Revista Art-emis
Din nou, acas? PDF Imprimare Email
Ing. Ovidiu M. Curea   
Joi, 14 Martie 2013 13:58
Ovidiu CureaS-a terminat vacan?a. Ne întoarcem spre Bucure?ti. Pasagerii vin agita?i ?i transpira?i pe burduful avionului. De?i au locurile rezervate se chinuie s? treac? unul în fa?a celuilalt ca s? intre printre primii în avion. Pe culoarul strâmt dintre rândurile de fotolii se împiedic? în propriile bagaje care dintr-o dat? au devenit prea mari. Din spate se aud voci ner?bd?toare ?i nemul?umite c? lucrurile merg prea încet. Se împinge. C?m??ile transpirate se lipesc ?i se preseaz? între ele. Colac peste pup?z? stewarzii opresc intrarea în avion ?i a?teapt? s? se a?eze pasagerii deja intra?i. Pe burduf la intrarea în avion s-a f?cut îmbulzeal?. Se vocifereaz? ?i se împinge. „De ce s-a oprit domnule? N-ajunge c? au întârziat îmbarcarea, acum mai st?m ?i la urcare?" Dup? ce to?i ?i-au g?sit locurile, ?i-au îngr?m?dit bagajele în cutiile de deasupra fotoliilor ?i s-au a?ezat, agita?ia din mi?c?ri se transform? în agita?ie de limbaj. To?i vorbesc ceva, explic? altceva ?i î?i dau cu p?rerea la te miri ce. Femeile pe un ton strident repezit, b?rba?ii gutural, savan?i ?i neîn?ele?i. Cunoscu?ii se strig? unul pe altul dintr-o parte în alta a avionului pentru a-?i semnala prezen?a ?i a „se râde" unul altuia. Stewarzii pocnesc capacele de la cutiile de bagaje, c?l?torii încearc? butoanele de aer condi?ionat de deasupra capetelor. Lumea s-a mai lini?tit un pic. Dintr-o dat? nu mai au ce face. Se uit? cu coada ochiului la vecinii din jur, la stewardesele care zâmbesc în?eleg?toare, î?i mai potrivesc o dat? centura de siguran?? pe burt? ?i a?teapt?.

Avionul o ia din loc. Se târ??te ?ov?ind ?i s?ltând u?or pe betonul aeroportului spre pista de decolare ?i vireaz? la stânga. Se opre?te o clip? pentru a-?i lua avânt ?i î?i ambaleaz? motoarele. În zgomotul asurzitor to?i au t?cut mâlc. Se aude vocea c?pitanului care spune ceva din care nu se în?elege nimic. Stewarzii par c? în?eleg, se retrag dincolo de perdelele trase doar pe jum?tate ?i se a?eaz? pe ni?te strapontine strâmte, coborâte din pere?ii cabinei. Î?i leag? ?i ei centurile de siguran?? pe burt? ?i a?teapt?. Motoarele vuiesc mai tare. Dintr-o dat? avionul se repede ca un uliu, hurduc?ind de-a lungul pistei. În loc s?-?i domoleasc? avântul se repede tot mai îndârjit înainte. Dintr-o dat? î?i ridic? nervos botul în sus pân? la limita portan?ei ?i se ridic? de pe pist? gata s? cad? înapoi pe coad?. N-ai putea înainta pe culoarul dintre fotolii decât ag??ându-te stânga-dreapta de sp?tarele de pe margine. Urc?m, urc?m ?i nu c?dem. Dup? câteva minute culoarul avionului se îndreapt? aproape de orizontal?. Pasagerii sunt tot cumin?i. Se uit? pe fereastr? sau în sp?tarul fotoliului din fa?? ?i se gândesc cât de repede se poate duce totul dracului. Se aude un clinchet scurt ?i vesel ?i bagi de seam? cu u?urare c? desenul ro?u de deasupra fotoliului din fa??, reprezentând o centur? legat?, se stinge. R?mâne în continuare aprins desenul cu ?igara barat? cu o cruce. Inutil, pentru c?, oricum, a?a dup? cum ne anun?ase în difuzor la plecare o voce frumoas?, „fumatul în avion este strict interzis pe toat? durata c?l?toriei". Pe toat? durata c?l?toriei zisese. Deci când avionul st?tea pe pist?, înainte de decolare sau dup? aterizare, adic? înainte de a începe c?l?toria ?i dup? încheierea ei, puteai s? fumezi. Nu? Nu!

La cele dou? capete ale culoarului dintre fotolii apar dou? c?rucioare înalte ?i strâmte, înc?rcate colorat cu sticle, sticlu?e, pachete ?i pache?ele. C?rucioarele sunt împinse anevoios de câte dou? stewardese a?ezate una în spatele celeilalte. Compania cu care se zboar? este una low-cost. Avionul, un charter închiriat de firme de turism române?ti. Nu se ofer? nimic gratuit pasagerilor, în totalitate turi?ti români care se întorc din Spania sau români angaja?i în Spania care se duc în concediu în Romania. De pe c?rucioare nu se ofer? gratuit nimic, nici m?car ap?. Totul este contra cost.

În fudulia lor de turi?ti în ??ri str?ine sau de lucr?tori în str?in?tate, pasagerii cursei cump?r? în draci. Sticlu?a de ap? 2 Euro, sticlu?a de vin 6 Euro, whisky în sticlu?? de parfum 9 Euro etc. Românul cump?r? ce a cump?rat vecinul ?i înc? ceva în plus, dac? se poate. Prive?te satisf?cut în jur s? vad? dac? este invidiat de ceilal?i a?a cum merit?, d? repede pe gât b?utura scump? ?i plesc?ie mul?umit. Îl vede pe cel din fa?? c? a cump?rat ?i un sandwich. De?i a mâncat la restaurantul hotelului înainte de plecare ?i nu-i este foame, o strig? autoritar pe stewardes? s?-i dea ?i lui un sandwich. Pl?te?te 5 Euro, m?nânc? jum?tate din el ?i nu mai poate. Îl împ?ture?te ?i îl bag? în saco?a de sub fotoliu. Acum st?. Nu ?tie ce s? mai fac?. La toalet? nu se poate duce: c?rucioarele înalte ?i strâmte blocheaz? trecerea pe culoar ?i înainte ?i spre coada avionului. A?ipe?te. Se treze?te. Al?turi, nevasta î?i neteze?te fusta de stamb? ieftin? cump?rat? de la un bazar. Îl întreab? dac? mai e ap? în sticlu??. Nu mai e dar, uite c? se întorc c?rucioarele. Îi ia ei o ap? de 2 Euro, iar el î?i mai ia o sticlu?? de vin 6 Euro ?i un whisky de 9 Euro. Sandwich nu mai ia c? nici vecinul n-a mai luat.

În microfon se aude o voce care anun?? c? în 20 de minute ateriz?m. Începe foiala. Cunoscu?ii ?i rudele se caut? unul pe altul de?i stau al?turi. Cei care sunt a?eza?i mai peste rânduri sunt striga?i ?i identifica?i, ca nu care cumva s? se fi pierdut pe drum. Avionul coboar?, coboar?. Se a?eaz? pe pist? cu o hurduitur? pe care o sim?i în coloana vertebral?. Salt? în sus ?i în jos gata s? se rup? în dou? dar nu s-a rupt, ruleaz? zgomotos pe pist?. Se aplaud?. A?a se face. A?a arat? ?i în filme. Când aterizezi aplauzi. A?a este civilizat iar noi suntem oameni civiliza?i, care am c?l?torit în str?in?tate. Avionul huruie mai departe spre cap?tul pistei. Pocnetul metalic al centurilor de siguran?? deschise se aude prin tot avionul. De la microfon se insist? ca to?i c?l?torii s? r?mân? a?eza?i pe locurile lor cu centurile de siguran?? puse, pân? când avionul se opre?te, dar lumea e deja în picioare, înghesuit? pe culoarul strâmt dintre fotolii. Unii, care n-au mai avut loc, stau numai cu un picior pe culoar ?i cu cel?lalt în dreptul fotoliului, cu gâturile strâmbe pe lâng? cutiile de sus cu bagaje. În fine, avionul se opre?te. St?. Nu se întâmpl? nimic. Lumea se mai îndes? un pic pe culoar. Unii încearc? s?-?i coboare bagajele din cutiile de sus. Le scot dar n-au unde s? le pun?. R?mân o clip? cu ele în aer, deasupra capetelor, încearc? s? le îndese în jos spre picioare. Nu reu?esc. Nu e loc nici s? arunci un ac. Renun?? ?i le pun înapoi de unde le-au luat. U?ile de la avion nu se deschid. Una e în fa??, alta e în spate. Pe gemule?ele avionului se vede c? suntem în mijlocul aeroportului. Nu poate fi vorba de coborâre prin burduf. Ne vor prelua cu autobuzele, de la avion. Dar autobuzele nu mai vin ?i în avion s-a f?cut o z?bu?al? de nu po?i respira. Se a?teapt?, se tot a?teapt? dar autobuzele nu mai vin. Gata, uite c? s-au mi?cat cei din fa??! Nu, câ?iva ?i-au schimbat piciorul de sprijin care le amor?ise.

Atmosfera e din ce în ce mai grea. Aerul condi?ionat s-a oprit de mult, odat? cu motoarele avionului. Unii s-au a?ezat din nou în fotolii ?i respir? greu. Ceilal?i s-au înghesuit rapid în locurile pe care ace?tia le-au l?sat libere pe culoar. Nu mai vine autobuzul. A venit. Trage spre botul avionului ?i se simte o u?oar? izbitur?. N-a fost autobuzul, a fost scara care a fost tras? la ie?irea din fa??. Hai, c? vine acum ?i autobuzul. Se deschide u?a din fa??. Cea din spate r?mâne închis?. C?l?torii încep s? coboare. Se împing ?i se gr?besc s? se urce printre primii în autobuzul de pe pist?, ca s? ocupe loc pe scaune. Se lovesc cu bagajele peste picioare, îi lovesc ?i pe vecini dar dau înainte. Nenorocire! Stewardesele opresc coborârea din avion. Autobuzul s-a umplut. A?tept?m s? vin? altul. Culoarul dintre fotolii e tot plin de lume. Parc? n-a coborât nimeni. Vine ?i ale doilea autobuz ?i al treilea. Coborâm cu to?ii. Ajungem în aeroport. Aici alt? alergare. Cine ajunge primul în vam?, cine ajunge primul la ghi?eele de verificare a pa?apoartelor, la banda de bagaje. Am ajuns cu to?ii la banda de bagaje de la Aeroportul B?neasa. E o singur? band? pentru toate zborurile. Înainteaz? vreo 8 metri într-o s?li?a cât o sal? de a?teptare de la policlinic?, se curbeaz? la stânga pe o raz? de 2 metri ?i iese în sens invers de cum a venit. Lumea e îmbumbicat? în jurul ei pe dou?, trei, patru rânduri. Cei din fa?? se pro??pesc bine pe picioare pentru a nu fi împin?i de cei din spate peste banda care nu se mi?c?, înc?, pentru c? bagajele nu au sosit ?i nu sosesc decât dup? vreo 20 de minute de a?teptare ?i g?l?gie. Banda se învârte ?i apar primele bagaje. Ies printr-o gaur? acoperit? cu fâ?ii verticale de cauciuc negru. Nu le ia nimeni ?i se duc pe o gaur? identic? în sens invers. Acelea?i bagaje intr? ?i ies pe band? de mai mute ori. Nimeni nu le ia pentru c? nu sunt ale celor din fa??, iar cei din spate nu le pot vedea. Se produce agita?ie, nervi, contesta?ii. La un moment dat se zvone?te c? nu sunt bagajele de la zborul nostru. Cineva propune s? se fac? reclama?ie, dar unde ?i cui? Uite c? un bagaj a fost luat de pa band?. Deci sunt bagajele de la zborul nostru! Uite c? a mai fost luat unul. E clar! Sunt ale noastre. O voce de femeie ?ip? din spate: „Valiza ro?ie e a mea, v? rog da?i-o jos!" Un tân?r din fa??, bronzat ?i cu ini?iativ? o în?fac? ?i o arunc? în spate f?r? s? se uite peste picioarele cui. Pân? la urm?, î?i recupereaz? cu to?ii bagajele.

Afar? n-ai unde s? te mai gr?be?ti. E noapte deja. În fa?a ie?irii, nici un taxi. Stau trase mai departe, cu luminile stinse. Un ?igan zdrahon, cu blugii în vine ?i cu un tricou cu dungi orizontale te ia în primire.
- Vre?i un taxi?
- Vreau. Cât cost??
- Unde merge?i?
- La Pia?a Victoriei.
- 25 de lei.
De?i ?tii c? la plecare pe traseul invers nu ai pl?tit decât 10 lei, accep?i, pentru c? e noapte ?i mijloacele de transport în comun nu mai circul?.
- Bine.
- Uita?i, merge?i cu b?iatul.
- B?iatul, alt ?igan cu care nu prea ai merge nic?ieri, î?i ia valiza ?i dup? câ?iva pa?i te avertizeaz?:
- Colegul meu a glumit, cursa face 60 de lei.
- Cum 60, dac? la plecare am venit cu 10?
- Nu ?tiu, dac? vre?i, bine, dac? nu, nu, ?i f?r? a a?tepta r?spunsul î?i trânte?te valiza în drum.
Un alt taximetrist care a observat atent scena se apropie ?i te întreab?:
- Unde vre?i s? merge?i?
- La Pia?a Victoriei.
- A, aici, aproape!
- Da, aproape. Cât m? cost??
- 50 de lei.
Din stânga apare mergând încet un taxi. Pe portier? e afi?at pre?ul: 1,39 lei kilometrul. Îl opresc ?i îl întreb prin geamul deschis pe ?ofer:
- Merge?i cu tariful afi?at pe portier??
- Nu, c? sunt în timpul meu liber ?i iau cât vreau, la în?elegere cu clientul.
- ?i cât iei, la în?elegere cu mine, pân? la Pia?a Victoriei?
- Nu merg pân? acolo pentru c? e prea aproape.
Îmi iau valiza ?i dau s? ies în strad? hot?rât s? m? descurc cum pot, eventual s? merg ?i pe jos, pân? întâlnesc traseul unei ma?ini de noapte. Dup? câ?iva pa?i dau de doi poli?i?ti care asistau impasibili la scenele identice ce se petreceau în fa?a lor cu to?i c?l?torii coborâ?i din avion.
- Domne, dumneavoastr? nu vede?i ce se întâmpl? aici? îl iau eu din scurt pe unul.
- Ce se întâmpl??
- Specul?. Taxiurile au afi?ate unele pre?uri pentru care pl?tesc impozit ?i pretind alte pre?uri de cinci-?ase ori mai mari.
- Cine v-a pretins dumneavoastr? un pre? mai mare? Ar?ta?i-mi mie unul care cere mai mult.
- To?i. Uita?i-v? la toate taxiurile de aici, din jurul dvs. ?i ve?i observa c? to?i cer mai mult. Veni?i cu mine când opresc un taxi ?i asculta?i dialogul.
- Nu e treaba mea s? v? g?sesc dumneavoastr? taxiu.
- P?i, cine ?i-a cerut s?-mi g?se?ti taxi? Taxiuri sunt. Problema e c? te escrocheaz?.
- Nu ?tiu. Treaba mea e s? veghez s? fie ordine nu cu ce taxi merge?i dvs.
Lâng? noi opre?te f?r? nici o re?inere un alt taxi. Pe geamul deschis un ?ofer mai în vârst?, de vreo 60 de ani scoate capul ?i ne întreab? dac? avem nevoie de un taxi.
- Da, avem, zic eu ?i m? uit pe tariful afi?at pe portier?. Merge?i cu tariful oficial?
- Domnule, eu merg pe benzin?, nu pe gaz, m? cost? mult, nu câ?tig nimic dac? iau numai cât scrie pe ma?in?.
- A?i auzit domnule poli?ist? zic ?i m? întorc spre cel cu care vorbisem cu 10 secunde în urm?. Dar poli?istul disp?ruse, îl înghi?ise p?mântul în 10 secunde.

Ies în strad?, traversez pentru a merge pe dreapta, în sensul spre Pia?a Victoriei, pentru a intercepta un eventual mijloc de transport, care o fi el. Dup? 10 metri m? ajunge din urm? un alt taxi.
- Ave?i nevoie de o ma?in??
- Am. Cât îmi iei pân? la Pia?a Victoriei?
Dup? un moment de gândire ?i dup? considerarea r?spunsului meu ce tr?da exasperare ?i saturare, îmi r?spunse:
- 20 de lei cu aparatul oprit.
- Bine, hai s? mergem!
M-am urcat, ajutat la bagaje de ?ofer ?i am pornit. Odat? plecat m? gândesc repede ce bani române?ti am la mine. Îmi verific portofelul: o hârtie de 100 ?i una de 10 lei. Drace! Îmi pun capul dac? ?oferul o s? îmi dea rest la 100.
Îl întreb preventiv:
- Ave?i s? îmi da?i rest la 100 de lei?
- Nu am la mine decât hârtii de 50 de lei.
E clar! Vrea s?-i dau 100, îmi d? rest 50 ?i cursa o s? m? coste 50 în loc de 20 de lei.
Îmi vine o idee salvatoare ?i îl anun? victorios:
- O s? schimb, atunci, la magazinul de vis-a-vis de unde cobor, care e deschis 24 de ore.
- Cum vre?i, zise ?oferul mohorât ?i apas? pe accelerator.
Din ce în ce mai mult sim?eam c? sunt printre ai mei, c? m-am întors în Bucure?ti. De pe 1 Mai, la indica?ia mea, taxiul d?du s-o ia la dreapta, s? intre pe Banu Manta dar se opri brusc, la timp ca s? nu se izbeasc? de o stavil? de borduri îngr?m?dite în mijlocul str?zii. Banu Manta era în repara?ii, a?a cum era ?i când plecasem.
Nu mai aveam nici o îndoial?. Ajunsesem cu adev?rat acas?. Erau toate neschimbate. footer