de la satul Ilidia. Paralel cu râul se desf??oar? „?oseaua", cu mii de gropi-gropi?e-gropoaie, numai bun? de antiturism. Pe dreapta „?oselei" s-a încropit canalizarea pe vreo doi chilometri, pe stânga ei gospodarii folosesc fântânile din preajm?. Aici e mai bine, c?ci unii gospodari î?i cultiv? gr?dinile cu legume ?i cartofi, al?ii le las? de izbeli?te, din b?trâne?e, din comoditate, din dezinteresul adul?ilor pleca?i pe alte meleaguri. În Ciclova Român? func?ioneaz? chiar ?i un zis C?min Cultural cu bibliotec? serioas? care nu preocup? pe nimeni. Primarul, neao?, b??tina?, tân?r licen?iat prin coresponden?? în drept, a construit ?i un parc de joac? pentru copiii atâta de pu?ini c?-s foarte pu?ini. Ca ?i în Cârpi?ii Jijiei moldave, ca ?i în N?moloasa vrâncean?, ca ?i în R?chi?ii boto?eneni, ca ?i în d?bulenii dun?reni, ca ?i în satele mure?ene.

Ciclova Român? o fi având vreo dou? sute de gospod?rii ?i gr?dini. Câ?iva locuitori au g?sit un loc de munc? la fabrica de linguri a unui întreprinz?tor francez, îndestui plecar? "dincolo", al?ii sunt p?stori la patroni locali – primarele ?i un amic al lui, al?ii se str?duiesc s? ias? la liman. Înainte de 1990 satul a fost colectivizat, dar dup?, s?tenii ob?inur? terenurile agricole înd?r?t, ca vecinul meu, Stângu. Majoritatea reîmpropriet?ri?ilor a arendat ogoarele unui german sau italian, nu ?tiu precis, pentru care primesc toamna câ?iva saci de porumb ?i de grâu, cu care î?i hr?nesc g?inile; e prea scump ?i prea obositor s?-?i lucreze p?mântul. Nici nu au cu ce; în toat? Ciclova Român? nu exist? decât dou? tractoare. Dou? tractoare la vreo dou? sute de familii, foste membre C.A.P.

Îmi place, în schimb, c? aici sunt dou? biserici cre?tin ortodoxe, o cas? baptist? de rug?ciune ?i o alta penticostal?. Mai îmi place c?, Român?, Ciclova aceasta e populat? chiar de români, a?eza?i aici de patru-cinci genera?ii de prin Oltenia, din Moldova, din Ardeal; nu tu germani, sârbi, maghiari sau ?igani. Ciclova Român? e român?, aceea Montan? e tot atâta de român?.

Râul e la fel de înfrico??tor de murdar în Român? ca ?i în vecina, Montana, p?durea se i?e?te la fel de ?erpuitoare, ?olobonizatoare ?i jderitoare ca ?i în Montana. Diferen?a o fac locuitorii: aici avem de a face cu ??rani, dincolo cu fo?ti mineri ?i lucr?tori la fabrica de bere. Acolo „or??enii" nu au unde s? fac? agricultur?, dincoace au preste puterile lor s? fac? agricultur?. P?i, da, preotul cre?tin ortodox adun? duminica la biserica din Montana abia 15-20 de enoria?i, babele ?i mo?negii, preotul din Român? - 40-50 de enoria?i, babe ?i mo?negi. Mai abitir, în Român? frecventeaz? ciclul primar nepo?ii a celor unii pleca?i „peste hat". În Român? mai g?se?ti în cur?ile gospodarilor g?ini, ra?e ?i curci, ba ?i oi ?i capre, multe-pu?ine, întrutotul surprinz?tor vezi ?i vreo zece vaci. Despre porci nu e cazul s? vorbim nic?ieri. Dar, zic dar, în Ciclova Român?, în lung de „?osea", plin? de gropi-gropoaie-gropi?e, te satisfac cinci pr?v?lii, de la care gospodarii pot cump?ra pe datorie cartofi, zarzavat, bere, ?ig?ri, ciorapi, pâine, lapte, ulei, butelii de aragaz, f?in?, ap? mineral?, salam, brânz?, vinuri ?i rachiuri etc. ?i cump?r?, c?ci nu mai grijesc gr?dinile, iar grajdurile sunt goale.

Bun. Am descris îndeajuns; la fel e în Cârpi?ii Jijiei, în R?chi?ii boto?eneni, în Tulniciul vrâncian, în Rediul bistri?ean, în satele tulcene, bihorene, s?l?jene ?i în cele doljene, n?p?dite ?i asuprite, pe unde am umblat de dou? decenii. Din Oravi?a urmeaz? o cale „asfaltat?" (gropi, gropoaie, gropi?e) printre mirifice livezi de pruni pre? de trei chilometri îngrozitori, la cap?tul c?reia intersecteaz? calea spre C?lug?ra cu aceea spre Ilidia. Spre C?lug?ra parcurgem calea „asfaltat?" de cinci-?ase kilometri prin cele dou? Ciclove pe care ?i tancurile ar evita-o; drum înfior?tor, asemenea celui din Fr?sulenii ?i Cotului Morii ?i ?ig?na?ului ?i a altor comune din jude?ele patriei. Dar primarii î?i manifest? optimismul necontagios din 1990 în fiecare an: „De la anul vom asfalta ca lumea, c? avem resurse pentru turism". Deocamdat?, din 1990, nici un ??ran n-a avut curajul (nici resursele) s? întocmeasc? vreo pensiune. ?i cum, Doamne, s-o fac? dac? drumul e însp?imânt?tor, dac? tr?iesc din am?râta de pensie, dac? abia reu?esc s?-?i cultive gr?dinile cu legume, dac? fiii ?i fiicele adulte lucreaz? departe, chiar „dincolo". Eu tr?iesc printre ei, îi ascult ?i m? ascult?, de?i nu-s nici senator, nici deputat, nici consilier jude?ean, or??enesc sau comunal. Aceia sunt fantasme aprig vorbitoare care str?lucesc prin absen?? ?i indolen??. Sigur, nu pot s? fac nimic, dar îi ascult ?i m? ascult?.

?i-au arendat ogoarele, c?ci pe uica Gheorghe Stângu, la optzeci de ani ai s?i nu-l mai ?in puterile, îi lipsit de unelte, iar fiicele s-au instalat definitiv în Timi?oara, c? uica Nicolae abia de reu?e?te s? ?in? în ograd? zece g?ini, iar Timotei ?i-a g?sit de lucru în pescuitul în Dun?re, la Moldova Nou?, Manuil lucreaz? la fabrica de linguri a francezului, Mitru are un atelier de tâmpl?rie.

Bineîn?eles, peisajul uman e trist, dar nu jalnic; primarul a f?cut o sut? de metri de ?osea foarte bun?, întâmpl?tor în dreptul casei lui, aproape o vil?. Miori?a, vecina mea, a plecat s? ceva cu b?rbatu-su în Italia, l?sându-?i copiii s? grijeasc? oi, capre ?i g?ini, foarte frumos, Gic? munce?te cu ocazia, împreun? cu familia, Voicu s-a întors de „dincolo" cu o splendid? motociclet?, iar Ion stup?re?te vreo dou?zeci de stupi. Tu?a Maria cre?te hoarde de g?ini pe care le vinde în pia?a Oravi?ei, unde al?i s?teni ?i varia m?run?i negustori din alte sate, vând la tejghea brânz?, ou?, lapte, cartofi ?i p?trunjel, flori ?i floricele, o?et ?i bulion, ceap? ?i m?rar, semin?e de bostan ?i ?uic?, ?ig?ri „la negru" ?i etnobotanice „la negru". În pia?a Oravi?ei (oficial 14 mii de locuitori) te întâmpin? trei marketuri ?i dou? supermarketuri, trei m?cel?rii, zeci de dughene care te îmbie cu produsele lor agroalimentare, ?uruburi, cle?ti, piuli?e, foarfeci, cuie, aparate electrice ?i mecanice, furtune, haine vechi, casete ?i CD-uri, etc.

Dar ca s? ajungi de la Mehala Timi?oarei la dughenile Oravi?ei trebuie s? str?ba?i de la Stamora Moravi?a 50 de kilometri de „?osea", în fiece an reparat? ?i în fiece an descurajant?. Sigur, „negustorii" din Mehala habar nu au de dughenile or?vi?ene, cum nici dughenarii or?vi?eni de pr?p?di?ii din Mehala, unii ?i al?ii trebuind s? tr?iasc? astfel încât s? munceasc? productiv cât mai pu?in. De aceea, numai t?nt?l?i ca mine se avântar? s? posede "cas? de vacan??" undeva dincolo de bine ?i de r?u, de fapt în plin bine ?i r?u. La urma-urmelor, tic?lo?i sunt pretutindeni, f?r? ?mecheri n-ar exista naivi, f?r? naivi ?mecherii ar muri de foame

?i acum, finalul acestui text. În cap?tul Ciclovei Montane dinspre C?lug?ra patroana unei mici întreprinderi de producere a scândurilor a cump?rat fosta cl?dire administrativ? a fostei fabrici de bere. A cump?rat-o, a reparat-o într-atât încât a pref?cut-o în pensiune cu restaurant. Bravo ei! Dar ca s? ajungi la acea pensiune trebuie s? str?ba?i iadul celor peste 12 kilometri de „?osea" de la Oravi?a. Dou? familii hot?râr? luna trecut? s? fac? nunta junilor lor exact la acea pensiune. Zis ?i... dar marea, uria?a problem? era aceea a 12 kilometri de gropi, gropi?e, gropoaie, dezarmante pentru invita?i, oameni sub?iri. Îns? familiile nu erau orice familii; m?ri se vorbir? ?i s? sf?tuir? cu primarii Ciclovelor ?i fur? trimise, la timpul potrivit, dou? lame, a?a se spune, care netezir? de bine de r?u - fereasc? Dumnezeu, nu reparar? - calea spre pensiune, cât s? ?in? nunta. Netezir? cât s? ?in? nunta, aceasta avu loc, apoi gropile, gropi?ele, gropoaiele î?i rec?p?tar? statutul. M? socotesc ?i zic: dac? cheltuielile cu netezitul ?i acoperitul cu nisip ?i p?cur?, de dou? ori pe an, a 12 kilometri cu mii de gropi-gropi?e-gropoaie nu-s mai mari decât procedarea inginereasc? a lucrului bine f?cut pentru aceea?i distan??. C?ci netezitul ?i acoperitul drumului nu preface zona mirific? a Ciclovelor în spa?iu turistic, îmb?trânirea fatal? a popula?iei e un handicap pentru întocmirea pensiunilor rurale, ca ?i lipsa canaliz?rii, ca ?i n?p?direa cu gunoaie a râului. Cu aceste Ciclove c?r??ene seam?n? mii de sate române?ti, într-o patrie nelucrat?, n?p?dit? de b?l?rii, cu râuri împu?ite, cu p?duri f?r? s?lb?ticiuni, în care golanii sunt neobosi?i în proiectele aiuristice. E plin? România de Ciclove, acesta e mesajul meu; de Ciclove cu oameni minuna?i, deruta?i în s?r?cia lor, pentru care guvernan?ii tic?lo?i?i fac planuri anuale, cincinale, decenale. E plin? România de Ciclove care vor disp?rea în câteva decenii, f?când loc unei mondializ?ri mercenare, f?r? Duh, f?r? orizont. Îns??i România va disp?rea sub vraful mercantilismului uniformizant, mai devreme de sfâr?itul acestui secol. Vor r?mâne dealurile împ?durite cu foioase ?i conifere, râul Ciclovei ?i, poate, câteva case-muzeu spre amintirea genera?iilor, cum se vor petrece lucrurile în valea Jijiei, a Prutului, a Mure?ului, a Cri?urilor, a Oltului.Cum se vor petrece lucrurile în valea Mari?ei, pe alte v?i depersonalizate din Balcani, din Ucraina, de auirea. footer