Revista Art-emis
Via?a (filmului) la ?ar? PDF Imprimare Email
Silviu Guga   
Miercuri, 12 Decembrie 2012 16:03
Silviu Guga, art-emisFilmul este produsul unei arte ?i totodat? al unei industrii, cinematografia, care a cunoscut cea mai rapid? evolu?ie. La ascensiunea ei au contribuit mai mul?i inventatori, un num?r mare de arti?ti, actori, regizori, scenari?ti, decoratori ?i, mai ales, spectatori pentru c? ei, în numar tot mai mare, încurajau produc?torii ?i arti?tii minunându-se de miracolul care ecraniza via??. Printre acesti spectatori care au v?zut filmul ca pe cea mai mare minune a lumii la care au ?i ei acces, au fost ?i locuitorii satului în care m-am n?scut ?i am copil?rit. În acest sat, pitulat pe malul Streiului, la „poarta" ??rii Ha?egului, filmul a venit înaintea luminii electrice adus de una dintre primele „caravane" cinematografice din ?ar?. Sosirea ei a fost anun?at? de doba?ul satului chiar in zorii zilei când ciurdarul anun?a ?i el oamenii s? scoat? vacile în uli?? ca s? le duc? cu ciurda la p??une. B?t?ile în dob? (a?a numeau cons?tenii mei toba) ?i vocea r?gu?it? a duba?ului erau bruiate de sunetul strident al cornului în care sufla ciurdarul. Duba? era Duminic, fl?c?u ar??gos din fire ?i cu trecere la cei de la Sfatul Popular, dar a trebuit s? renun?e ?i numai dup? ce s-a îndep?rtat ciurda pe uli?? în sus ?i-a reulat informa?ia: „Aducem la în?tiin?are c? azi vine în satul nostru caravana cinefotografic? s? fac? desear? film. Veni?i s? vede?i cum se mi?c? oamenii pe perete la caminul cultural". Anun?ul a stârnit mari discu?ii pe uli?ele satului ?i Duminic nu ?tia s? dea explica?ii cum ies din chip oamenii, adic? din poze ?i se mi?c? pe perete. L?murirea a dat-o înv???torul care mai v?zuse filme, dar nici noi, copiii, nu-l prea credeam.

Era în vara anului 1954, chiar pe când s?tenii se gr?beau s? termine cu seceri?ul ?i a?teptau s? vin? batoza ?i nu caravana cinematografic? sau, cum îi zicea Duminic, cinefotografic?. ?i a?teptau pe cei de la raion s? le ia cota de grâu ?i nu s? le aduc? film. „Lampa lui Ilici" nu ajunsese în sat ?i îi era greu ?i înv???torului s? explice cum vor ie?i oamenii din fotografie ?i vor umbla pe peretele f?r? curent electric. Dar iat? c?, dup? ce am ie?it de la ?coal?, a sosit mult a?teptata caravan? cinematografic? care, de fapt, era o dub?, cic? ceva mai mare decât cea care l-a dus la pu?c?rie pe nea Leonte, cel care a?teptase prin mun?i s? vin? americanii ?i s?turându-se de a?teptat s-a întors acasa într-o noapte, dar diminea?a „l-au ridicat" ?i l-au dus cu o dub? asemanatoare cu cea a caravanei cinematografice. Aceast? asem?nare a creat pu?in? suspiciune în sat, mai ales la cei mai în vârst?. Copiii ?i cu Duminic l-au ajutat pe tovar??ul Marian s? descarce „marfa". ?in minte c? mai greu a fost cu generatorul de curent electric pe care era cât pe-aci s?-l sc?p?m de pe puntea de coborâre. Când toate au fost a?ezate cum trebuia, tovar??ului Marian i s-a f?cut foame ?i eu, de?i nepot de chiabur ?i f?cut pionier ultimul din ?coal?, am fost cel îns?rcinat s? aduc ceva de-ale gurii tovar??ulului Marian. Nu din zgârcenie, dar de fric? s? nu pierd probele ?i „repeti?iile" pentru spectacol am spus c? nu m? duc. Sigur c? Duminic a fost contrariat de refuzul meu ?i a trebuit s?-i dau l?muriri care l-au amuzat pe tovar??ul Marian, dar m-a în?eles ?i a promis c? nu mai face nimic pân? nu m? întorc eu. Nu-l prea credeam ?i am devenit îndr?zne? propunându-i s? vin? s? ia masa la noi. Invita?ia a fost acceptat? cu pl?cere, Duminic a închis c?minul ?i a r?mas de paz?, eu cu tovar??ul Marian ?i cu ?oferul am plecat la mas?. I-am dus la casa bunicilor pentru c? numai bunica era acas?. Oamenii î?i vedeau de treburile lor pe câmp ?i p?reau s? nu ia în seam? filmul. Eu eram tare mandru c? tovar??ul Marian îmi acord? prietenie ?i îmi r?spunde la întreb?ri c? s?-mi potoleasc? curiozitatea. Bunica a pus pe mas? ce avea mai bun, o sticl? cu ?uic?, sl?nin? afumat? cu ceap? ro?ie ?i brânz?. Zama ( a?a numea bunica ciorba) se terminase, iar iahnia de fasole o refuzaser? musafirii mei pentru c? nimeriser? s? fac? filme prin sate tocmai în postul Sfintei M?rii ?i se cam s?turaser? de asemenea mânc?ruri, în schimb sl?nina ?i ceapa luate cu ?uic? erau bucate demne de toat? lauda. V?zând c? se simte bine, îl cople?am cu întreb?ri pe tovar??ul Marian despre cum se face un film, dar nu pricepeam mare lucru. „Cineva a tot fotografiat la oameni ?i pozele se învârtesc ?i atunci oamenii din poze se mi?c?" cam asta am în?eles c? e un film. „Las? c? vezi tu desear?", m? asigura tovar??ul Marian, care dup? ce s-a ridic? de la mas? nu mai p?rea interesat de obliga?ia lui de a face film la caminul nostru cultural, fosta cârcium? a satului pân? prin 1949.

Am luat-o spre c?min numai când am auzit un zgomot ca de tractorul lui B?ne?u, dar tovar??ul Marian a spus c? nea Lo?i, ?oferul, a dat drumul la curentul electric. În fa?a c?minului cred c? erau mai to?i copii satului ?i câteva babe. ?inându-m? numai dup? tovar??ul Marian , l-am subestimat pe nea Lo?i ?i am pierdut un moment important, pornirea generatorului de curent electric. N-am asistat la aprinderea primului bec electric în satul meu, dar spre recompens? eu l-am ajutat pe tovar??ul Marian s? treac? banda de celuloid a filmului de pe o rol? pe alta ?i la instalarea aparatului de proiectie. Nu în?elegeam prea bine ce se face, dar eram bucuros c? tovar??ul îmi solicit? ajutorul ?i-mi d?deam importan?? în fa?a celorlal?i copii. La rândul meu, am cerut ajutorul prietenilor mei ca s? preg?tim sala, s? aranj?m scaunele, s? închidem obloamele ferestrelor, s? aducem butuci pentru picioarele mese pe care era aparatul de proiec?ie pentru c? s-a constatat c? era prea joas? . Misiunea ce mai grea în aceast? preg?tire a fost s? d?m jos portretele marilor tovar??i de pe peretele din fa?a proiectorului. Duminic a stat pu?in în cump?n, s? le d?m jos sau nu, dar tovar??ul Marian a aprobat ?i ne-am dus câ?iva copii s? aducem scara de la mo? Muscanu care st?tea peste drum de c?min. Când a aflat de ce avem nevoie de scara s-a înveselit grozav, „ Da?i-i jos futu-le mama lor", ?i cine ?tie ce ar mai fi spus dac? nu-l potolea nana M?ri?ca:. „Taci m? c? te-ncuie ?i nu mai ie?i din pu?c?rie pân? mori". A venit cu noi s? asiste la coborârea portretelor ?i poate v?zând satisfactia de pe fa?a lui, tovar??ul Marian, a dat ordin ca portretul tovar??ului Gheorghe Gheorghiu Dej s? fie pus pe peretele din dreapta intr?rii.

Se însera ?i oamenii se întorceau de la câmp ?i atunci s-a aprins ?i becul pus pe un par în fa?a c?minului ?i s-a dat drumul la difuzoare. Duminic a mai f?cut alte în?tin??ri cu doba precizând acum c? intrarea cost? 1leu . H?rm?laie mare la c?min, a venit mult? lume ?i to?i a?teptau minunea. Nea Lo?i ?i Duminic au scos pe toat? lumea afar? din sal?, dar pe mine m-a l?sat tovar??ul Marian. Lumea a intrat în ordin, cei mai în vârst? mai întâi, femeile, b?rba?ii ?i copiii, care n-au mai avut loc pe scaune. De la mo? Muscanu ?i de la un vecin au mai fost aduse scaune pentru b?trânii care au venit în ultimul moment. To?i se a?teptau ca tovar??ul Marian s? ?in? o cuvântare, dar el s-a m?rginit s? spun? doar c? e un moment important in istoria satului nostru ?i acesta se datoreaz? partidului care are grij? ?i de ??r?nimea muncitoare. N-a aplaudat nimeni pentru c? se credea c? mai spune ceva, dar el a t?iat-o scurt: „S?-i d?m drumul, tovar??i!" S-a stins becul ?i a r?mas aprins cu flac?ra mic? doar l?mpa?ul de lâng? proiector. ?i s-a întâmplat minunea. To?i am fost martorii unui miracol. Tovar??ul Gheorghe Gheorghiu Dej nu era numai ?eap?n în tablou, ci se mi?ca pe perete , d?dea mâna cu al?i tovar??i, vorbea ?i î?i potrivea ?apca pe cap. Mai to?i st?teau cu gura c?scat?, câteva babe ?i-au f?cut cruce, Duminic, doba?ul, a strigat „Vivat!". Imaginile de pe perete ne captivau. Singurul care morm?ia era mo? Muscanu. Prima rol? n-a durat mult, filmul era un jurnal cinematografic, cum am v?zut mai târziu c? se obi?nuia s? se proiecteze înaintea filmului propriu-zis. S-a aprins becul, lumina parc? ne orbea, unii dau s? se ridice ?i mo? Muscanu nu se poate st?pâni ?i întreab?: „De-asta ne-a?i adus aici, s? ne prosti?i?" Bine c? nu l-a auzit tovar??ul Marian sau s-a pref?cut c? nu-l aude. „Sta?i ?i nu v? ridica?i, acum începe filmul artistic". Monteaz? o alt? rol? ?i ceea ce a urmat a fost un film sovietic de r?zboi, cred c? a fost „Al treilea asalt". Nimeni nu ?i-a dat seama, urm?rind vitejia osta?ilor sovietici c? cineva a spart portretul tovar??ei Ana Pauker. Tovar??ul Marian nu s-a suparat a spus c? l-a spart cineva din gre?al? ?i n-a dat vina pe mo? Muscanu ?i dup? dou? sau trei s?pt?mâni ne-a mai adus alt film tot cu r?zboi c? tare i-a pl?cut cum to?i s?tenii ne holbam mira?i. Unul, tot de r?zboi ?i tot sovietic, m-a impresionat în mod deosebit, „Al 41-lea". ?i el a rulat în satul meu natal, dar dup? o perioad? în care la c?minul din sat sau chiar în curtea unui cons?tean am v?zut ?i filme romane?ti „Nepo?ii gornistului" , „Mitrea Cocor" ?i „Moara cu noroc".
Interesul cons?tenilor mei pentru film a contribuit, zic eu mai în glum?, mai în serios, la dezvoltarea cinematografiei. Dac? ?i cei din B???lar au vrut s? vad? cât mai multe filme nu a putut s? fie decât un semn bun. Acum interesul lor a sc?zut, se mul?umesc cu televizorul ?i... cinematografia e în declin. footer