Revista Art-emis
Despre frumosul manifest PDF Imprimare Email
Dr. Nicolae Bala?a   
Duminică, 24 Martie 2013 19:25
Nicolae B?la?aRecunosc, ani la rând, am tot stat cu ochii pe tot ce mi?c? în ?i deasupra lumii, scormonind când în ceruri, când în individul, p?mântean de sine muritor. Am tot stat, din perpetua c?utare de mine, din permanenta c?utare de noi, de om... Ce nu a? fi dat s? v? fi spus acum: am g?sit! ?tiu! M? ?tiu! În consecin??, „omul e:" iar dup? cele dou? puncte, s? fi ad?ugat defini?ia lui, a omului, respectând m?car regulile impuse de Aristotel, adic?, acele canoane ce fac referire la genul proxim ?i la diferen?a specific?. M-a? fi mul?umit s? v? pot spune chiar ?i ceva mai pu?in, îns? s? v? relev doar acel ceva structurat, riguros, f?r? atribute relativizante sau compara?ii decadente, oricând gata de pus sub semnul îndoielii (ca re-cunoa?tere, în care ne zbatem de când am deschis ochii în aceast? lume, ?i din lips?, tot bâjbâim). V-aduce?i aminte întrebarea lui Kant - „ce este omul?" Poate fi ?i ast?zi întrebare, în cel mai riguros sens al cuvântului, chiar dac? sunt mul?i dintre cei ce o neag? f?r? a putea pune în locul nega?iei, ceva (repet, riguros).
M? rog, nu vreau s? intru în polemic? ?i nici nu îmi doresc s? conving prea mult lumea cu cele adunate de subsemnatul. Uneori, sunt tentat s? dau dreptate chiar celor care m? contest?, convins fiind c? abia de aici, din contesta?ie, perspectivele cunoa?terii, ale hermeneuticii, abia din ea, interpretarea, exegeza ?i... La ?fâr?it, aproape ciclic, iar contestarea, iar nega?ia. Nu ne sim?im bine altfel ?i bine facem, c? într-un alt mod de a exista nu am mai putea fi chiar ?i când nu mai respir?m. Din nimic se na?te totul! În „Lacrimi ?i bani", v? spuneam câte ceva ?i despre „Nimic", ?i despre „Marele Echilibru". În definitiv, de ce s? nu fiu sincer, cam totate afirma?iile în leg?tur? cu aceste delicate chestiuni se rezum? la o extrapolare a firescului uman, la o extrapolare a acestui Eu-Tu, evident, cu rest. În consecin??, dac? în acest Eu-Tu exist? echilibru, undeva deasupra lui, musai Marele Echilibru! Altfel, pe ce ne-am mai sprijini singur?tatea, triste?ea?... C? bucuriile ni le sprijinim în noi. Doar rar suntem capabili s? d?m ?i celor din jur câte ceva din ele. Iar când o facem, cu siguran??, un soi de interes st? ag??at de linia boltit? din podul palmei. Parc? am fi f?cu?i s? lu?m ?i iar s? lu?m! De la sentimente, la tone de bancnote, de aur, de diamante! Adun?m ca ni?te hârciogi besmetici, al c?ror scop e strângerea, f?r? a vedea cât se distruge în jur prin a noastr? strângere (de inim?!). Strângem ca ?i cum am putea purta tot strânsul spre confort, te miri unde, pe noi, ag??at. Din câte am tras cu ochiul, mai nou, ag???m chiar ?i o palm? mai jos de buricul ?i el împodobit cu un oarece safir (dac? nu, deja o fi fost plantat în el, vreun diamant mai orbitor).
Unii spun c? astea-s bazaconii! C? tot ce str?luce?te ar sta în suflet ?i ceva mai sus, la „mansard?''. Nu comentez! Amintesc doar ce zic b?trânii: ,,unde nu-i cap, vai de picioare!'' ?i vai! Dar asta e iar o alt? problem?! Nu m? bag cât? vreme prea fierbe oala!
Revin la acel „Eu-Tu"", în special la chestiunea ce ?ine de „rest", la acest rest ce face, între noi, diferen?a. De aici, din el, ?i bog??ia (las la îndemâna voastr? s? o alege?i), ?i s?r?cia (de care v-a? sf?tui s? fugi?i ca dracu de t?mâie!). Nu de alta, dar ea, s?r?cia (mai ales aceea ce st? în lipsa de spirit, singurul ce poate face viu omul, între semeni), î?i poate ?terge identitatea. Imagina?i-v?, s? fii ce? Nu tu om, nu tu m?gar (animal, în general), nu tu pom, nu tu nici m?car fir de iarb? sau adiere de vânt în zadar. S? vrei s? te iei de undeva ?i s? nu ai de unde! S? vrei s? fii altundeva ?i s? nu ai ce trimite. S? vrei s? î?i aminte?ti de tine, ?i ioc amintire! S? vrei s? fii ?i tu nume în rândul lumii ?i, culmea, chiar s? nu fii, în condi?iile în care, totu?i, unul, asemenea ?ie, î?i spune: „m?, nea cutare!..." Domnilor, mare minune s? ai un nume! Problema cea mai grea st? în faptul c? numele nu e la întâmplare. Nu îl iei din cui ?i pleci a?a, de-aiurea, cu el la plimbare. El, numele, cu greu, se zide?te. P?i, Manole, pân? s? o zideasc? pe Ana, era Manole? Da de unde! Nici pomeneal?! Noe, dac? nu ar fi c?l?rit potopul, ar mai fi fost el Noe? Draci usca?i! Sau nici m?car ?ia! Uite, aici, lâng? noi, Olgu?a Berbec, frumoasa noastr? de peste deal, (cum care deal? ?l?, de dincolo, de cel?lalt! ...Mda! Ehe, dealuri, în România, câte vrei, frumoase, ca ea, mai rar!), ar mai fi ea Olgu?a, dac? nu ne-ar fi z?p?cit pe to?i cu: „Te iubesc, nan?, pe tine/Dar, plânge inima în mine/Mama mi-nchide porti?a/S? nu-?i dau ?ie guri?a/ Te iubesc, nan?, pe tine/Dar plânge inima în mine/ Mama mi-nchide porti?a/S? nu-?i s?rut ?ie guri?a/Zice c? nu-s pentru tine/?i s? te las, ar fi bine/Tu ai avere ?i cas?/Nu-i de ajuns c? sunt frumoas?/Vai de ochi?orii mei!/Cum ard lacrimile în ei/..." Frumoas?, frumoasa noastr?, frumoas? ?i povestea! Când vrea Dumnezeu, le potrive?te! Pune într-un loc, totul! Probabil, s? vedem, m?car ici, colo, cam cum ar trebui s? arate omul Om! Asta e! Î?i vine s? o mânânci chiar ?i când spune „Azi las în urm? ce-am iubit/?i sufletul mi-e pustiit/Nu mai au loc p?reri de r?u/Acela nu e drumul meu/'' ?i te face s? crezi c? tu ai fi cel p?r?sit. Superb? melodie! Un alt fel de poveste! Una f?r? hepiend (happy end), dar în care ea, artista, ca interpret?, are ?i feminitatea Fecioarei, ?i vocea Pruncului ?inut de ea, de Fecioar?, în bra?e. Ori s? cân?i cu glasul lui Dumnezeu, nu e de colea! Iar când ea, Olgu?a, repet, de aci, de peste deal, este una de a mea, de-a poporului în care m-am n?scut, îmi vine s? cred c? Cel de Sus nu ne-a p?r?sit.
Fra?ilor, v-aduce?i aminte? Spuneam c? frumosul e f?r? concept. A?a a zis Kant ?i chiar are dreptate. Trebuie s? ai doar „ochi" s?-l vezi. Când îns? el e manifest, altfel spus, când frumosul e la vedere, nu mai ai încotro. Vrei sau nu, îl re-cuno?ti. Ca în teoria lui Platon, depre care v-am vorbit... Olgu?a Berbec - asemenea. Vre?i sau nu, recunoa?te?i, e! Ce s?-i faci? Dac? e, e! Olgu?a, delicata prin?es? a folclorului mehedin?ean, Olgu?a-frumoasa noastr? de peste deal!
Nicolae B?la?a footer